Adevărurile
false și minciunile reale ale lui Mark Carney
Jurnalistică
Xavier
Azalbert, „France-Soir”
Art-emis
25
Ianuarie 2026
Captură semantică în slujba elitelor
„Adevărul este concret” (Bertolt
Brecht), dar este adesea distorsionat de cei care îl manipulează pentru a-și
masca interesele.
Astăzi, cuvintele sunt arme și scuturi, iar discursul
lui Mark Carney la Forumul Economic Mondial (FEM) de la Davos din 2026
întruchipează perfect ceea ce Bertolt Brecht a denunțat în scrierile sale:
„Adevărul este concret”, dar este adesea distorsionat de cei care îl
manipulează pentru a-și masca interesele. Astăzi, cuvintele sunt arme și
scuturi, iar discursul lui Mark Carney la Forumul Economic Mondial (FEM) de la
Davos din 2026 întruchipează perfect ceea ce Bertolt Brecht a denunțat în
scrierile sale: „Adevărul este concret”, dar este adesea distorsionat de cei
care îl manipulează pentru a-și masca interesele. O captură semantică prin
redefinirea termenilor pentru a justifica nejustificatul: Carney surprinde
limbajul transformând concepte nobile în instrumente de propagandă. De exemplu,
„realismul bazat pe valori” pe care îl susține este un oximoron: „valori”
precum drepturile omului și suveranitatea sunt invocate pentru a legitima
alianțele cu China și Qatar, regimuri autoritare. Aceasta constituie un adevăr
fals, deoarece China, acuzată de interferență în alegerile din Canada conform
rapoartelor serviciilor de informații din 2019 și 2021, amenință direct aceste
valori.
Adevărata minciună constă în omiterea beneficiilor
pentru elite: aceste parteneriate deschid piețele chineze pentru minerale și
inteligență artificială, iar gazul qatarez pentru tranzițiile „verzi” pe care
Carney le promovează prin rolurile sale la Brookfield și la ONU, dar expun
cetățenii la supraveghere și dependență. Brecht ar fi perceput-o ca pe un
„adevăr” abstract, deconectat de realitate, în care canadienii suferă de
inflația energetică, în timp ce elitele culeg profituri. În mod similar, Carney
prezintă „ruptura geopolitică” ca pe o inevitabilitate naturală, cu referințe
la Tucidide și Havel. Aceasta reprezintă o surprindere semantică flagrantă:
această „ordine bazată pe reguli” nu a fost o iluzie inocentă, ci o construcție
elitistă neoliberală care a încurajat externalizarea și financiarizarea.
Adevărata minciună aici este că Carney, în calitate de arhitect al acestui
sistem la Goldman Sachs și la băncile centrale, acuză națiunile de „complacere”
- o inversare flagrantă a vinovăției - în timp ce elitele sunt beneficiarii săi
direcți.
Cetățenii, victime ale dezindustrializării, suferă
consecințele fără a avea vreun cuvânt de spus în această chestiune.
Inversiunile acuzatoare, care implică învinovățirea victimelor pentru a-i
ascunde pe făptași, sunt o retorică elitistă recurentă în opera lui Carney. El
acuză puterile de mijloc, precum Canada, că au „trăit o minciună” simulând
justiția internațională și le îndeamnă să „își scoată ochelarii”. Aceasta este
o falsitate, deoarece această minciună colectivă este de fapt impusă de elitele
de la Davos, care au profitat de integrarea globală pentru a acumula bogăție,
cum ar fi fondurile de pensii canadiene investite în China. Adevărata minciună
constă în ignorarea faptului că aceste crize energetice și geopolitice provin
din politici elitiste, cum ar fi sancțiunile unilaterale sau bulele financiare
supravegheate de Carney. Prin inversarea rolurilor, el îi învinovățește pe
„slabi” - și anume cetățenii și națiunile de mijloc - pentru că nu s-au
adaptat, în timp ce „puternicii”, cum ar fi multinaționalele și companiile
hiperscalare, dictează regulile. Brecht a denunțat tocmai acest lucru în
piesele sale: cei puternici îi acuză pe cei asupriți de propria opresiune,
permițând astfel ca adevărul să fie „alungat” prin propagandă.
În ceea ce privește coalițiile „variabile”, cum ar fi
cluburile minerale G7 sau puntea dintre TPP și Uniunea Europeană, Carney
inversează din nou realitatea: o prezintă ca o „gestionare colectivă”
incluzivă, dar este, de fapt, o fragmentare elitistă care exclude țările în
curs de dezvoltare. Și aceasta este o falsitate, deoarece aceste aranjamente nu
reduc riscurile, ci creează monopoluri asupra resurselor critice, ceea ce
crește costurile pentru cetățeni prin inflație „verde”, îmbogățind în același
timp elitele. Opoziția lui Carney față de tarifele vamale pentru Groenlanda
este o altă inversiune: el acuză izolaționismul că slăbește națiunile, însă, de
fapt, apără acordurile miniere care vând suveranitatea arctică unor interese
private. Retorică elitistă cu un discurs deconectat de interesele cetățenilor:
reformele interne menționate de Carney, cum ar fi reducerile de impozite și
dublarea cheltuielilor pentru apărare, sunt prezentate ca fiind pragmatice, dar
aceasta este o retorică elitistă: aceste reduceri beneficiază în primul rând
cei bogați și corporațiile, exacerbând astfel inegalitatea, care este la un
nivel record în Canada.
Aceasta este o falsitate, deoarece se presupune că
aceste măsuri consolidează economia internă, dar adevărata minciună este că
fondurile de apărare deservesc industriile militare aliate cu WEF, nu sănătatea
sau educația cetățenilor. Carney, care călătorește la Davos cu un avion privat,
ignoră criticile populare transmise pe X, unde este acuzat că se aliniază cu
„PCC-ul ontologic malefic”. Captura semantică supremă constă în termenul
„diversificare”, care în realitate înseamnă o dependență sporită de regimuri
ostile, nu o autonomie autentică.
------------------------------------------
Sursa - https://www.francesoir.fr/opinions-tribunes/les-fausses-verites-et-les-vrais-mensonges-de-mark-carney-une-capture-semantique -
23 ian. 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu