Urmele istoriei
motto
Din trecutul ce-i uitare ne-au rămas povești,
legende,
Preafrumoasele balade, obiceiuri vechi,
colinde,
Despre fapte întâmplate, ce strămoșii ne-au
lăsat
Să avem în lunga vreme un ceva, de învățat.
~*~
Scurmători prin colb de veacuri, după urme din
trecut,
Căutăm a înțelege cum a fost cel început,
Când aici, Adamul nostru a fost cap la multe
neamuri,
Peste-ntinse, largi pământuri, către zarea
fără maluri.
Din cotloanele uitate ale lumilor trecute
Ce-s acum grămezi de cioburi, vânturate, lude,
mute,
Învățații
lumii noastre, adunând bucăți de timp,
Reînoadă cele vremuri, din răstimpuri în
răstimp.
Ele-s cioburi, bucățele, din vre-o oală
milenară,
Vre-o plăcuță scrijelată, cu vre-un scris
de-odinioară,
Ori vre-o piatră ce odată fost-a zidul de
cetate
Ce-a oprit cu greu puhoaie, de vrăjmași setoși
de moarte.
Din ce ne-au lăsat în scrieri Herodot și
Tucidide
Știm istoria bătrână, di-nceputuri cum
se-ntinde,
Peste ce a fost odată mărețita lume veche,
Ce de-atuncea până astăzi, nu mai are ea
pereche.
Mai apoi, la rând urmează, învățați din vremi
uitate,
Cum ar fi știuții Platon, cel Aristotel,
Socrate,
Ce ne-au învățat că lumea are marile ei legi,
Ce se cer a fi-nvățate de la dânși-n veci de
veci.
Mai apoi, din vremi aproape, ne-au rămas mai
pe rărite
Cronici vechi, Letopisețe, spre a fi cândva
citite
Și-am afla din a lor spusă ce pe-aici s-a
întâmplat,
Bune, rele, mestecate, să nu fim iar, în
păcat.
*
Uite așa se scriu istorii, despre noi și
despre lume,
Ca să învățăm din ele, cât mai multe lucruri
bune,
Ca să știm cine ne fost-au mărețiții, ei,
străbunii
Și ce dânșii ne lasat-au, să păstrăm pe fața
humii.
~*~
24.01.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu