vineri, 16 ianuarie 2026

Nicolae Dima - Piramida Evoluției, Cunoașterii și a Comunicării Umane

 



Piramida Evoluției, Cunoașterii și a Comunicării Umane

Prof. Dr. Nicolae Dima

 

La mijlocul anilor 1980 am fost detașat de la Washington la școala superioară a armatei terestre americane „JF Kennedy” din Carolina de Nord. Majoritatea studenților erau căpitani si maiori si toți aveau diplome universitare. De fapt, nu poți fi ofițer american dacă nu ai facultate. Cursurile Institutului JFK durau un an de zile (doua semestre) si la absolvire cursanții primeau diploma de masterat în studii internaționale. Institutul avea cinci departamente iar eu am fost numit director al catedrei de studii Euro-Sovietice. Privind retrospectiv, acei ani au fost cei mai fertili ani ai mei din punct de vedere intelectual. Dupa doi ani de predare Institutul mi-a oferit permanentizarea, dar începuse perestroika si se întrezarea speranța eliberării Europei de Est  de sub comunism. Am ales să mă înapoiez voluntar la postul de radio Vocea Americii cu convingerea că voi putea ajuta mai bine România din capitala Americii.

În acea perioada de profesorat am publicat mai multe articole si doua carți, toate in limba engleză. Una dintre cărți, întitulată Cross-Cultural-Communication, în traducere libera Dialog între Culturi, s-a născut datorită faptului că ofițerii Americani, în mare parte etno-centrici, nu înțelegeau atitudinea multor interlocutori străini. În acest sens, mi s-a sugerat să dezvolt un model de înțelegere a altor cullturi și națiuni, astfel încât ofițerii să poată comunica mai ușor cu omologii lor din alte țări. Gândindu-mă la abordarea temei, trebuia să răspund la două întrebări:

De ce oamenii gândesc, acționează și reacționează diferit de la o țară la alta și de la o situație la alta, chiar atunci când condițiile sunt asemănătoare?

Și, Ce se poate face pentru a facilita un mai bun dialog intercultural? 


***

Treptat, am construit o paradigmă de evoluție a gândirii și atitudinii omului, pornind de la nevoi concrete și imediate, până la maturizare intelectuală și în final, ajungând la emancipare spirituală. Am conceput această evoluție în forma unei piramide cu trepte care se ridică de la pământ și se înalță până dincolo de cer. Am prezentat deci prima oară modelul la școala militară a armatei americane din Fort Bragg, în fața unor ofițeri pregătiți să devină atașați militari. Inițial, am tipărit modelul într-un curs pentru uz intern, iar ulterior l-am publicat sub forma de carte la editura Institute of the study of Man din Washington, DC, 1990. Cartea nu a fost tradusă in limba română, dar am rezumat modelul in volumul Românii și România (Editura INST) În continuare, redau acest model cu explicațiile necesare pentru a ințelege mai bine cum comunicăm, cum ne ințelegem si dece de foarte multe ori „una vorbim si bașca ne ințelegem”.

Precizez că am ajuns la acest model în urma unui lung proces de trecere de la preocupări cotidiene la dezvoltare intelectuală și apoi la trăire spirituală. Este o evoluție la care suntem supuși cu toții în mod lent, dar care ne propulsează pe neobservate la un alt nivel de înțelegere a vieții. În cazul meu, acel salt rațional și calitativ a avut loc în mai multe faze și s-a conturat definitiv în timp ce eram profesor la institutul militar menționat mai sus.   

În rezumat, la nivelul inițial al nevoilor materiale imediate si de bază din piramidă, oamenii se pot înțelege și pot comunica relativ ușor, pentru că toți ne asigurăm existența din mediul natural care ne înconjoară și avem preocupări și obiective similare. Oriunde ne-am afla, toți avem nevoie de hrană, de îmbrăcăminte și de adăpost. Toate aceste bunuri materiale le obținem din mediul natural care ne înconjoară. La acest nivel bazic, se comunică în primul rând prin substantive, care sunt ușor de tradus, și prin cifre/ numere, pe care le înțeleg toți oamenii. De exemplu, trei tone sunt aceleași în toată lumea, iar prețul se negociază. La acest nivel, societățile sunt dominate de organizare politică pe plan intern, iar pe plan extern își caută și își găsesc echilibrul prin negocieri, prin compromisuri și, adesea, prin forța armelor.

 

 

                            


Fig.1 – Modelul evoluției gândirii umane – Straturile culturii

(Sursa: Nicholas-Nicolae Dima, ”Cross-Cultural-Communication)

 

La mijlocul evoluției piramidale intervin, însă, valorile care diferă de la o societate la alta. Ce este normal, bun, frumos sau acceptabil într-o anumită societate poate fi anormal, de nedorit sau chiar inacceptabil (taboo), în altă societate. Aici apar neînțelegerile, pentru că adjectivele pe care le folosim sunt subiective. De exemplu, românii spun: nu-i frumos ce e frumos; e frumos ce-mi place mie. La rândul lor, americanii spun: frumos e ceea ce face frumosul, adică modul în care ne purtăm. La acest nivel, dialogul sau comunicarea necesită explicații, iar când trebuie să explicăm, ceva este deja neclar. Deasupra valorilor sunt convingerile, care sunt determinate atât de mediul natural cât si de cel uman; ceace înseamnă mediul social, cultural si național. Convingerile pot fi deasemenea personale, unde ne confruntăm individual cu natura psihologică a fiecarui om. Si pe masură ce avansăm spre varful piramidei întelegerea altor culturi si a altor persoane devine din ce în ce mai dificilă.

Vârful piramidei se pierde în necunoscut și definirea a ceea ce noi concepem a fi adevăr ori percepem drept real diferă de la o societate la alta, de la un nivel cultural la altul și chiar de la om la om. Acolo se întâlnește înțelepciunea umană la care unii oameni ajung prin efort și inspirație, cu înțelepciunea divină, la care cei aleși ajung prin revelație. Proverbele, de exemplu, sunt esență de inteligență populară: Ziua bună se cunoaște de dimineață, Omul sfințește locul, Vorba dulce mult aduce. La vârful piramidei ajung marii savanți și gânditori, care împărtășesc și celorlalți noile lor cunoștințe și descoperiri, uneori exprimate prin adagii: Cogito ergo sum, Eppur si muove, Nihil sine Deo. Și astfel înaintăm spre lumea spirituală de unde Supremitatea ne inspiră, ne transmite mesaje și ne luminează ascensiunea. 

Dincolo de vârful piramidei găsim - sau cel puțin acceptăm - ideea de spiritualitate sau de divinitate, iar modul de a crede este specific fiecărei culturi și intim fiecărei persoane. De acolo au coborât marile religii ale lumii. Acest model m-a făcut să conștientizez faptul că există un domeniu în care rațiunea pură nu ne mai ajută. Este domeniul spiritual care ne îndeamnă pe noi, creștinii, la Crede și nu cerceta! Eu îndemn oamenii să creadă, dar să și cerceteze și să-și tragă singuri concluziile. Astfel, i se atribuie lui Einstein afirmația: Intuiția este un dar sacru, iar rațiunea un servitor ascultător. Dacă rațiunea e a noastră și ne ascultă, iar dacă intuiția e un dar sacru, se impune întebarea: cine ne-a oferit acest dar și în ce scop? Și din nou trecem pragul dintre rațiune și spirit.  

Personal, am ajuns, deci, pe cale intelectuală la ceea ce credeam din instinct. Și mi-am mai dat seama că e foarte greu să convingi un om, în special un intelectual ateu, că, dincolo de cunoscut, pătrundem într-un domeniu care ne depășește rațional și care poate fi atribuit dimensiunii spirituale. Deci, dincolo de materie, dincolo de simțurile noastre, există o altă dimensiune dovedită științific la nivel cuantic, și care merită explorată. Este o dimensiune fizică, energetică și foarte posibil, spirituală. În acest sens, în cursurile mele, nu m-am aventurat în acea lume teoretică și puțin cunoscută. Am rămas la nivel practic, dar le-am oferit cursanților o potecă pe care să o exploreze singuri.

Indiferent de limba pe care o vorbim, din punct de vedere al înțelegerii altor națiuni și al comunicării interculturale trebuie să ținem seama de nivelul la care ne aflăm. La nivel material inițial ne putem tocmi și ajunge la o înțelegere; la nivel intelectual ne putem pune de acord prin negocieri; dar la nivel spiritual comunicarea e dificilă și compromisul este inacceptabil. Cum poți convinge, de exemplu, un evreu sau un musulman să devină creștin? Modelul pe care l-am dezvoltat recomandă tuturor să se concentreze pe ceea ce facem în mod concret, să negocieze acolo unde este posibil și să evite subiectele și contorversele legate de ceea ce credem.   

Pe măsură ce societățile se maturizează fiecare om acumulează cunoștințe și poate deveni un vârf de piramidă, iar cei mai avansați tind să se se apropie de apex. Unii oameni depășesc însa vârfurile cunoașterii și împart și celorlalți descoperirile lor. Pe de altă parte, unii dintre noi sunt vizionari și înțeleg înaintea altora evoluția posibilă a societății. Asemenea oameni sunt uneori greu de înțeles și chiar respinși de societate. Gandiți-vă la Nikolas Kopernic si Jordano Bruno. Deasemena, mulți oameni sunt visători, dar atâta timp cat înțeleg ca visează, dar ramân cu picioarele pe pamânt, societatea îi acceptă si chiar îi respectă.

Altfel, evoluția noastră conține o contradicție greu de reconciliat. Dacă la nivel personal, de familie, de clan și național, ne luptăm pentru bunuri materiale, la nivel superior, începem să renunțăm la ambiții și încercăm să ne schimbăm comportarea și să ne apropiem de spiritul divinității. Cum împăcăm ambițiile lumești cu aspirațiile spirituale? Este greu de răspuns. Datoria noastră este să descoperim calea cea mai bună pentru armonizare socială aici și acum, dar și pentru a ne împlini spiritual… dincolo.  Si dincolo inseamna filozofie și religie.

Referitor la ideia că s-ar putea ajunge la o eventuală religie universală, trebue să pornim de la rădăcina semantică a cuvântului Religie. Pentru majoritatea limbilor europene, cuvântul e similar, e de origine latină și provine de la Re-Legare, ceea ce înseamnă a ne „relega” sau a ne întoarce la origine; la Dumnezeu. Religia e definită si interpretată insă diferit în alte culturi. Este preferabil să nu facem comparații și să nu ierarhizăm credințele. Liderul budist Dalai Lama a spus cândva că cea mai bună religie este cea care ne apropie cel mai mult de Dumnezeu. Într-adevăr, întoarcerea la El este spirituală și, finalmente, personală, în timp ce religia este o formă de organizare socială. Religia ne ajută și ne ghidează dinafară. Drumul către divinitate provine din interior. Ideal ar fi să descoperim singuri calea emancipării spirituale, dar să evoluăm împreună în cadrul unei religii. Creștinii îl caută pe Dumnezeu prin intermediul bisericii lui Iisus, dar căile Domnului sunt nenumărate și necunoscute. Majoritatea noastră, a românilor, Îl căutăm pe Iisus și mulți Îl găsim în ortodoxie.  

Calea de întoarcere la eternitate, la ceea ce noi numim Dumnezeu, poate fi găsită prin efort personal sau prin revelație. Unii savanti ajung la El prin studiu și știință. Știința modernă, de exemplu, a descoperit intimitatea cuantică a materiei unde realitatea, așa cum o percepem noi, își pierde sensul. La nivel cuantic materia dispare și se transformă în vibrații energetice, iar energia, la rândul ei, redevine materie. Această enigmă e greu de înțeles. La nivel infinitezimal, se trece, probabil, de la materie la spirit. La acel nivel, realitatea devine spectrală, și lumea materială în care trăim noi pare să fie doar o hologramă. Dincolo de lumea cuantică se pare că trecem în alte dimensiuni pe care noi, cu simțurile noastre limitate, nu le putem nici măcar intui. Trebuie să le acceptăm. Și din nou ajungem la credință...

       Nicolae Dima, Convorbitri Literare, Iasi, 12 Decembrie 2025, p. 159. 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu