MARIAN ILIE – Iară și iară, cu Eminescu

Iară și iară, cu Eminescu

 

 

~*~

 

Spune, Eminule iubit, tu în ce secol ai trăit;

Era iî veacul pașoptist, ori în acesta globalist?

Că-s multi ani decând ai plecat și-aici nimic nu s-a schimbat –

Timpul trecu, dar nu știu cum, ce-ai scris atunci se-ntâmpl-acum

Ai dat tu timpul înapoi, sau te-ai teleportat la noi?

Trăiesc romanii tăi și-ai mei oare-n mileniul doi sau trei?

Corupția, necruțătoare a fost și este încă-n floare

Iar blestemata nulitate încă-i stăpână pe Palate

Niște nemernici de mitici păpușăriți de venetici

La rândul lor struniți de-afară vând încă hălci întregi din țară

De mă întreb, dragă Emine, în care secol eu, cu tine

Vărsăm același crunt năduf – tu încă tânăr, eu pleșuv?

Iată, de-un veac și jumătate trăim aceeași realitate

În acest prag dintre milenii robiți acelorași vedenii...

 

 

***

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezimformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care sau succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

 

**

„Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate”, scria ziaristul Mihai Eminescu.

...................................................

Jurnalistul de investigații Mihai Eminescu scria acum peste un secol: „corupția e mijlocul cel mai lesnicios de trăi în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societățile românești și le nimicește pân-în sfârșit; acesta este veninul care dă loc la mișcări sociale și la nemulțumire … contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aștepta nimic de la muncă, totul de la tertip și de la apucătură…

Nimic nu e mai periculos pentru conștiința unui popor decât priveliștea corupției și a nulității recompensate…. Această priveliște îi ia poporului încrederea în valoarea muncii și în siguranța înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a ști ceva și fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat și om cu vază… contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni.“

..............................................

~*~

Cât despre românii de rând, tot Eminescu a spus-o cel mai bine „… poporul se zbate fără putere, jumulit și esploatat într-un mod neomenos de către o tagmă de oameni fără merit, fără știință, fără caracter, fără patrie chiar“…

 

 

TRIMIS DE: marian ilie (spicuite de pe net)