SF.
LITURGHIE MAI PRESUS DE TOATE SĂRBĂTORILE
-
SF. ILARION FELEA -
Ce reprezintă Praznicele împărătești?
Să ne lămurim: Nașterea Domnului (Crăciunul) începe o
eră nouă, era creștină, era mântuirii prin Iisus Hristos. Ea ne deschide ochii
și inima asupra unei învățături centrale din Evanghelie, care este învățătura
despre viața cea nouă, despre Renaștere, despre omul cel nou, despre puterea pe
care o împrumută Dumnezeu omului prin întruparea Domnului și prin trimiterea
cerescului har.
Botezul Domnului (Boboteaza) ne descoperă învățătura
despre Sfânta Treime și ne deschide ochii asupra apei curățitoare, asupra apei
sfințite, asupra tainei pe care o săvârșește mai întâi Botezul Domnului în
Iordan, când sfințește „firea apei”.
Înălțarea Domnului ne aduce aminte de așezarea Tainei
Sfântului Botez și de cuvintele Mântuitorului prin care trimite apostolii să
boteze toate neamurile în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. (Mt.
28:18.20; Mc. 15:15-16).
Pogorârea Sf. Duh la Rusalii peste apostoli ne aduce
aminte de așezarea Tainei Sf. Mir și de așezarea Tainei Preoției, prin Sf.
Apostoli, de la care se continuă prin legătura darului și punerea mâinilor
(hirotonia) până în ziua de astăzi.
Cea dintâi Liturghie
Joia și Vinerea Patimilor ne aduc aminte de Cina cea
de Taină, de cea dintâi Liturghie, de așezarea Sfintei Împărtășanii cu Trupul
și Sângele Domnului, cu Jertfa Mielului prin care se răscumpără și se împacă
omenirea cu Dumnezeu (Tit 2:13-14; 1 Tim. 2:5-6).
Învierea Domnului ne aduce aminte de așezarea Tainei
dezlegării și iertării păcatelor în Pocăință (Mt. 18:18; In. 20:19-23).
Întemeierea Bisericii s-a făcut tainic prin jertfa de pe Cruce (FA 20:28), iar
faptic la Rusalii, când prin botezul celor dintâi creștini s-a înființat cea
dintâi comunitate (parohia) creștină, în Ierusalim.
Toate tainele de care au trebuință toți oamenii ca să
se mântuiască și să facă legătura obligatorie pentru toți cu veșnicia și cu
Dumnezeu, sunt rânduite, așezate pentru totdeauna în zilele marilor sărbători
creștine: Sf. Botez, după ce a fost anunțat ca naștere din nou, din apă și din
Duh (In. 3:5), la Nașterea și Botezul Domnului, s-a așezat la Înălțarea
Domnului. Sf. Mir la Pogorârea Sf. Duh; Sf. Cuminecătură în Joia și Vinerea
Patimilor (Joi prin jertfa fără de sânge, vineri prin jertfa de pe cruce). Sf.
Pocăință în ziua învierii Domnului; Sf. Preoție (fără de care nu se poate
săvârși nicio taină) s-a rânduit prin alegerea apostolilor și prin sfințirea
lor prin focul Duhului Sfânt.
Toate sărbătorile au în centru Sf. Liturghie
Taina Nunții și Taina Sf. Maslu, nefiind obligatorii
pentru toți creștinii și absolut necesare în mântuire, nu sunt legate de marile
zile și sărbători din viața Mântuitorului.
Astăzi toate aceste sărbători mari, ca și toate
celelalte sărbători mai mici, sunt absorbite și cuprinse în Sf. Liturghie,
toate sărbătorile au în centru Sf. Liturghie, slujba de împăcare cu Dumnezeu (2
Cor. 5: 18-20), Jertfa Mântuitorului care cuprinde, înfățișează și închipuie în
chip tainic (mistic) toate tainele și toate sărbătorile mari, cu întreagă
viața, învățătura și lucrarea Mântuitorului, toată religia creștină, toată
legea ortodoxă, întreg creștinismul – propovăduit, practicat, cântat și trăit
de popor (D. Stăniloae: Liturghia și unitatea religioasă a poporului român, în
rev. Biserica Ortodoxă Română, nr. 10-11/1956, p. 1081).
Pentru religia noastră creștină, toate artele au în
vedere mai presus de toate slujirea, oficierea Sfintei Liturghii. Arhitectura
bisericilor, sculptura iconostaselor, pictura icoanelor, poezia rugăciunilor,
muzica (melodia) cântărilor, frumusețea vorbirilor (predicilor) toate au în
centru și culminează în celebrarea Sfintei Liturghii.
Ca și în trecut, și în prezent, în toate satele și
orașele noastre, Sf. Liturghie cultivă unitatea și solidaritatea poporului
creștin. Sf. Liturghie este haina noastră de sărbătoare, izvorul bucuriilor
noastre sfinte, forța unității noastre religioase, morale și naționale. E
comunitatea iubirii și a frăției, a rugăciunii și a mântuirii, a păcii și a
fericirii. Iată locul și însemnătatea Sfintei Liturghii, iubiți și
binecuvântați creștini, între Sfintele Taine, între Sfintele Sărbători ale
Bisericii, și între poruncile și virtuțile Evangheliei…
Sf Liturghie - centrul lumii
Pretutindeni în viața creștină, Sf. Liturghie are
locul și însemnătatea ei totdeauna în centru: în centrul slujbelor, în centrul
sărbătorilor, în centrul Sfintelor Taine, în centrul evlaviei și în inima
vieții noastre. Sf. Liturghie – centrul cultului și inima evlaviei – bucură
cerul mai mult decât oricare altă slujbă.
Sf. Liturghie binecuvântează pământul, îmbunătățește
oamenii și le sfințește sufletele mai rodnic decât apa, lumina și căldura
soarelui. Printr-o singură Liturghie se aduce lui Dumnezeu mai multă slavă,
mulțumire și adorare, decât prin toate laudele, cântările și rugăciunile la un
loc ale tuturor sfinților din cer și ale tuturor oamenilor de pe pământ, de
astăzi și de totdeauna (Pr. P. Vintilescu: Curs de Liturgică generală,
București, p. 177.).
Numai înțelegând astfel tâlcul, însemnătatea și locul
Sf. Liturghii între toate slujbele și sărbătorile, ne putem da seama de ce, în
cea dintâi poruncă a sa, Biserica a rânduit, ca lege veșnică pentru toți
creștinii: „Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare duminică și
sărbătoare”.
(Extras din cartea „Tâlcuire Sf.
Liturghii, de Pr. Ilarion Felea)
SUBTIRIMEA
PANZEI DE PAIANJEN
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
În comparatie cu sufletul omului, al crestinului, lumea toata este asemenea
unei pânze de paianjen. Nimic nu este statornic în ea, pe nimic nu ne putem
sprijini, nu ai pe ce pune baza; totul se rupe, cedeaza. Nu-ti lega inima de
nimic în afara de Dumnezeu, Cel ce a urzit aceasta pânza, care o tine si îi da
viata. De orice si de oricine te vei lega în afara de Dumnezeu îti va otravi
viata, îti va strâmtora inima. Numai legându-te deplin de El vei dobândi viata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu