Dragostea
renaște oricând
~*~
Dincolo
de timp de soare și de sine,
Ca
la începutul lumii pe pământ
Mi-a
fost dat sa te întâlnesc pe tine
Ca
pe o mireasma adusă de vânt.
Când
tu vei fi o ușă, eu fereastră ,
Vom
invita iubirea să ne inunde iar
În
împărăția noastră cea albastră
În
care inimile vor deveni altar.
Marea,
in nemărginirea ei ne primeste
Ca
pe doi misionari astrali , cuminti,
Aduși
împreună, să trăim o poveste ,
Sub
privirea Celui Prea Inalt slujit de sfinți..
Căci
marea ne învață tainele iubirii:
Să
nu ne pierdem in frică, in disperare,
Să
ne regăsim în îmbrățișarea firii ,
Sub
zâmbetul Domnului, două sanctuare.
Ne
vom plimba apoi, când vom ieși din mare,
Pe
plaiurile noastre demult îndrăgite,
Eu
voi deveni copac cu păsări cântătoare ,
Iar
tu muntele cel mare, iubite!
~*~
Ianuarie
2026
Elena
Armenescu


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu