Cartea
albă pentru apărarea europeană și planul „ReArm Europa”
Gelu
A. Tudor, Germania
04
Mai 2025
În 2012, Uniunea Europeană primea premiul Nobel pentru
Pace: „U.E. asigură pacea, stabilitatea și prosperitatea, având un rol crucial
în promovarea acestor valori, precum și a democrației cu drepturile
fundamentale ale omului, inclusiv statul de drept”. Cu respectarea democrației
ne-am lămurit de curând, după modul în care U.E. s-a implicat în alegerile
prezidențiale din România indicând anularea ilegală a acestora.
Referitor la menținerea păcii, șefa Comisiei U.E.
Ursula von der Leyen, a prezentat planul de reînarmare (disponibilitate 2029) a
Europei, așa numita „Carte albă pentru apărarea Europeană”. (Weissbuch zur
europäischen Verteidgung):
-„Epoca dividendului păcii a apus de mult. Nu ne mai
putem bizui pe arhitectura de securitate de până acum” (Die Ära der
Friedensdevidende ist längst vorbei. Wir können nicht, auf die wir uns bisher
verlassen haben).
- „Europa este pregătită să-și ia în mâini propriul
destin” (E.U. ist bereit sein Schicksal in die Hand zu nehmen). Aici,
traducătorul prezintă o variantă diferită (nu e unică în text); „E.U. e
pregătită să facă un pas înainte”; se potrivește chiar mai bine în cadrul
sintagmei, cu „doi pași înapoi”, așa cum ne-a obișnuit dintotdeauna U.E.
- „Noi trebuie să investim în apărare. Vom merge
hotărâți înainte ( e vorba de opt sute miliarde)”!
- „Planul investițiilor cuprinde în mare, măsuri
economice paleative cu scopul remedierii unei situații deficitare a industriei:
- acoperirea lacunelor cauzate de capabilitățile
critice identificate de statele membre;
- sprijinirea industriei europene de apărare prin mai
multe achiziții colaborative;
- ajutor militar acordat Ucrainei prin integrarea
europeană a industriei de apărare a acesteia;
- aprofundarea pieții de apărare (Vertifungsmarktes)
prin simplificarea regulamentelor;
- interers sporit pentru implementarea inovațiilor (
A.I. și tehnologia quantică);
- îmbunătățirea mobilității militare și constituirea
stocurilor;
- consolidarea parteneriatelor cu țări care au aceeași
viziune;
Până aici, povești presărate cu condimente
(capabilități, aprofundări, operativitate, previzibilitate, etc.). Urmează
ofertele Comisiei Europene și obligațiile statelor membre:
- acestea trebuie să activeze clauza derogatorie din
Pactul de Stabilitate (limitată la 4 ani);
- Comisia va colecta de pe piețele de capiltal 150 de
miliarde, aplicând abordarea sa de finanțare unificată deja stabilită;
- fondurile vor fi plătite statelor membre interesate,
la cerere, pe baza unor planuri la nivel național prin promovarea și
creșterea investițiilor în
capabilități de apărare a Europei;
- plățile vor deveni împrumuturi cu scadență lungă
susținute prin marja de manevră a bugetului U.E., facilitate prin utilizarea
noului instrument SAFE ( Acțiuni pentru Securitatea Europei) și a Grupului
Bancii Europene de Investiții (trebuie rambursate de către statele europene);
- achiziționarea investițiilor publice. Dar, numai
acestea nu sunt suficiente; Comisia va facilita mobilizarea economiilor private
în piețe de capital mai eficiente.
În realitate, contribuabilii (plătitorii de impozit )
vor fi cei care suportă cheltuielile; apar idei din ce în ce mai năstrușnice
precum: recuperări din pensii, alocații pentru copii, sănătate și, ultima
inepție, din fondurile de economii ale privaților.
Acesta este în
mare planul lansat de Ursula von der Leyen și acoliții ei diletanți
(având repercursiuni nefaste pentru întreaga Europă cu Germania în frunte),
care n-au înțeles că, după trei ani de război, experimentul a confirmat eșecul
înfrângerii aliaților în lipsa ajutorului militar american.
Reapariția pe scena politică a lui Friedrich Merz, alt
„războinic”, inoportună în actualul context conflictual (cu o lună în urmă
încerca pe „cont propriu” livrarea Taurus-ului spre Ucraina este sancționată
prin tendința de creșterea progresivă a popularității partidelor suveraniste
A.F.D. și B.S.W. (în fosta D.D.R.). Pe lângă aceasta, Merz e obligat să suporte
corsetul unei noi „coaliții ciuntite” a Uniunii Creștin Democrate (Dreapta), cu
Partidul Social Democrat (Centru - stânga). Nici „Verzii” nu-l vor ajuta, iar
suveraniștii pe care s-au străduit să-i înlăture într-o formă quasi – legală
(deosebită de „anularea” din România), încurcă luarea deciziilor în Bundestag.
Ajunși acum în faza decisivă, când începem să
înțelegem, din ce în ce mai mult, ce înseamnă iminența unui război de anvergură
în care „copiii noștri” vor deveni „carne de tun”, privim retrospectiv
evenimentele cu alți ochi!
În accepțiunea Ursulei, „Epoca dividendului păcii a
apus”, dar de fapt, era marilor politicieni a trecut.
La polul opus, Angela Merkel, „fetița Bundescancelar”
(promovată din fosta DDR de „Cancelarul Unirii”, Helmut Kohl - mentorul ei),
devenită „Mutter der Nation” (a beneficiat și de sfaturile ex-cancelarului
Helmut Schmidt), a contribuit preponderent la realizarea unei punți pacifiste
de legătură între Est și Vest. Pe lângă multă acceptanță, a avut intuiția de a-i depista pe adversarii
politici, oportuniștii periculoși; din
lista neagră a celor înlăturați, n-a lipsit Merz (pus pe tușă 16 ani),
astăzi cel mai bogat dintre parlamentari, precum și Ursula von der Leyen „fugara hăituită”
ajunsă în exil, cățărată cu sprijinul oligarhilor în vârful piramidei Europene.
Aranjament grafic – M.I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu