Pavel Ratundeanu-Ferghete - MERE PADURETE TARZII 18 (necorectat / necenzurat)

 

MERE PADURETE TARZII 18

(necorectat / necenzurat)

 

- Tu, cu ce-mi faci surpriză ?

- Mere padurete e singura carte care poate fi citita cu usurinta de generatiile tinere de azi, o generatie cu o mica campie de atentie. Ei se plictisesc repede de o carte ca a lui Cartarescu sau Sadoveanu insa cu usurinta vor trece prin Mere padurete ca printr-un camp de flori necosit.

- DILEMA DREGĂTORULUI - versuri Pr. Dan Dumitru Girjoabă Timișoara. Un clip fotoaudiorecitare la versurile poetului din poezia: Dilema dregătorului - Pr. Dan Dumitru Gîrjoabă ~*~ Când a plecat / Din fața Ta / De dragul banului de aur / Se întreba pe drum: -De ce, Tu, Doamne / Nu iubești arginții?

- Ascultă ursul din tine.

- Radu mamii, radule.. mamii.... in tămbălău cu cântec, chipurile că... Am venit și eu la tine să mă bag, Măruță, cu nasu-n... la tine tine-n ciorbă.

- Tu te bucuri fără limită.

- Cumulul de situații m-arată, că nu-s în momente de singurătate, datorată ție, Ben.

- Se apropie \Ziua Eminului nostru drag, un adevarat Mesia al neamului romanesc, pe care fariseii se straduiesc sa-l crucifice a doua oara. Nu-s mari mesterii care-i pregatesc crucea, dar sunt multi si bine stipendiati, iar noi ne spalam pe maini, precum Pillat - noi, cei din Pontul Euxin... Ma bucur sa vad indreptata eroarea privind autorul pamfletului de mai jos, atribuit initial pe Internet lui Eminescu insusi. Da, a tot circulat ceva vreme atribuit eronat, inclusiv dupa ce eu am dovedit eroarea, iar daca veti mai intalni acest pamflet ca apartinadu-i Eminului, va rog sa faceti corectura inainte de a redirectiona mesajul. Profit de prilej spre a va reaminti ca astept creatii pentru concursul fulger dedicat Luceafarului si Patriei, pentru care el s-a sacrificat. Faceti abstractie de calitatea de membru al USR si de premiile cu care v-au fost incununate creatiile treceti la masa de scris si razbunati-va pe vitregiile vremurilor. Sa nu-l lasam pe Eminescu crucificat din nou! Cu pretuire, Marian Ilie

- Multumim draga Marian si pentru „Cioclii apocalipsei” Mai sunt câteva zile până la apariția colindătorilor, până la sosirea magilor și magiei Nașterii Mântuitorului, mai sunt câteva zile până la sfârșitul de an și până la dimineața Sorcovei de basm românesc… Să ne iubim și să respectăm Sfintele Tradiții ale Neamului Românesc. Să ne iubim „Țara și Nevoile și Neamul”! pe trădătorii și vânzătorii de Țară să-i aducem în fața adevăratei Justiții a Neamului pentru a primi ceea ce li se cuvine. Nu avem voie, nu ne vor ierta strămoșii dacă vom uita de unde am plecat în 1989 și unde ne-au adus conducătorii postdecembriști în 2023, acuzându-i cu glasul „Luceafărului”: „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!/ I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii/ Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi/ Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri/ Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!”.

Eminescu prețuia oamenii care produceau ceva concret: pâine, haine, știință sau literatură și i-a stigmatizat pe cei obișnuiți să trăiască din înșelăciuni sau traficarea bunurilor produse de alții. Avea un dispreț irepresibil față de oamenii „însemnați cu pata putrejunii”, dar și față de mulți străini care au adus nenumărate necazuri Neamului Românesc. Unii o fac și astăzi cu cuncursul sugilor autohtone. Voi răii acestui neam, voi, „coclii ai apocalipsei românilor”, nu veți fi iertați niciodată, vizionarul Mihai Eminescu nu poate, nu va putea fi egalat, iar cuvintele cioplite în nemurire răsună ca un ecou lângă  Stânca lui Decebal - Stâncii Țării de la Dunăre, deasupra căreia flutură Tricolorul au fost și rămân mereu actuale.

- Nu pot și nu vor putea fi șterse tot așa cum, mai nou, versurile Elianei Popa constituie actul de acuzarea a tuturor guvernelor postdecembriste și de aducerea celor vinovați în fața Justiției Neamului, a unui adevărat Tribunal al Poporului. (Ion Măldărescu, ART-EMIS)

 

 

Cioclii apocalipsei

~*~

„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,

Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,

Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,

Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.

 

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii

Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,

Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,

Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.

 

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,

Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.

Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,

Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.

 

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,

Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.

Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,

Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.

 

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,

Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.

Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har

Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

 

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,

Ne batjocoriți Credința și Chivotul din altare!

Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,

Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.

 

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,

N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?

Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,

Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?

 

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,

Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,

Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi

Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!

 

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,

Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,

Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,

Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu”.

 

~*~

(Autoare Eliana Popa )

Redactia ART-EMIS 10 Decembrie 2023

 

Redirecționat de Melania Rusu Caragioiu: Noul ICR din New York care poarta numele Mihai Eminescu anunta: O idee trasnita, ce numai unui artist ca Dl. Robert Horvath ii putea licari in minte - infiintarea, la new York, a unui al doilea Institut Cultural Roman care sa poarte numele simbolului spiritualitatii romanesti ,Mihai Eminescu. Daca ideea este una fericita sau nefericita vom aprecia fiecare dintre noi. Eu unul o salut, cu credinta ca noua institutie ar putea fi mai eficienta decat hârșâitul nostru (actual) ICR din America in promovarea culturii romanești.

- O observatie/sugestie cred ca se impune: institutia nou infiintata sa se numeasca "Centrul Cultural Mihai Eminescu", asfel incat sa poata avea personalitate juridica incontestabila, cu statut privat, spre a se evbita ingterferentele cu autoritatile de stat din Romania. Oricum, societatea noastra e divizata, iar fgenomenul il resimrim si in domniul culturii si artelor, in clusiv in literatura. Chiar ar fi constructiva swi8 interesanta o competitie intre "sectorul de stat" romanesc din America si cel privat. Traiasca cultura - Sus cu dansa!

- Bravos Pavalut ! Un mesaj care pare foarte documentat, dar care prin bogăția lui de fapte care au rămas necunoscute, ne face să cugetăm cu toții asupra curajului unor  afirmații. Ori ,,buturuga va răsturna carul mare”, ori carul mare va înhăma ,,Pegași”. Cu mulțumiri, Melania Rusu Caragioiu

- Un frumos luminos, chip de Hristos !

- Sa nu lasaam marea poezie romaneasca sa treaca pe langa noi neobservata, tocmai de Ziua Mondiala a Poeziei - fie si spre sfarsitul acestei minunate Zile... Multi ani si buna inspiratie, dragi confrati!

- Asa e Mariane! Genialul scrie ce-i mai frumos, mai Hristos, ce-i, cu iubire și cu înviere, cu omenie și cu iubire și cu înviere, întru veșnicie, cu nemurire !

- "-Scoți un om din țara lui, dar nu scoți țara din el."

- Iubiți pe genialul poet, un fără egal național ! Cu bine cum bun si grimos ca Hristos luminos om drăgostos și luminos ! Ca premianți noi suntem oameni de omenie, sutem cei fericiți, suntem primii, printre cei mai fericiți din lume, suntem o culme !

- Prin istorie plini de omenie ne vin, în a fi românii istoric plini de replici, vin istoricii să mai facă și ei purici pe aici, în acest spațiu geografic, trainici oameni ai muncii, zugrafi și istorici, magnifici ai muncii, fericiti.

- În filmul Acțiunea monstru..., e extraordinar, în lupta cu risipa (contemplăm știuca la muzeu ?) Ne jucăm, cu, ce ?)

- Tu, nu ești Gică contra. Gând la gând de păstor blànd, păstor geniu, pe cont propriu profund al României, griji profunde și mari. Nu te mai poti întoarce, în mâine, acuma 7 ani. Nu, mai ești ce n-ai reușit să fii !

- Fără risc profesional (noi și știm ce știm) Ai lucrat cum trebuie, ca la croșetat și pe față și pe dos.

- Pe lângă Cinema patria. Persic, CARE AZI A IMPLINIT 90 DE ANI avea rolul lui esențial. Zearințiki e de fapt Piersic, care promise că o sa le servească cu ceva, ce le promisese IN TINERETE celor din străinătate. În biblioteică, lui, nu bine îi dă lui Zelințiki, face pe nebunul și iese din Biblioteică. Totul e a al dracului de mult.

-  Iata un articol exceptional al scriitoarei Diana Maria Popescu, din Germania, despre una din cele mai mai acute dureri ale romanilor, mai ales acum, in preajma Sfintului Craciun si celorlalte sarbatori traditionale de iarna. Citez: Aşa, că, români, vă rog ascultaţi-l pe Ion Creangă: „Voi cu inima creştină,/ Cumpăraţi de la români.// […] Şi atuncea viaţa noastră/ Precum râul cristalin,/ Se va scurge limpezită/ De otravă şi venin./ Morţii noştri n-or mai plânge/ Sub călcâie de haini./ Sus dar, inimile voastre!/ Nici un ac de la străini!” (fragment adăugit din poezie postumă a lui Ion Creangă, publicată la Editura „Cugetarea - Georgescu Delafras”).

- Nichita Stănescu e o pată de sânge, o lege-n sânge, că omul e sfătos Cristos iubitor și frumos ! Neputincios Petrerae Mall Lache, Mavrokordat arimorezat la national. Un mare film! E acel cub ciobit ca să fie perfect, infinit apropiat de predicat și de subiect, de perfect, de complex, perplex, cu gama diversă, variată în artă-paletă, cu artă, cu mult gust artist și altruist. Mare Film artistic: EXPLOZIA, cu mari actori români.

- Nu doar cumva, ci de-adevaratelea - vorba poetlui: "Din stejar stejar rasare". Un stejarel plimbat de mic cu troleibuzul... Nu stiu ce si cum scrie, dar pulpana obladuitorului maestru Plesu ma cam dumireste - e pe orbita - poate chiar un "Orbitor" din galeria lui Cartarescu.

- Ma frapeaza insuccesul Filialei Iasi, de unde un alt stejarel a trebuit sa se transplanteze la Sibiu... Mere pădurețe e sufletu, opera omnia, e viață e esența noastră-floarea albastră casa lacustră Bacovia și vioara...

- S-aveți bine și, bucurii! Tu, însuți bănățeancă doamna Melania, ești o forță, o energie, în armonie și simfonie românească cu adevărată artistică flora, ești din elită. Începutul Adevărului !

- Oglinda-BUCUREȘTI 1944, VREME DE RĂZBOI. ÎNTORCEREA ARMELOR CONTRA GERMANIEI; REGELE MIHAI E DEMN FAȚĂ DE SITUAȚIE. Dacă mâine muncitorul, își strică strungul, la ce muncește mâine ca să-și câștige pâinea ?

- Vine Crăciunul și mama Vica harnică, cu mătura măturând și, cànd vin colidătorii și gătește prăjituri și mâncăruri, cade frântă ca boul la plug pe brazdă, e demnă și se sacrifica pentru toată familia ei. Ea rezistă din zori și zorește, robotește cât, cât e ziua are spor, că nu stă un fir, o țâră, dă zor, cu spor. Vica e scànteia de la care pornește femeia, scânteia, dragostea, scânteia rostul, rânduiala, pe verticală, cu caracter, sub petec de cer ca reper. Avem Crăciun cum ne place.

-  Vaida Marilena e un nou prieten. Dă zor, în spor, se zolește, în culori de liniște. Aduc sărbătorile în dar, îñ bucurii, cu ninsori, cu sărbători fulgiii de nea vin la fereastra mea; bătrânețea să-mi fie rai, cu plai, în grai.

- Si Ben are un prieten din copilarie JOSEF care traieste azi in Germania si pe Skype vorbesc despre MINA din Ciudanovita, Ep 2 / Un dialog FRATESC intre doi prieteni DEPARTE DE TARA MAMA, despre copilaria anilor '60 - '80. Intalnire prin Skype dupa 50 de ani de tacere si cautare. AMINTIRI si REGRETE.

- Tu, știi, că domnul, îi domn și, în părău !

- Multumesc draga Pavele pentru apreciere ! În noi a răsărit soarele, e chestiunea cum zici: în România, e minunea, e binecuvântarea.

- Vlaicu, cu bărbăție, în plinului de glorie, frumoasă biruință.

- Treceți dincolo de regrete. Nu ajută. Nu mai avem prea mult timp.

- Iubite frate Ben, am ascultat cu deosebită plăcere dialogul dintre Dvs., reprezentant al generației mai tinere, și dl Watz Jozef, reprezentant al generației în vârstă de la minele din Ciudanovița, care azi își duc traiul în alte locuri (unul - tocmai la Antipozi, altul - lângă Pădurea Neagră din Germania). Bucuria reîntâlnirii peste amar de vreme a 2 oameni cu amintirile despre locurile cunoscute și care le produc aceleași dulci tresăriri (când aud de un nume sau altul, de tragedia în care au murit niște muncitori în subterană, de clădirea renovată în care pe timpuri era cinematograful, de monumentul înălțat în memoria celor care s-au călătorit în condiții tragice din lumea aceasta, de dorul dlui Warz de locurile în care și-a trăit o parte din viață cu greutățile, dar și cu clipele mai luminoase, în care ar zbura dacă nu l-ar ține locului bătrânețile, precum și de visul la o întâlnire și îmbrățișare pe viu cu ciudovițanul Benoni, autorul filmulețelor de suflet despre minunatele locuri din orășelul minelor de uraniu, precum și de minunații locuitori, cunoștințe comune, unele dintre care mai sunt în viață, altele, despre care nu mai dețineți informații, trezindu-vă emoții umane sensibile. Frumos, duios dialog, dl Watz cam atins de uitarea bătrâneții, dl Benoni - tânăr, cu o memorie brici, cu cunoștințe vaste în comparație cu muncitorul neamț simplu, dar omenos și extrem de sensibil la omenie și solidaritate/prietenie.

Bine ziceți că trebuie să rămână o amintire despre locuri și oameni, nu numai pentru turiști, de care nu e interesat statul, dar măcar pentru copiii și nepoții muncitorilor, care s-au zburătăcit de multă vreme prin alte locuri și nu mai știu nici de baștină, nici de oamenii care au locuit, trăit, iubit, muncit și dorm în solul acelor meleaguri. Frate drag, prin ceea ce faci și prin ceea ce ai făcut, ai lăsat urme de neșters pentru istoria locurilor de trai personale și ale oamenilor dragi care acum sunt umbre la masa tăcerii. Ei au făcut istorie, dar și d-ta i-ai nemurit în filmele d-tale, toți intrând în paginile memorabile ale istoriei poporului nostru.

Glorie tuturor din partea Patriei recunoscătoare - vi se cuvine pe drept! Cât mai sunt români ca d-ta care nu-și uită istoria, Țara și memoria istorică trăiesc!

O caldă mulțumire și îmbrățișare, NM.

- Frate BENULE, O mângăiere sufletească să asculți o asemenea convorbire între doi prieteni vechi, ce se întălnesc acum la bătrâneșe. Eu am simțit o duioșie Benule. Mi-a plăcut enorm adevărul cum auzind Limba ta română undeva prin apropiere inima te atrage și mergi fugă să întâlnești omul, românul. Dar am rîs cu lacrimi căci cei întâlniți de tine erau din Canada. Cu drag și frăție, Ioan

- Orice om are un sat, unde o colindat și vine și, vine Iisus să se nască.

- Frate Benule, Bună Dimineața. Trimit această Restituire. a cărții scriitorului Pavel Rătundeanu Ferghete, ”Nădejdea Phoenixului Vol.2” spre a onora munca prietenului nostru și a fi mai mult popularizată. Eu Ben, iar stau în așteptare de internare. Mulțumesc că m-ai sunat, dar aveam musafirii - rudeniile, mulțumesc că ne-ai înțeles; că noi avem intotdeauna drag a discut de toate cele, și o lăsarăm pentru data viitoare. Am să te sun și eu. Cu drag și frăție, Ionica

- PAULA ROMANESCU - Mihai EMINESCU Vreme trece, vreme vine * Passe le temps, vient le temps.

- HRISTOS SE NAȘTE! Frate BEN, Mulțumiri cordiale, ești frăția ta așa cum ziceam de multe ori: ”o albină harnică în Grădina Literaturii Romăne” și așa vei rămâne. Nouă Românilor de pretutindeni râmânându-ne bucuria și fericirea de a te avea.. LA MULȚI ANI - SĂRBĂTORI FERICITE de NAȘTEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI A NAȘTERII POETULUI GENIU MIHAI EMINESCU. UN AN NOU-2024 FERICIT,  PLIN DE SĂNĂTATE ȘI SUCCESE ÎNTREGII FAMILII ȘI A TUTUROR CELOR DRAGI FRĂȚIEI TALE! Ioan Miclău-Gepianu

- Cu multa dragoste frate Ionica, Ben

- Grăitor grăiești, nobil și impecabil, omule-om, pom-om, din norod-popor harnic și, cu spor, în zori, cu zor.

- Să aveți sănătate și ani fericiți, ani fericiți, împliniți ! Ca la voie bună, Bal mascat, carnaval cu de a le lui Caragiale, cu de-le noastre, papagale, de veghe, în lanul de secară ca o capadoperă, cu opera omnia, de România cu Bacovia și vioara, liceu, cimitir, lacustră a vieții mele. Ești o inimă zburdalnică și comică de zambilică ca ce mi-a fost dragă de bună voie, ce mi mie mai drag mie pe lume-culme! Salutări și felicitări pentru tot ce ai făcut, cu bravura ta DE MAISTRU și, cu succes, un chilipir PENTRU TINE BIBICE! bibanule-PHONEX ! TU, AI VIOTORUL TĂU ASIGURAT, AUR CENUȘIU STRECURAT !

- Tu esti adevaratul MOTOR al frumusetii scrisului.

- Uneori mă încurc modern ca ca Nichita Stănescu cel matern-modern verde-albastru-laudator, mega cum laudates acti, trăind Crăciunul fără nici o grijă de cât ne costă Crăciuunul. Frăției voastre, cu drag, iubire și prețuire, frați dragi! și Să vi să împlinească tot ce vă doriți, dragilor!  Prin Adrian Păunesscu se naște Iisus, ca o flacără, un cenaclu românesc, un te iubesc Romànie, în cânt de totuși te iubesc ! galbenă gutuie tricolor de Românie, dublă- amăruie, lampă la fereastră-galbena gutuie, toată dragostea noastră, învierea noastră-România noastrâ, Zaharia noastră-albastra-RoRoMÂNIA NOASTRĂ !

- HRISTOS SE NAȘTE

MULȚUMESC DIN SUFLET ȘI CONȘTIINȚĂ

DRAGĂ PAVEL

LA MULȚI ANI FERICIȚI -

Ioan Miclău-Gepianu

*

- Sa ne serbăm România, că mâine ce va fi, cine ce va ști, ce va fi ! Ce fenomen e doar noi știm Vasile și Vasile, Valentina Fătu, păstrând calitatea spectacolului ! Fericirea ne face depedenți de fericire. Servus Iisus !

- Sfântul care a îmblânzit leii este sărbătorit în fiecare an pe 17 decembrie!

- „Salut, WhatsApp Messenger este o aplicație rapidă, simplă și de încredere pe care o folosesc pentru a trimite mesaje și pentru a suna persoanele la care țin. Descărcați aplicația gratuit.” Ba da ce noroc am !!! Noi ne dăruim frumusețea interioară ca un pom lumina de rod a eficienței noastre ! Vica e cea care zicea declamativ, că te iubește.

- Nu am aflat niciodata ce este dupa TE IUBESC

Mereu sa topit, au fost aburi, ceata sau nori.

Chinezii spun ca atunci cand spui TE IUBESC

Nu e decat o BASINA data pe gura.

*

- Caut: ”TRUVERUL de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ. / Un clip recitare la versurile poetului din cartea: ARMONII ALEATORII (...tocmai cât să plângă ZORII !)  PROLOG / VOI SPUNE CE N-AM SPUS / Voi spune ce n-am spus... – ...nu-mpac o Lume : / TRUVERULUI deschid Puzderii... - ...și-o MINUNE ! / ...Vă las : dacă aveți Organ de Meditare / Veți afunda CUVINTELE în SARE / Și veți privi cum AURUL dospește / Stors dintr-o VORBĂ și TREI-PATRU DEȘTE... / De nu aveți Organ de Înviere / Acoperi-veți un BUTOI DE VARZĂ – cu FILELE DIN STELE... „ SUPERB AMIN !!!

- Ești confrate a confrâțiiei, cel mai bun din cei mai buni. Cel mai bun moș Crăciun, Benn Phonox. PHOXOIH !!!  Un bun și just artist, le zici. În ce sens e de vină frumusețea?

- Dupa ea se ascunde ADEVARUL. Daca asculti intens in tacere poti citi in stele: Poetul Nichita Stănescu a murit la 13 decembrie 1983. Cel considerat cel mai mare poet român al secolului XX a murit la vârsta de 50 de ani.

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, în Ploiești, fiind botezat cu prenumele bunicului dinspre mamă, de origine rusă, Nikita Cereaciukin. Poetul a mai primit și numele bunicului dinspre tată, Hristea, la începuturile sale literare semnând chiar Hristea N. Stănescu.

 

A se fi

 

~*~

 

Mie mi se poate da numai

ceea ce pot uita.

 

Sunt chinuit de zei

pentru că ei nu-mi încredinţează

propria-mi suferinţă, - ci

lipsa ei, cunoscând că am avut-o,

adică.

 

Uitarea ei, neaducerea chiriaşă

de aminte

a locurilor

şi a timpurilor frumoase

din mine şi de pe mine...

Sunt apăsat de amintirea

faptului că am uitat!

 

Mâine mi se va spune:

ieri ai omorât un zeu!

Voi fi, da, ghilotinat

pentru o crimă de care

nu-mi aduc aminte.

 

Ah, moarte, eşti gluma cinică

a zeilor

care dau să mănânce ambrozie

de-aldelor mine

care sunt de la inimă în jos

chiar ambrozie.

 

... Sare din mine, liniştindu-mă,

lipsa mea de martori de rău şi de bine,

înţelegerea scurtă,

a razei, a piramidei, a ierbii

sau a crimei

pe care am desigur făcut-o

şi am uitat-o.

 

-Eşti?

-Mă sunt!

 

A se fi, sufletul,

îmi apare se fiind.

A fi e fără de suflet.

 

~*~

Nichita Stănescu

 

- La noi acasă și pâinea-i dulce și toate au culoare, că toate au valoare, asperitate. În noi e valoare, un necolșag, un dar de veghe.

PR-F&BT

Va urma: