ITHACA 546 A LUPOEZINII, Günter Kunert, Germania

Dragi prieteni, pe durata lunii august, Poezia Saptamanii face o scurta pauza, permitand astfel colaboratorilor nostri sa-si acorde un respiro estival. Revenim cu obisnuita punctualitate in luna septembrie si va dorim in continuare o vara frumoasa! Cu prietenie, Germain si echipa ITHACA

Fotografie Germain Droogenbroodt, Ithaca 27.7.2018

A LUPOEZINII

Asemeni feței tale, ce-n camera obscură,

Neclară și străină de-abia se deslușește

Stă atârnată luna pe bolta de tăciune.

O văd scăldată-n dalbă lumină sclipitoare

Disc șlefuit cu trudă dintr-un metalic ciob

Ce-n după-amiezi albastre pe cer ni se arată

Pălind epuizată, schimbându-se ades,

De parcă un zburdalnic copil ar fi pictat-o,

Amestecând vopsele diluate negijent

Și totuși încărcate de frăgezimi duioase.

Günter Kunert, Germania, 1933

Din: “Erinnerung an einen Planeten“ (*Amintiri de pe o planetă), Ed. Hanser

 *

(Das Gedicht vom Mond// Wie dein Gesicht im dunklen Zimmer/ So aufgelöst und fremd/ Hängt auch der Mond am schwarzen Himmel// Hell sah ich ihn und weiß/ Und hart geschliffen wie ein Stück Metall.// Am frühen blauen Nachmittag/ Manchmal auch blass und matt/ Als hätte ihn ein Kind gemalt/ Mit schlechten Farben/ Doch voll Zärtlichkeit.