Piramida Evoluției,
Cunoașterii și
a Comunicării
Umane
Prof. Dr. Nicolae Dima
La mijlocul anilor 1980 am fost detașat de la Washington la școala
superioară a armatei terestre americane „JF Kennedy” din Carolina de Nord.
Majoritatea studenților erau căpitani si maiori si toți aveau diplome
universitare. De fapt, nu poți fi ofițer american dacă nu ai facultate. Cursurile Institutului JFK durau un an de zile (doua
semestre) si la absolvire cursanții primeau diploma de masterat în studii internaționale. Institutul avea cinci departamente iar eu am
fost numit director al catedrei de studii Euro-Sovietice. Privind retrospectiv,
acei ani au fost cei mai fertili ani ai mei din punct de vedere intelectual. Dupa
doi ani de predare Institutul mi-a oferit permanentizarea, dar începuse perestroika si se întrezarea speranța eliberării Europei de Est de sub comunism. Am ales să mă înapoiez voluntar la postul de radio Vocea Americii cu convingerea că voi putea ajuta mai bine România din capitala Americii.
În acea perioada de profesorat am publicat mai multe articole si doua carți,
toate in limba engleză. Una dintre cărți, întitulată Cross-Cultural-Communication,
în traducere libera Dialog între Culturi, s-a născut datorită faptului că ofițerii Americani, în mare parte etno-centrici, nu înțelegeau atitudinea multor interlocutori străini. În acest sens, mi s-a sugerat să dezvolt un model de înțelegere a
altor cullturi și națiuni, astfel încât ofițerii să poată comunica mai ușor cu
omologii lor din alte țări. Gândindu-mă la abordarea temei, trebuia să răspund
la două întrebări:
De ce oamenii gândesc, acționează și reacționează diferit de la o țară la
alta și de la o situație la alta, chiar atunci când condițiile sunt
asemănătoare?
Și, Ce se poate face pentru a facilita un mai bun dialog intercultural?
***
Treptat, am construit o paradigmă de evoluție a gândirii și atitudinii omului,
pornind de la nevoi concrete și imediate, până la maturizare intelectuală și în
final, ajungând la emancipare spirituală. Am conceput această evoluție în forma
unei piramide cu trepte care se ridică de la pământ și se înalță până dincolo
de cer. Am prezentat deci prima oară modelul la școala militară a armatei americane
din Fort Bragg, în fața unor ofițeri pregătiți să devină atașați militari.
Inițial, am tipărit modelul într-un curs pentru uz intern, iar ulterior l-am
publicat sub forma de carte la editura Institute of the study of Man din Washington, DC, 1990. Cartea nu a fost tradusă in limba română, dar am rezumat modelul in volumul Românii și România (Editura INST) În
continuare, redau acest model cu explicațiile necesare pentru a ințelege mai bine cum
comunicăm,
cum ne ințelegem
si dece de foarte multe ori „una vorbim si bașca ne ințelegem”.
Precizez că am ajuns la acest model în urma unui lung proces de trecere de
la preocupări cotidiene la dezvoltare intelectuală și apoi la trăire spirituală.
Este o evoluție la care suntem supuși cu toții în mod lent, dar care ne
propulsează pe neobservate la un alt nivel de înțelegere a vieții. În cazul
meu, acel salt rațional și calitativ a avut loc în mai multe faze și s-a
conturat definitiv în timp ce eram profesor la institutul militar menționat mai sus.
În rezumat, la nivelul inițial al nevoilor materiale imediate si de
bază din piramidă, oamenii se pot înțelege și pot comunica relativ ușor,
pentru că toți ne asigurăm existența din mediul natural care ne înconjoară și
avem preocupări și obiective similare. Oriunde ne-am afla, toți avem nevoie de
hrană, de îmbrăcăminte și de adăpost. Toate aceste bunuri materiale le obținem din mediul natural care ne înconjoară. La acest nivel bazic, se
comunică în primul rând prin substantive,
care sunt ușor de tradus, și prin cifre/ numere,
pe care le înțeleg toți oamenii. De exemplu, trei tone sunt aceleași în toată
lumea, iar prețul se negociază. La acest nivel, societățile sunt dominate de
organizare politică pe plan intern, iar pe plan extern își caută și își găsesc
echilibrul prin negocieri, prin compromisuri și, adesea, prin forța armelor.
Fig.1 – Modelul evoluției gândirii umane –
Straturile culturii
(Sursa: Nicholas-Nicolae Dima,
”Cross-Cultural-Communication”)
La mijlocul evoluției piramidale intervin, însă, valorile care diferă de
la o societate la alta. Ce este normal, bun, frumos sau acceptabil într-o
anumită societate poate fi anormal, de nedorit sau chiar inacceptabil (taboo),
în altă societate. Aici apar neînțelegerile, pentru că adjectivele pe care le
folosim sunt subiective. De exemplu, românii spun: nu-i frumos ce e frumos;
e frumos ce-mi place mie. La rândul lor, americanii spun: frumos e ceea
ce face frumosul, adică modul în care ne purtăm. La acest nivel, dialogul
sau comunicarea necesită explicații, iar când trebuie să explicăm, ceva este
deja neclar. Deasupra valorilor sunt convingerile, care sunt determinate atât
de mediul natural cât si de cel uman; ceace înseamnă mediul social, cultural si
național. Convingerile pot fi deasemenea personale, unde ne confruntăm
individual cu natura psihologică a fiecarui om. Si pe masură ce avansăm spre
varful piramidei întelegerea altor culturi si a altor persoane devine din ce în
ce mai dificilă.
Vârful piramidei se pierde în necunoscut și definirea a ceea ce noi
concepem a fi adevăr ori percepem drept real diferă de la o
societate la alta, de la un nivel cultural la altul și chiar de la om la om.
Acolo se întâlnește înțelepciunea umană la care unii oameni ajung prin efort și
inspirație, cu înțelepciunea divină, la care cei aleși ajung prin revelație.
Proverbele, de exemplu, sunt esență de inteligență populară: Ziua bună se
cunoaște de dimineață, Omul sfințește locul, Vorba dulce mult aduce. La
vârful piramidei ajung marii savanți și gânditori, care împărtășesc și
celorlalți noile lor cunoștințe și descoperiri, uneori exprimate prin adagii: Cogito
ergo sum, Eppur si muove, Nihil sine Deo. Și astfel înaintăm spre lumea
spirituală de unde Supremitatea ne inspiră, ne transmite mesaje și ne
luminează ascensiunea.
Dincolo de vârful piramidei găsim - sau cel puțin
acceptăm - ideea de spiritualitate sau
de divinitate, iar modul de a crede
este specific fiecărei culturi și intim fiecărei persoane. De acolo au coborât
marile religii ale lumii. Acest model m-a făcut să conștientizez faptul că
există un domeniu în care rațiunea pură nu ne mai ajută. Este domeniul spiritual
care ne îndeamnă pe noi, creștinii, la Crede și nu cerceta! Eu îndemn
oamenii să creadă, dar să și cerceteze și să-și tragă singuri concluziile.
Astfel, i se atribuie lui Einstein afirmația: Intuiția este un dar sacru,
iar rațiunea un servitor ascultător. Dacă rațiunea e a noastră și ne
ascultă, iar dacă intuiția e un dar sacru, se impune întebarea: cine ne-a
oferit acest dar și în ce scop? Și din nou trecem pragul dintre rațiune și
spirit.
Personal, am ajuns, deci, pe cale intelectuală la ceea ce
credeam din instinct. Și mi-am mai dat seama că e foarte greu să convingi un
om, în special un intelectual ateu, că, dincolo de cunoscut, pătrundem într-un
domeniu care ne depășește rațional și care poate fi atribuit dimensiunii spirituale.
Deci, dincolo de materie, dincolo de simțurile noastre, există o altă
dimensiune dovedită științific la nivel cuantic, și care merită explorată. Este
o dimensiune fizică, energetică și foarte posibil, spirituală. În acest sens,
în cursurile mele, nu m-am aventurat în acea lume teoretică și puțin cunoscută.
Am rămas la nivel practic, dar le-am oferit cursanților o potecă pe care să o
exploreze singuri.
Indiferent de limba pe care o vorbim, din punct de
vedere al înțelegerii altor națiuni și al comunicării interculturale trebuie să
ținem seama de nivelul la care ne aflăm. La nivel
material inițial ne putem tocmi și ajunge la o înțelegere; la nivel intelectual ne putem pune de acord
prin negocieri; dar la nivel spiritual
comunicarea e dificilă și compromisul este inacceptabil. Cum poți convinge, de
exemplu, un evreu sau un musulman să devină creștin? Modelul pe care l-am
dezvoltat recomandă tuturor să se
concentreze pe ceea ce facem în mod concret, să negocieze acolo unde este
posibil și să evite subiectele și contorversele legate de ceea ce credem.
Pe măsură ce societățile se maturizează fiecare om
acumulează cunoștințe și poate deveni un vârf de piramidă, iar cei mai avansați
tind să se se apropie de apex. Unii oameni depășesc însa vârfurile cunoașterii și împart și celorlalți descoperirile lor. Pe de
altă parte, unii dintre noi sunt vizionari și înțeleg înaintea altora evoluția posibilă a societății. Asemenea oameni sunt uneori greu de înțeles și chiar respinși de societate. Gandiți-vă la Nikolas
Kopernic si Jordano Bruno. Deasemena, mulți oameni sunt visători,
dar atâta timp cat înțeleg ca visează, dar ramân cu
picioarele pe pamânt, societatea îi acceptă si chiar îi respectă.
Altfel, evoluția noastră conține o contradicție greu de
reconciliat. Dacă la nivel personal, de
familie, de clan și național, ne luptăm pentru bunuri materiale, la nivel superior, începem să renunțăm la
ambiții și încercăm să ne schimbăm comportarea și să ne apropiem de spiritul
divinității. Cum împăcăm ambițiile lumești cu aspirațiile spirituale? Este greu
de răspuns. Datoria noastră este să descoperim calea cea mai bună pentru
armonizare socială aici și acum, dar și pentru a ne împlini spiritual… dincolo. Si
dincolo inseamna filozofie și
religie.
Referitor
la ideia că s-ar putea ajunge la o eventuală religie universală, trebue să
pornim de la rădăcina semantică a cuvântului Religie. Pentru majoritatea
limbilor europene, cuvântul e similar, e de origine latină și provine de la Re-Legare,
ceea ce înseamnă a ne „relega” sau a ne întoarce la origine; la Dumnezeu.
Religia e definită si interpretată insă diferit în alte culturi. Este preferabil să nu facem comparații și să nu ierarhizăm credințele.
Liderul budist Dalai Lama a spus cândva că cea mai bună religie este cea care
ne apropie cel mai mult de Dumnezeu. Într-adevăr, întoarcerea la El este
spirituală și, finalmente, personală, în timp ce religia este o formă de
organizare socială. Religia ne ajută și ne ghidează dinafară. Drumul către divinitate
provine din interior. Ideal ar fi să descoperim singuri calea emancipării
spirituale, dar să evoluăm împreună în cadrul unei religii. Creștinii îl caută
pe Dumnezeu prin intermediul bisericii lui Iisus, dar căile Domnului sunt nenumărate
și necunoscute. Majoritatea noastră, a românilor, Îl căutăm pe Iisus și mulți
Îl găsim în ortodoxie.
Calea de întoarcere la eternitate, la ceea ce noi numim Dumnezeu, poate
fi găsită prin efort personal sau prin revelație. Unii savanti ajung la El prin
studiu și știință. Știința modernă, de exemplu, a descoperit intimitatea
cuantică a materiei unde realitatea, așa cum o percepem noi, își pierde sensul.
La nivel cuantic materia dispare și se transformă în vibrații energetice, iar
energia, la rândul ei, redevine materie. Această enigmă e greu de înțeles. La
nivel infinitezimal, se trece, probabil, de la materie la spirit. La acel
nivel, realitatea devine spectrală, și lumea materială în care trăim noi pare
să fie doar o hologramă. Dincolo de lumea cuantică se pare că trecem în alte
dimensiuni pe care noi, cu simțurile noastre limitate, nu le putem nici măcar
intui. Trebuie să le acceptăm. Și din nou ajungem la credință...
Nicolae Dima, Convorbitri
Literare, Iasi, 12 Decembrie 2025, p. 159.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu