Stapânii
lumii
Analiză
Anghel
Rugină
01
August 2026
„Fie ca vreţi, fie că nu, vom avea un
guvern mondial. Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau
impus" (James P. Wartburg, bancher american şi
consilier financiar al Preşedintelui Franklin D. Roosevelt)
Ca să ştim... Ca să înţelegem... [...] La câţiva ani
de la evenimentele din decembrie 1989, piaţa de carte din România era „dată
peste cap", de romanele unui personaj controversat: Pavel Coruţ.
Povestirile sale împletesc, după cum el însuşi mărturiseşte, realitatea cu
fantezia, autorul lăsând la latitudinea cititorului să stabilească unde
sfârşeşte una şi unde începe cealaltă. Pavel Coruţ, fost şef adjunct al
Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din vremea lui Ceauşescu, este o
persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii, domnia sa nu tace. Domnia sa
scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este prea apreciat că interlocutor de
către moderatori, întrucât are un stil de conversaţie foarte „milităros".
În schimb aflat în faţa foii de hârtie este capabil să dea din plin proba
talentului său. În discuţiile despre el am aflat că ar fi un nostalgic sau un
beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte persoane sunt convinse că este
un provocator, dar cei mai mulţi se văd constrânşi de „faptele sale de
arme" scriitoriceşti, să-i recunoască buna credinţă şi patriotismul. Eroii
romanelor sale sunt în principal agenţi ai serviciului de contraspionaj
românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi pe moarte, cu slujitorii
bine plătiţi ai „Bubulilor", stăpânii din umbră ai lumii! Pe lângă lunga
listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni normale, anormale şi mai
ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de români şi de patrioţi, a
scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi destinate succesului în
viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor. Tematica abordată este
foarte complexă, plecând de la lupta împotriva drogurilor, alcoolului şi
tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi găsirea propriului drum în
viaţă...
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe
Antena 1, care se numea: „Marius Tucă Show". Acest excelent
ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale
momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai
guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt,
invita în fiecare seară, „Omul zilei"! ...Era unul dintre programele cele
mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi „ierta" pentru
nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de
care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională
sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ, totul cu maxim
profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită! Într-o seară de
acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician
Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care din păcate s-a
stins din viaţa... Emisiunea de pe „Antena 1” din acea seară avea să devină,
pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel
Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior
de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite,
unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii
economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se
edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand
lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.La un moment dat, cu toată
experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de
mare calibru" din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată
pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile
sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin
amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele
lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa...
Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!...
Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!Domnul Rugină a
afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La „Casa
Albă", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate
cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal,
aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi
când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în
privat", au început dezvăluirile:
Anghel Rugină (A.R.): George
Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea
el!..."
Marius Tucă (M.T.): Cum,
adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu
conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" A întrebat, Tucă.
A.R.: Păi, nu
prea... „Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări, a mai „ca să se ştie
şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...
Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de
guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane,
super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în
sânul lui Avram"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În
afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente
descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în
toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul
cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele
politice cele mai „potrivite" pentru a „câştiga alegerile", în mod
„democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai
ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea
economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi conducătorii statelor importante ale
planetei sunt „aleşi" cu „binecuvântarea » acestui „Grup", şi toţi
cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele" trasate
de acesta..."
Telespectator (T.S.): Domnule
Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de „Grup"?
A.R. : Da. Şi ca
dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana
care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată" în
Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul
ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia
de drum"...
T.S.: Adică
dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales
americanii?
A.R. : Nu o spun
eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „Grupulcare conduce. În America a avut
loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."
T.S.: Să
vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe
care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul
ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe
preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut
noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când
este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele...
Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia...
Bună seara!...
A.R. : Dragă
domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin
de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău
contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care
au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă
şi minte să înţeleagă!... În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui
Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără
voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un
simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă
atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret
la cel care trebuie să iasă...
Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am
interesul ca poporul meu să afle… Să afle şi să înţeleagă! Să înţeleagă că la
nivel global „cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi
prea puternici!..."
T.S.: (chiar
dacă se tratează de către un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu
generic, pentru cursivitatea mesajului): Dar cine sunt oamenii ăştia? Este
vorba de Francmasonerie?
A.R. : Sunt şi
masoni în „grup", dar nu sunt majoritari!
T.S.: Atunci,
despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?
A.R.: Mai,
băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre
„muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe
lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai
lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat
pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de
persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte
persoane „alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate
piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale
lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre
oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!...
T.S.: Atunci
sunt evreii?
A.R.: Sunt şi
evrei dar nu sunt majoritari!
T.S.: Arabii?
Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol...
A.R.: Dragii mei,
sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi
constă succesul „Grupului", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod
absolut democratic, iar locul în acest „Grup" se moşteneşte, pe principii
monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în
acest sens...
T.S.: Bun,
şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: Se zice că
acest „Grup" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul
declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel
planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi
„Grupul" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul
ideologiei comuniste."
T.S.: Cum
adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu
zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"
A.R.: O.K. Să
raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor,
este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în
comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular
al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a
comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate" de cineva. Şi
de ce acel cineva n-ar putea fi un „Grup" de administratori la nivel
mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută.
Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de
rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui
„Grup". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au
apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi
unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe
criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce
propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub
control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să
contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-„al
doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a
opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul
"independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a
încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria „Grupului”, asupra copilului rebel
- comunismul! Acum suntem în faza în care „Grupul" se concentrează asupra
unei noi strategii de putere şi anume „Globalizarea". Au fost create
organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: N.A.T.O., G8, G20,
F.M.I., Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...
Trebuie să recunoaştem că acest „Grup" a avut un
rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial.
În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod
constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin
intermediul organismelor mondiale controlate de „Grup". De asemenea
nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără
direcţionarea resurselor necesare în acest sens. „Drepturile omului" sunt
impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau
regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se
impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi
pericolele potenţiale la nivel planetar...V-am spus că este vorba despre
persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, că
stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii
cu botul pe labe!..."
Marius Tucă (M.T.): Domnule
Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: În cercurile
academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!
M.T.: Şi
nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?
A.R.: În primul
rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul",
şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o
este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din
România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!...
T.S.: Şi
noi ce trebuie să facem?"
A.R.: Aici am
vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem
viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara
internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc
rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici
mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să
ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne
protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne
trăim viaţa liniştiţi...
Au trecut zece ani de la această emisiune. E greu să
uiţi aşa ceva. În acest răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce
se întâmplă în jurul meu. Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse
din memorie, întrucât nu am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc
tratate cu rezerva necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La
un moment dat mă întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate
sau doar în imaginaţia mea. Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi
existenţa unui „Grup" de persoane iniţiate care „stăpânesc" lumea,a
fost unul dintre primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ.
El i-a numit în aceste romane „Bubuli" Anghel Rugină l-a numit
„Grup". Pavel Coruţ i-a menţionat pe „Bubuli" sub rezerva împletirii
fanteziei cu realitatea. Anghel Rugină a părut ceva mai concret. Ambii însă ne
recomandă să ne trăim viaţa liniştiţi. Sunt două personaje importante ale
României şi ne putem mândri că suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul
Anghel Rugină între timp a trecut în nefiinţă. Şi dacă ne mândrim cu ei, să
încercăm să le şi dăm ascultare!
Concluzia finală: Să
ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie.
P.S.1: Zilele
trecute am vizionat pe video seria de filme „Prison Brake", care mi-a
amintit brusc de interviul lui Anghel Rugina...
P.S.2: Si tot
zilele trecute, intrând într-o librarie, privirile mi-au fost atrase magnetic
de o carte cu acelaşi nume: „Stăpânii lumii", cu
subtitlul - „O istorie a conspiratiilor", autor Juan Carlos
Castillòn, Editura Nemira, Colectia „Porta Magica". Romanul confirmă şi
dezvoltă teoria unei conspiraţii mondiale.
--------------------------------------
sursa - https://www.art-emis.ro/analize/stapanii-lumii -
18 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu