Ben Todica - Cine suntem și ce ar trebui să fim? Ce ne lipsește?

 

Cine suntem și ce ar trebui să fim?

Ce ne lipsește?

 

Cine suntem și ce ar trebui să fim?

Ce ne lipsește?

 

Viața spirituală. Credința. Ce e mai important în viată? Iubire, Frumos, Bunătate, Adevărul și relația noastră cu aproapele, cu societatea și cu lumea naturii și cel mai important este relația noastră cu Divinitatea.

Evidența demonstrează că relația noastră cu semenii, natura și divinitatea are atâtea beneficii încât trăind fără ele intrăm în frustrare și deznădejde. Ele sunt profund vindecătoare, iar noi încercăm să ne debarasăm de ele tot mai mult. Ni se spune mereu: eu sunt atât de mic. Cui îi pasă de mine? Cum pot eu schimba lumea?

Crede. Cuvântul „credință” transmite în principal ideea de încredere, convingere fermă și se traduce: îmi dăruiesc inima. Cine spune „Cred”, spune „Ader la ceea ce noi credem”. Acest Simbol este pecete spirituală, e meditația inimii noastre și paza ei statornică; e, fără îndoială, comoara sufletului nostru.

Bunătatea e iubire, nu ură. Dacă nu înțelegem asta va fi greu să vă convingem să înțelegeți pentru că aceste simțăminte vin din familie, de-a lungul educației din școală și din comunitatea în care trăiești.

Nu știm cât de importantă poate fi o persoană în schimbarea culturii unui stat. Nu putem prezice cum o idee poate fi implementată în mintea oamenilor și apoi să ia amploare peste întreg pământul. Nu avem idee ce are loc în sfera spirituală a omului. Dacă zic: Iubirea pentru mine e totul! Dragostea mea pentru soție, soț, copii sau părinți și neam este cât cuprinde cerul și adâncul oceanelor. Atunci cât de mare e dorința asta? Sau: îți dau Luna de pe cer! E chiar foarte mare! Astea sunt lucruri pe care le împărtășim unul altuia, nu sunt doar în capul meu. Și, la urma urmei, ce e important în viată? E ce aducem noi și dăruim acestei lumi. Asta înseamnă că Atenția e un act moral.

Când au fost anulate alegerile pe 6 Decembrie 2024 am fost blocat, șocat. Parcă mi sau retezat rădăcinile. Am mai simțit așa când am aflat că a murit tata. Poporul român a fost scos afară din Casa Poporului și acum... Iată că nu a foost nevoie de invazia mongolilor, a hazburgilor sau a imperiului turc ca să ne arunce în stradă. Am evoluat.

Toate schimbările lumii încep din interiorul tău. Dacă recuperăm un pic de smerenie și respect, îngăduință și umilință în fața ignoranței noastre, compasiune pentru aproapele și un pic de înțelegere pentru cel de lângă noi, atunci vom ajunge foarte departe. Se spune că dacă reușim să schimbăm doar trei procente din planetă atunci efectul poate evolua planetar.

Începeți să vă creați un fel de aură, în loc să vă dați mari în fața universului, să avem compasiune pentru cei din jur și pentru toate viețuitoarele lumii. Nu să sărim la bătaie împotriva a ceea ce nu înțelegem. Să conștientizăm că suntem încă învățăcei și descoperitori de viată.

- Scrierea aceasta a domniei tale este un sunet de clopot, care cheamă lumea la trezire, la deșteptare, la cultură, umanitate, frăție, civilizație, viață sănătoasă.

 - Ionică, frate, Dumnezeu mă orientează și îmi răspunde la întrebări. Fără El suntem țărână. Ce a făcut Clinton bombardând Serbia? Le-a

îmbunătățit viața americanilor? Nu. Ce a făcut Sarkozy pentru Franța. distrugând Libia? A ridicat nivelul de trai al francezilor? Nu. Suntem civilizați?...

Încerc să mă cunosc, de asta scriu.

Poate voi învăța ceva înainte de a pleca. Cine ȘTIE? Că și noi suntem parte din CREAȚIE. Suntem parte din creația unei mari forțe. Este lupta sufletului pentru a se cunoaște, a rezista, a pofti ceva real. Noi toți jucăm o carte în creația universului.

Omul e ca o mașină cu bateria goală și nu poate porni motorul. Dumnezeu vine și te împinge să îl pornești. Dar ție nu ți-a păsat să întreții motorul pentru că ai fost preocupat mai mult de identitatea ta și acaparările tale. Ai umplut mașina cu femei frumoase, băuturi, case, chefuri și destrăbălări. Ți-ai hrănit orgoliul și creierul, dar ai uitat că Dumnezeu ți-a dat tot trupul plin de energii incomensurabile. Ca să fii fericit, rolul tău era să le ții în echilibru ca să nu ajungi la disperare și să te arunci de la etaj. Unii mai șmecheri sar de la volan și își împing mașina singuri să o pornească și chiar reușesc, crezându-se barosani – vezi doamne, cine sunt eu și că nu am nevoie de nimeni. Dumnezeu stă și râde știind că dacă nu te trezești să îți revizuiești și să întreții motorul, care e echilibrul tuturor energiilor creației tale, nu vei putea merge mai departe independent și împlinit. Dumnezeu ne împinge, ne dă un bobârnac, ne dă vânt precum părintele micuțului pe tricicletă, sperând că la un moment dat ne vom trezi. Pentru că acesta e scopul nostru pe pământ. De a ne împlini după chipul și asemănarea Sa.

Omul crede doar în lucrurile materiale pe care le simte atingându-le. Prin tehnologie el speră să construiască o navă spațială prin care să călătorească mii de ani, cu generații care se nasc, renasc și mor ca să ajungă la cea mai apropiată stea. Nu se gândesc că în trei generații populația navei poate fi virusată, uită de unde vine și cred că Adam și Eva au fost plămădiți în această navă de către extratereștri și că scopul lor e să călătorească aiurea prin spațiu în destrăbălare și distracții și chiar violență și masochism, în decadență și chiar autodistrugere.

Există un infinit de științe care să ne ajute să explorăm posibilitățile împlinirii noastre, doar trebuie să ne trezim și să ieșim de sub hipnoza malefică a materialismului și consumerismului, a posesismului indus. Aceștia sunt dumnezeii creați în lipsa lui Moise.

În ignoranța sa, omul a sugrumat alte științe încă de la Nefertiti încoace când Amin, Preotul bisericii a pornit războiul împotriva faraonilor Egiptului antic, a sfărâmat toate științele existențiale și le-a îngropat în zidurile noilor orașe construite de el. La fel a continuat biserica arzând pe rug pe toți acei ce au avut credințe diferite (de a lor) despre creație și univers. Au ars știința hipnozei și a dialogului cu forțele creației, considerându-le vrăjitoare pentru că revelau ignoranța și viclenia clericilor de atunci. A ateiștilor și materialiștilor raționali de azi. Oricât de avansați ne-am crede, ascundem că drumul spre cunoaștere e infinit. Că există multe căi de a ne satisface dorința de a cunoaște. Că se poate dialoga cu entități din alte lumi sau sisteme solare folosind alte forme de comunicare decât undele radio sau alte forme mecanice folosite azi. Se poate comunica cu trecutul și viitorul doar că trebuie să dezvoltăm științele cu încredere și răbdare. Putem descoperi portițe sau chei de a intra pozitiv în visele nopții, în lumile paralele ale existentei noastre pe care să le vizităm cum vizităm orașele pe pământ și chiar să schimbăm științe între noi. Dacă în timpul somnului călătorim, atunci în timpul zilei o facem prin gând, și suntem inspirați să înțelegem că vine de undeva și că putem dezvolta o știință de a comunica cu această lume a gândirii lumilor spirituale. Există un cod, o parolă care te poate împuternici să devii supraom. Să putem intra și vizita alte lumi din universul infinit în care existăm. E periculos să ne credem Atotștiutori.

- Vezi omul ăla care matură trotuarul în jurul blocului doar cu o mană când ar putea manevra eficient cu amândouă mâinile mătura aia mare de nuiele? Ce impresie îți face?

- E un puturos, trântor. Face în scârbă. Își bate joc. E pus să facă ceva ce nu-i place.

- Da. Așa pare. Însă acel om are splina, ficatul și rinichii distruși după zece ani de Gherla, pușcăria comunistă. Dacă și-ar uni mâinile în efort s-ar prăbuși în durere și oboseală. Nu ar mai putea continua curățenia trotuarului.

El nu avea somn noaptea și umbla prin casa scărilor, urlând în disperare între etaje înjurându-l pe conducător: Unde ești tu Ceaușescule? Drace, tu. Diavole. Satano, Împelițatule!

Vina lui a fost că și-a dorit să meargă în concediu la Paris prin anii ’59-’60 pentru că avea bani. Câștiga bine în minele de uraniu de la Ciudanovița, însă nenea Şlincu nu a înțeles că securitatea comunistă trebuia să fie promovată și hrănită cu victime. Astfel l-a încălțat cu vânzare de secrete imperialiștilor occidentali și l-a închis, lăsând pe drumuri o soție și doi copii mici. Sigur că generozitatea partidului comunist a angajat-o pe soție la cantina minieră pentru a-și întreține copiii. Aceeași securitate care operează și azi în umbra țării. Nenea Şlincu a murit la câțiva ani, însă noaptea, ecoul blestemului său iese din pereții scărilor. Soția lui, acum o văd ca pe o femeie extraordinară care nu s-a răzvrătit deznădăjduită sărind de la etaj, ci a continuat cu demnitate să-și iubească și respecte soțul așa cum se manifesta el și să-și crească copiii în liniște, retrasă într-o suferință tristă numai de ea știută. Condiția umană.

Ce forță o fi avut blestemele multor suferinzi la destinul soților Ceaușescu? Sunt lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri. Un om care bea apă se hrănește, dacă bea vin se hrănește, dar dacă se îmbată păcătuiește iar păcatul e un mare cancer.

Dacă mergem în jurul lumii și omorâm neamuri, păcătuim fără să realizăm că acest cancer se va întoarce împotriva noastră și ne va mistui. Devine evident că afacerea globalizării e un cancer care creează un imens volum de bani pentru câțiva oameni, măcinând restul populației la rădăcină. Lumea e bolnavă și suferindă de acest nivel de organizare prin pradă și nepăsare. S-a caricaturizat întregul sistem al societății. Totul e teatru. Din ce în ce tot mai puțini oameni mulțumiți vedem pe pământ, mulțumiți cu sistemul.

Sunt trei lucruri importante care dau valoare existenței omului pe pământ.

1.Să aparțină unei comunități stabile, să se bucure de protecție în care să se încreadă și să împartă valorile culturale în care să primească mereu cu ușile deschise vecinii și să împartă cu ei.

2. Relația cu lumea înconjurătoare, natura care e profund implantată în sfera stângă a creierului nostru și care ne e distrusă fără socoteală de războaiele lumii. Suntem expresia naturii, a pământului și a creației în care ne vom întoarce. Suntem profund conectați. Sunt multe lucruri în creație pe care nu le înțelegem. Și poate că ar fi timpul să nu ne mai băgăm nasul în ele să le schimbăm. Fixăm un lucru și ne trezim cu simptome. Există frumos și mister, nu doar sisteme mecanice, și toate împreună dacă le echilibrăm ne armonizăm conștientul și subconștientul.

3. Este relația noastră cu divinul. Poate cea mai importantă. Și dacă vrem să mai salvăm ceva din ceea ce prețuim nu o putem face fără sacralitatea tuturor lucrurilor și a inspirației în fața căreia noi toți ar trebui să rămânem smeriți și plini de respect. Plini de compasiune și milă. Noi, azi nu trăim așa, ci suntem ațâțați mereu unii împotriva altora în frică și concurență pentru supraviețuire într-un sistem capitalist competitiv susținut părtinitor de mass-media.

Până acum 200 de ani omul a trăit în permanent contact și dialog cu natura, iar azi doar jumătate dintre noi.

Dacă vrei să le distrugi fericirea și confidența, spune-le că spiritualitatea e ceva în care numai naivii cred, nu și cei educați. Ca rezultat, generăm adâncă neîncredere cu existențiale întrebări Oare cine sunt eu? Ce naiba caut aici? În ce lume trăim? Artele nu mai sunt apreciate ca necesare pentru emanciparea sufletului și înnobilarea caracterului. Împinsul comercial și politic de a cumpăra una sau alta sau a aparține unui grup sau altul a devenit o forță foarte distrugătoare spiritual. Sublimul a devenit azi ceva ce ne umilește ca oameni. Nu mai e la modă. Cică! Dar nu că ne dezvoltă noi simțuri care ne reamintesc de legătura noastră cu natura.

Un alt scenariu periculos pentru natură poate fi cel nuclear. Marea Victorie a Rusiei - serbarea a 80 de ani de la eliberarea de sub jugul fascist la care au defilat pe langă batalioanele rusești, blocuri de soldați cu steaguri din 13 țări aliate, iar în tribune invitați: președinți din 29 de țări. Puteau fi  din 31, însă cineva gelos. care, sigur și-ar fi dorit și el să fie printre cei prezenți a declanșat un conflict între Pakistan și India ca să le saboteze prezența și să-i strice jocul lui Putin. Atunci Putin, ca să nu fie mai prejos, a trimis un avion în Africa după Ibrahim Traore, președintele țării Burkina Faso care conduce lupta împotriva colonialiștilor de pe continent.

Ca să ieșim din mizeria în care a intrat civilizația, trebuie să ne schimbăm felul de a vedea lucrurile și de a gândi.

Noi punem imense surse în birocrația cercetărilor, administrație, tehnologie, demolare, împărțire, izolare încât oamenii ajung la disperare și strigă după ajutor și asta e pentru că ei gândesc în unitățile de măsură materialistă; eu sunt mic ca să mă lupt cu universul. Noi nu am fost făcuți să mutăm munții, ci să trăim frumos și bine în armonie cu natura. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim mașini, ci din contra. Nu vreau ca Inteligența artificială să-mi ridice nivelul cunoștințelor, ci doresc să devin o persoană mai bună sufletește.

Ne neglijăm înțelepciunea.

Cei ce cred că știu, nu știu, iar cei ce cred că nu știu, știu. (spunea cineva)

 

Ben Todică