Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXVI(2026), nr. 567(16 –31 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Furnicuțele pământului. Școala primară din anii '60 era o
,,școală a muncii” în primul rând. Se învăța carte, dar copiii învățau și să
muncească. Învățau ce este o normă, ce este o sarcină, un termen de rezolvare a
unei sarcini. Învățau să muncească atât în timpul anului școlar, cât și în
vacanțe. S-o luăm pe rând:
- în
timpul iernii aveam obligația să ducem semințe de mere și pere pădurețe. Nu
aveam de unde să găsim asemenea fructe, dar, pentru a împlini sarcina tratată,
colindam pe la toate rudele, cerșeam fructe pe care acestea le păstraseră
pentru iarnă, le tăiam și recoltam semințele respective. Norma consta în câteva cutii de chibrituri umplute cu
semințe. Pentru asta erau necesari cam doi saci de mere mărunte;
- în
timpul primăverii era un adevărat coșmar. În primul rând, trebuia să culegem
romaniță sau mușețel. Mergeam cu școala, sub conducerea Doamnei Învățătoare, pe
câmp, în special pe Znamăn, și culegeam mușețel. Aveam obligația să continuăm
activitatea acasă, în timpul liber și să ducem a doua zi un săcuiel cu floare
de mușețel. Cea mai grea muncă de primăvară însă era strângerea de frunză de
iagud(dud) pentru hrănirea viermilor de mătase. Fiecare școală primea o anumită
cantitate de ouă de viermi de mătase. La început, când viermii erau mici,
consumau puțin, apoi pretențiile lor creșteau de la o zi la alta. În fiecare
după-amiază jefuiam duzii de acasă și de prin vecini, ba chiar mergeam și pe la
bunicii din Colibași ca să mai adun și de acolo. Erau niște duzi în pădure, la
Cuptor, și acolo puteam să culeg în voie frunză, fiindcă acolo nu erau elevi de
vârsta mea. Sandrică al lui Băleanu avea un iagud în Crac. Fusese un pom mare,
căruia îi tăiase crăcile. În vârful trunchiului crescuseră lăstari cu frunze
mari, sănătoase, de un verde închis. Cu chiu cu vai, am reușit într-o zi să mă
urc pe trunchi până la acei lăstari și am început să culeg. Nu știu de unde m-a
văzut bătrânul, dar a venit și a început să mă ocărască. Nu mă cunoștea, dar
știa că este un copil în dudul lui, între lăstari. La un moment dat, a început să arunce cu pietre și cu
bulgări de pământ spre mine. Atunci mi-am dat seama că trunchiul dudului este
budugăios. O gaură imensă se deschidea printre lăstarii crescuți pe marginile
trunchiului. Fără să gândesc prea mult, temându-mă să nu fiu lovit de pietre,
am intrat în budugaie și m-am pitit acolo, până moșul, plictisit, m-a lăsat și
a plecat. Și azi mă înfior, gândindu-mă că acolo putea să fie un cuib de șarpe…
- în
timpul verii aveam datoria să adunăm spice de pe miriștile de grâu. Mergeam și
cu școala pe la Masa Mare, pe Govăra, pe Cornet, dar aveam obligația să aducem
de acasă două-trei chite de spice pe zi. Petru asta trebuia să umblăm buimaci
pe câmp, pe miriști, toată după-amiaza. Ni se repeta mereu că ,,spic cu spic se
face snop”. Tot în timpul verii trebuia să mai ducem la școală plante
medicinale, precum sunătoare, pătlagină și altele;
- în
timpul toamnei mergeam la cules de vie la întovărășire sau colectiv. Am fost,
spre exemplu, tocmai pe Negară și am cules struguri dintr-o vie nemuncită.
Buruienile erau mult mai mari decât noi. Căutam cu mâinile prin iarbă, prin
rugi și culegeam strugurii, ori adunam boabele. Mai aveam datoria, tot toamna,
să ducem o oarecare cantitate de semințe de salcâm, de ghindă, de prunițe, de
scoabe (măceșe) și alte fructe de pădure.
- Când am
ajuns la școala de la Malovăț, respectiv în clasele V-VIII, aveam în fiecare
toamnă câte o întrerupere a cursurilor de o lună, timp în care nu ne duceam la
școală cu cărți și caiete, ci cu câte o plasă cu ceva de mâncare. Plecam de la
școală încolonați, doi câte doi, spre tarlalele de porumb, de pomi fructiferi
sau vii. Câte unul lua trompeta de la detașamentul de pionieri și suna cât îl
țineau bojogii, apoi o dădea altuia odihnit să ne spargă urechile. Lucram până
la chindie, ca să facem ,,norma”. Am cules porumbi pe Covilocea, pe Govăra, pe
Dealul Mare, pe la Ogășanu, am cules struguri din vii părăsite din Goișa, din
Dealul Mare, am cules mere și prune din zecile de hectare ale tarlalelor din
Bârda. Un telefon sau o prezență a cuiva de la ceapeu, de la fermă sau de la
primărie și coloanele de elevi de la cele opt clase V-VIII ale școlii porneau
cu ,,elan patriotic”. Dacă paza nu era prea exigentă, ne puteam alege și noi la
sfârșitul zilei cu o plasă de mere, de prune, de porumbi sau de struguri, dar
de cele mai multe ori nu puteam să furăm nici cât să orbim un șoarece.
- Cei de
la liceu din Severin, spre exemplu, se deplasau, împreună cu profesorii, prin
comunele de câmp din sudul județului. Acolo erau cazați în barăci de șantier,
ori în școli sau chiar la casele oamenilor, timp de o lună sau chiar mai mult
și culegeau la porumb sau fructe, cum era cazul. Alături de ei veneau
militarii, pușcăriașii, muncitorii din fabrici și uzine… Nici la seminarul din
Craiova nu am fost lipsit de asemenea corvoade. Ne ducea în hotarul Mofleniului
și Bucovățului, pe la Leamna și pe unde eram chemați să salvăm recolta…
Astăzi în școli nu mai găsești viermi de mătase, iar elevii nu mai sunt
obligați să recolteze fructe de pădure, fructe și cereale. Câmpurile sunt
pustii, scaieții și sulfina predomină….
*
Postul(II). Pentru că începe
Postul Sf. Marii, continuăm să redăm câteva observații despre post ale unui om
de știință, Dr. Paul C. Gragg:
,,Postul trezeşte mintea
În viaţa mea personală
ca şi în vieţile altor elevi de-ai mei care au fost conştiincioşi şi
persistenţi în programul lor de post au fost deschise mari porţi mintale şi
spirituale. Dacă eu citesc astăzi o carte, mintea mea reţine ceea ce am citit
la fel de clar ca şi când aş avea cartea în faţa ochilor mei. Asta înseamnă că
am o memorie vizuală.
După un post de 1-3
zile veţi observa că s-a ridicat acel văl negru de pe mintea dumneavoastră.
Veţi putea gândi mult mai logic şi veţi putea lua mai uşor decizii, ceea ce
cândva era o problemă mare devine acum simplă. După un post nu o să vă mai fie
frică de nimic, iar lucrurile care vă îngrijorau sunt rezolvate uşor de mintea
dumneavoastră purificată.
În viaţa mea personală
eu am dezvoltat o percepţie extrasenzorială ascuţită. Eu pot găsi soluţii la
multe probleme care cândva îmi provocau ore de teamă şi de măcinare a nervilor.
Programul meu de post mi-a dat o linişte interioară a minţii şi eu mă simt mult
mai senin şi în pace cu mine însumi şi cu lumea înconjurătoare atâta timp cât
continui programul meu de post. Pe măsură ce vă purificaţi corpul şi mintea,
veţi ajunge mai aproape de o PUTERE MAI PRESUS DE DUMNEAVOASTRĂ ÎNŞIVĂ. Această
tărie internă, această putere, vă face să fiţi o persoană optimistă.
Patriarhi amintiţi în Biblie au postit
Ştiu că în vremurile
vechi patriarhii din Biblie posteau frecvent. Moise, Ilie, David şi alţii
posteau până la 40 zile. Ştiu că Iisus Hristos a postit 40 de zile înainte de a
începe să înveţe marele Adevăr al vieţii. Citim în Biblie că Iisus a trimis pe ucenicii
Săi spunându-le: ,,Vindecaţi pe bolnavi, curăţiţi pe leproşi, înviaţi pe morţi,
scoateţi demoni; fără bani aţi primit, fără bani să daţi.” În acelaşi timp
Iisus cunoştea pericolele care îi aşteptau pe acei ce vor îndrăzni să ducă
adevărul oamenilor. De aceea Iisus i-a avertizat pe ucenicii Săi prin
cuvintele: ,,Să ştiţi! Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, fiţi
deci înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca nişte porumbei.” (Matei 10:8, 16).
Ca şi în zilele de
demult, şi astăzi există oameni care nutresc un spirit posomorât, de teamă,
atunci când se vorbeşte despre post. Am auzit oameni spunând cât de
neştiinţific este să posteşti, iar când îi întrebam dacă au postit vreodată, ei
nu aveau decât un răspuns: ,,NICIODATĂ!” Aceşti oameni rămân încă la vechea
idee că trebuie să mănânci pentru a-ţi păstra tăria şi că dacă nu mănânci cazi.
Această afirmaţie este însă departe de adevăr.
Câteva zile de stare
mai puţin plăcută vor interveni desigur în timpul postului şi aceasta numai
pentru că noi am devenit creaturi ai obişnuinţei. Dacă suntem în stare să
depăşim primele trei zile, atunci postul devine o plăcere! Dumneavoastră vă
pierdeţi pofta de mâncare, nu mai doriţi cu tărie mâncare şi ca urmare
dumneavoastră vă rămâne la dispoziţie o cantitate imensă de energie”(...).
*
Din înțelepciunea lui Petre Țuțea. ,,Hristos este eternitatea
care punctează istoria. În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu
idiotul. Binele și răul sunt conceptele
pedagogiei lui Dumnezeu față de oameni. Libertatea omului e partea divină din el.
Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema: Aflarea în treabă ca
metodă de lucru la români. Cum văd eu participarea românilor de acum la
mântuirea lor ? Simplu. Ducându-se la biserică. Și folosind știința ca peria de
dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un
popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. Eu sunt
iudeocentric în cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa, atunci
Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații
premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filozofia greacă sunt foarte
folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare
pe continent, -suverană -, e Biblia.
Există o carte americană, care încearcă să motiveze științific Biblia.
Asta e o prostie. Biblia are nevoie de știință, cum am eu nevoie de
Securitate. Shakespeare, pe lângă
Biblie, -eu demonstrez asta și la Sorbona -, e scriitor din Găești. În afara
slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Biserica este spațiul sacru, în
așa fel încât și vecinătățile devin sacre în prezența ei.
Știi unde poți căpăta definiția omului ? - te
întreb. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și
asemănarea Lui. Dacă biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea
oameni. Ar dispărea omul. În biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi
spațiul, dacă n-ar fi punctat de biserici! Luther, cât e el de eretic și de
zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creația autonomă e o cocotă și că
nu există adevăr în afară de Biblie... Mie mi-a trebuit o viață ca să mă
conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr. In afară de cărți nu trăiesc
decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că
o au în prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de
conștiință. Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor,
care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Și el rămâne așa chiar dacă este laureat al premiului Nobel
sau măturător....Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu
este rugăciunea. Rugăciunea e singura
manifestare a omului, prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită
creștin, rugăciunea ne arată că umilința înalță, ci nu coboară pe om”.
*
Rugaciunea din amurg. Dintre poeziile lui Nichifor Crainic am ales
pe cea care poartă acest titlu, mai ales că apropiata Sărbătoare a Adormirii
Maicii Domnului este dedicată și pomenirii celor plecați dintre noi pe cealaltă
lume:
,,Mã rog și pentru viii și pentru morții mei.
Tot una-mi sunt acuma părtașii și dușmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii,
Și dragostea și vrajba le-am împărțit cu ei.
Pe morți în rugăciunea de seară mi-i culeg.
Aceștia sunt, Doamne, iar eu printre
morminte.
Au fost în ei avânturi și-au fost și
pogorăminte.
Puțin în fiecare, în toți am fost întreg.
De viforele vieții ei sunt acum deșerți,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce
rămâne?
Zdrobita rugăciune la mila Ta, Stăpâne,
Sunt și eu printre morți, rugându-mã sã-i
ierți.
Și, adunându-mi viii, la mila Ta recurg,
Când crugul alb al zilei pământul încunună:
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toată mâna bună
Târzia-nțelepciune din tristul meu amurg”.
*
Uiuiu și trilili. La începutul activității mele, o familie din parohie m-a anunțat
că-ntr-o duminică din Postul Mare are nuntă cu fiica. Am făcut tot ce am putut
ca să conving familia respectivă să mute data nunții în afara postului.
Imposibil. Aduceau atâtea motive, cu insistență, încât nu era loc de negociere.
Am refuzat să fac cununia. S-au dus la mitropolie, au plătit o taxă destul de
pipărată și au obținut aprobare. Nu mai aveam nici o replică și am fost nevoit
să oficiez căsătoria. Tinerii erau studenți, frumoși, plini de planuri de
viitor. Au făcut o nuntă de neuitat din câte am auzit. După câteva luni de
căsnicie, s-au despărțit. Soțul era de undeva din vestul țării. Nu l-am mai
întâlnit niciodată. Soția și-a luat viața în mâini, a avut o profesie onorabilă,
a fost apreciată pentru competența sa profesională, pentru seriozitatea
comportamentului său. Niciodată nu s-a mai recăsătorit. Același lucru am aflat
și de soț!
Am insistat cât am
putut de-a lungul timpului să-i conving pe enoriașii mei să nu organizeze nunți
în vremea postului și m-au înțeles. Nu am mai avut cazuri de acest gen. Totuși,
sunt familii, care au organizat așa-numitele ,,nunți de aur”, ,,nunți de argint”
sau ,,nunți de platină”. ,,Nunțile” respective nu sunt o repetare a Tainei
Sfintei Cununii, ci o slujbă de mulțumire. Îi mulțumești lui Dumnezeu prin
glasul preotului pentru că ți-a dat viață, sănătate, ajutor, copii, bucurii și
împliniri în viață. Îi mulțumești că te-a ferit pe tine și pe cei dragi ai tăi
de moarte, accidente, infirmități, boli, nenorociri etc. Îl rogi pe Dumnezeu
să-ți ocrotească familia și de aci înainte,
să dea sănătate, împliniri, bucurii, viață lungă și toate cele necesare
vieții. Slujbele respective sunt urmate de mese comune, muzică și dansuri,
alături de rude, prieteni și vecini.
Este frumos, creștinește și omenește.
Ce ne facem, însă,
când enoriași ai noștri organizează nunți de aur, argint sau platină în unul
din cele patru posturi mari ale anului. Nu-i obligă nimeni să organizeze în
zile de post, sunt atenționați de preot că nu e bine, nu e creștinește.
Degeaba. Li se spune că slujbele respective sunt slujbe de mulțumire, iar
mesele cu mâncare de dulce, horele și distracția în timpul postului nu sunt
admise de morala creștină. Degeaba. Timp de douăzeci și cinci, cinzeci sau
șaptezeci și cinci de ani nu au găsit o singură zi potrivită să facă o asemenea
manifestare/petrecere decât în timpul postului. Imaginați-vă că ați făcut bine
unui copil al Dvs. zeci de ani: l-ați crescut, l-ați apărat de toate relele,
i-ați asigurat mâncare, îmbrăcăminte, adăpost, școală. A ajuns om între oameni.
La un moment dat vine și vă mulțumește pentru tot și pentru toate. Tocmai când
vă bucurați de mulțumirea copilului, iată că acesta începe să vă trântească mai
mulți pumni în față! Așa sunt cei care ,,mulțumesc” lui Dumnezeu cu mâncare de
dulce, cu petrecere, cu hore, cu chiote și altele asemenea în vremea postului.
Bătaie de joc față de
Dumnezeu nu e mai mare! Cine are urechi de auzit, să audă!
*
Reguli
de aur pentru serviciu:
,,1. La serviciu să nu gândești; 2. Dacă gândești să nu vorbești; 3. Dacă
vorbești să nu scrii; 4. Dacă scrii să nu semnezi; 5. Dacă semnezi să nu te
miri”. Sunt adevărate!
*
Ajutoare și donații.
În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei,
astfel: Doamna Ciobanu Ana-Maria(București) și Domnul Popescu Iulian (Malovăț): câte 500 lei; Doamna
Bordeiașu Ecaterina(București): 200 lei; Doamna Filip Cornelia(Tr.
Severin): 150 lei; Doamna Mema Mariana(Tr. Severin), fiică a satului
Bârda, Domnul Ciurel Ion(Tr. Severin), Domnul Roman Ion(Tr.
Severin) și Domnul Badea Claudiu(Malovăț): câte 100 lei.
Dumnezeu să le ajute!
*
În
cursul lunii Iulie am donat pâine enoriașilor participanți la slujbe, astfel: 5 Iul. (Bârda): 143 pâini; 12 Iul.(Malovăț): 212
pâini; 19 Iulie(Bârda): 133 pâini; 20 Iul. (Malovăț): 42 pâini; 26
Iul. (Malovăț): 182 pâini. Așadar, în luna iulie s-au donat 712
pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor la prețul de achiziție de 1,40
lei/buc. astfel: 5 Iul. (Bârda): 557
pâini; 12 Iul.(Malovăț): 238 pâini; 19 Iulie(Bârda): 567 pâini; 20
Iul. (Malovăț): 108 pâini; 26 Iul. (Malovăț): 318 pâini. Așadar, 1.788
pâini.
*
În ziua
de 22 Iulie am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la Ciovârnășani. Ne
ceruseră ajutor. Drept urmare, le-am dus materiale necesare pentru zugrăvirea
și vopsirea tâmplăriei și pereților, astfel: 25 kg adeziv, două bidoane adeziv
poliestirol, plăci de granit, 20 kg vopsea pentru tâmplărie, 10 l diluant, 1
bidon vopsea, 15 l vopsea coral, 4 l amorsă, 4 tuburi pigment color. Mare
bucurie le-am făcut!
*
La începutul lunii august vom
face o deplasare la Azilul de bătrâni de la Strehaia. Au nevoie de haine și
lenjerie pentru cei 70 de internați. Avem deja un stoc important pregătit. Cu
ce se mai adună, rezolvăm!
*
Plăți. În cursul lunii iulie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.500
lei brutăriei pentru cele 2.500 pâini donate și vândute în luna
iulie; 3.000 lei manopera pentru zugrăvirea exterioară a bisericii de la
Malovăț; 3.000 lei pentru zugrăvirea exterioară a bisericii de la Bârda;
2.548 lei vopseaua și diluant pentru zugrăvirea exterioară a bisericii de
la Malovăț; 2.070 lei materialele donate Azilului de la Ciovârnășani; 1.878
lei vopsea și diluant pentru biserica de la Bârda; 1.350 lei tipografiei pentru cărți; 700
lei impozit; 137 lei internetul,
72 lei mâncare pentru oamenii aflați la lucru; 70 lei
poștei pentru coletele trimise; 50
lei curentul electric și altele mai mici.
*
Lucrări la biserică. În această
perioadă am reușit să zugrăvim și exteriorul bisericii de la Bârda. Am folosit tot
vopsea lavabilă siliconată, de cea mai
bună calitate, cu speranța că abia peste 5-6 ani va avea nevoie din nou de
zugrăveli exterioare. Meșter a fost Domnul Popescu Iulian, fiu al
satului Malovăț, împreună cu ortacii săi. Nimeni nu are obligația să plătească
ceva pentru această lucrare. Dacă cineva vrea, totuși, să doneze, este binevenit.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 565, în
,,Armonii culturale”, Adjud, 6 iul. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iul. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 21 iul. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); Școala
muncii, în ,,Națiunea”, București, 25 iul. 2026, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro/
category/firea-romanilor).
*
Parohia
noastră a republicat cartea preotului Dvs. Amintiri despre titani.
*
Excursii-pelerinaj. Joi, 30 iulie,
parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu:
Bârda-Malovăț - Tr. Severin – Craiova - Drăgănești (Mănăstirea Pantocrator) -
București(catedrala patriarhală, palatul parlamentului, orașul) - Mănăstirea
Cernica - Mănăstirea Pasărea – Pitești - Craiova - Tr. Severin - Bârda.
Au participat credincioși din Malovăț, Bârda, Cocorova
și Colibași. A fost o excursie reușită, dar traseul a fost foarte mare și
obositor. Frumusețile naturale, obiectivele religioase și civile vizitate au
răsplătit cu prisosință eforturile participanților. Mulțumim lui Dumnezeu!
*
Anunțăm pe cei interesați că joi, 27 august, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr.
Severin – Cladova - Negotin(două mănăstiri și orașul) – Vidin(biserica lui
Matei Basarab, muzeul, cetatea, orașul)-mormântul Cuv. Teofana Basarab din
munții din nordul Vidinului – Calafat - Maglavit (mănăstirea) - Vânju Mare -
Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Costul este (deocamdată!) de 100
lei/pers.
*
Anunțăm pe cei
interesați că sâmbătă, 29 august, parohia noastră organizează o
excursie-pelerinaj la Mănăstirea Schitul Topolnița, cu participare la
slujba arhierească, ce se va desfășura acolo, cu prilejul hramului. Transportul
va fi suportat de parohie.
*
Zâmbete. ☺,,-De ce au oltenii soba în mijlocul casei?” ,,- Ca să
zică și ei că au încălzire centrală!” ☺Dacă puricii ar străluci ca licuricii,
atunci Craiova s-ar vedea din avion ca Las Vegas-ul; ☺,,- De ce plimbă olteanul
nevasta cu roaba prin pivniță?” ,, - Ca s-o învețe să meargă cu metroul!” ☺,,-
De ce vor oltenii să aibă vaca precum girafa?” ,,- Ca să pască la vecini și s-o
mulgă ei!” ☺,,- Ce au făcut oltenii când au văzut prima oară un vapor ?” ,,- Au
băgat capul sub apă să-i vadă roțile!” ☺,,- De ce împerechează oltenii cioara
cu peștele?” ,, - Ca să aibă icre negre!” ☺,,- Ce face olteanul când nu are ce
face?” ,,- Se dezbracă și își păzește hainele!”☺,,- De ce au oltenii capul mic?”
,,- Pentru că gândesc concentrat!”
*
Botezuri. Nunți. Înmormântări. În ziua de 26 iulie am oficiat Taina Sf.
Botez pentru Pitulicu Rian-Albert, fiul Domnului Pitulicu
Albert-Cristian și al Doamnei Pitulicu Loredana-Ionela din Malovăț.
Să le trăiască! Î ziua de 26 iulie am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul
Pitulicu Albert-Cristian din Malovăț și Doamna Dorca Loredana-Ionela din
Bobaița. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 21 iulie am oficiat slujba
înmormântării pentru Bondoc Elena(59 ani) din Malovăț, iar în ziua de 23
iulie pentru Papa Vergina(89 ani). Dumnezeu să le ierte!
*
Program. În luna august avem
următorul program de slujbe: 1 Aug. (Malovăț-Bârda);
2 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Malovăț); 8
Aug.(Malovăț-Bârda); 9 Aug.(Malovăț);
12 Aug.(spovedit și grijit în
Bârda, la biserică și în sat); 13
Aug.(spovedit și grijit adulții la
Malovăț, la biserică și în sat); 14
Aug. (spovedit și grijit copiii în
Malovăț); 15 Aug. (slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 16
Aug. (Bârda); 22 Aug.(Malovăț-Bârda);
23 Aug. (Malovăț); 29 Aug.(Schitul Topolnița); 30 Aug.(Bârda). În restul timpului,
preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86,
ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@ gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu