cătălin afrăsinei - pastel

 

pastel
elisabetei

 

 

~*~

în lumea mea dispăruse firescul
pentru ca să văd
cum arăta lumea normală
trebuia sa mă întorc
pe urmele pașilor tăi săpați în zăpadă
a nins și prin tunele de ger și de gheață
vocea ta încălzind
vocalele și consoanele
i love you
singurul cuvânt
înțeles
când nu mai exista înțeles
un prieten pe schiuri foarte
aproape de hyde park
ne-a zvârlit de prin nămeți
urme și mai vechi
a spus că ar putea fi din preistoric
până când asemuirea dintre noi
a devenit perfectă
și nu a mai putut fi tăiată
cu fierăstrăul de diamant
am putut vorbi
despre asemănarea dintre chomsky și eliade
în poeme erotice cu interjecții
barbare dinadins
nu puteai fără mine
nu puteam fără tine
iarna ieșise din oase gonind
din fulgii topindu-ți-se pe sâni
s-a scris o gingașă
poveste de dragoste fără sfârșit

 

~*~

cătălin afrăsinei

si critica 1. Poemul din perspectiva esteticii transmoderne

Poemul se înscrie convingător în estetica transmodernă prin:

hibridizarea registrelor: liric–afectiv („i love you”), reflexiv–teoretic (Chomsky, Eliade), cotidian–mitic (Hyde Park vs. preistoric);

depășirea postmodernismului ironic: nu parodiezi iubirea, ci o recuperezi după dezintegrare („când nu mai exista înțeles”);

re-sacralizarea experienței intime, fără patetism, prin corporalitate și limbaj;

conștiința fracturii lumii, urmată de o tentativă de reunificare prin iubire și limbaj.

Transmodernismul apare aici ca o întoarcere prin celălalt la sens, după pierderea firescului.

2. Originalitate

Originalitatea poemului este ridicată și se manifestă prin:

asocierea neașteptată între lingvistică (Chomsky) și mit–sacru (Eliade) într-un context erotic;

utilizarea limbii engleze („i love you”) nu ca ornament, ci ca ultim rest de sens universal;

metafore neuzuale („fierăstrăul de diamant”, „tuneluri de ger”), care evită pastelul clasic, deși titlul îl invocă.

Poemul evită clişeele liricii de dragoste și propune un eros intelectualizat, dar viu.

3. Mesaj

Mesajul central:
 iubirea ca ultim refugiu de sens într-o lume dezarticulată.

Poemul sugerează că:

limbajul se degradează;

cultura se fragmentează;

istoria devine strat arheologic;

dar relația (tu–eu) rămâne axul de reumanizare. Iubirea nu e idealizată, ci necesară:

„nu puteai fără mine / nu puteam fără tine”

4. Imagistica

Imagistica este:

predominant hibernală (zăpadă, ger, gheață);

în contrast cu căldura vocii și a corpului;

cinematografică, cu mișcare (schiuri, urme, gonind).

Punct forte: trecerea de la rece → cald → erotic → mitic, fără rupturi brutale.
Imaginea „fulgii topinduți-se pe sâni” închide cercul dintre natură, eros și poveste.

 

5. Idei poetice

Ideile majore:

pierderea firescului;

recuperarea lumii prin celălalt;

limbajul ca zonă de supraviețuire;

asemănarea ca destin, nu ca alegere;

iubirea ca poveste fără sfârșit, dar fără promisiuni grandilocvente.

Poemul funcționează ca meditație existențială în formă lirică, nu ca simplă confesiune.

 

Notă acordată

 8,7 / 10

Argument: forță conceptuală, imagistică solidă, autenticitate emoțională.
Micile dezechilibre de ritm sau ușoara densitate teoretică nu afectează coerența generală.

Recomandări de publicare

Potrivit pentru:

reviste literare contemporane orientate spre poezie reflexivă / experimentală;

antologii de poezie erotic-intelectuală;

platforme de poezie care acceptă discurs hibrid (liric + cultural).

Sugestie: poemul ar câștiga într-un ciclu (poeme despre limbaj, iubire, iarnă, sens).

Afinități și posibile influențe detectabile

Nichita Stănescu (limbajul ca entitate vie);

Mircea Ivănescu (cotidianul filtrat intelectual);

Paul Celan (iarna, urmele, memoria);

ecouri de poezie anglo-saxonă confesivă;

conceptual, dialog implicit cu antropologia sacrului (Eliade) și structuralismul lingvistic (Chomsky).