AnnaNoraRotaru - OM DE GHEAŢĂ...

 

OM DE GHEAŢĂ...

AnnaNoraRotaru

 

 

~*~

 

Aproape-mi eşti şi totuşi mi-eşti departe...

Să te-ating aş vrea, dar mâna-mi cade-n gol...

De gheaţă-i zidul dintre noi ce ne desparte,

Iubirea să ni-o alunge, cu păsările-n stol...

Şi am atât să-ţi dau şi tot atât să-ţi spun...

Arzânde simţăminte şi mângâieri... pe toate...

Mănunchi le-aş aduna, pe prag tău să pun,

Sufletu-ţi de gheaţă, să-l încălzească, poate...

Căldură ţi-aş dărui, din palmele mele calde...

A focului mistuitor, lăuntric, ce-ncă pâlpâie...

Din gheaţa ta topită, râurile-i să mă scalde,

Cu clipocit de şoapte, pe vântu-ncet ce fâlfăie...

Să simţi ca mine, atunci când am să aprind

Văpaia-n ochii-ți reci, fără patos, îngheţaţi...

Să scormonim tăciunii, în spuza ta mocnind,

Să nu-i stingă gerul, în cenuşă resemnaţi...

Dar...trupul ţi-i rigid şi rece... e ca de gheaţă,

Doar roua ne atinge, din plânsul greu al nopţii...

Fugi-voi spre zenit, tu spre nadir, prin ceaţă,

Prinzând de-un capăt firul, din labirintul sorţii...

 

~*~

______________________ NORA ____________________

versuri din vol. 3 __ „ La granița-ntre vise”