Ciubăncuța, Cj - Pavel Rătundeanu-Ferghete

Eccetra, eccetera, că n-am la mine cetera (Fragm.Jurnal Desecretizat)
 

Ciubăncuța, Cj., 04.04.2016

Nimeni nu scoate iepuri din pălărie, se zice, dar tu Alex., în cuvinte puține ai esența, ai multul și pământul (prin cât scrii, ce scrii la cote înalte), ca om ce ești: stejar- fagure de miere al patriei, un exemplu, un om jos cu pălăria (îți apreciez calitățile (cărțile), deși sunt probleme, dileme și întrebări: nu cumva poți fi sbiectiv, fără predicat, adjectiv, verb, compliment..., deși ești în tot și o contabilitate, un verb și un superb proverb, un superb mental parfum de România literară, un foarte clar:principiu biblic, omenesc, (nu te joci cu șoarecele și pisica în scris sau nescris, existând o lege, un natural, și unde-i praxis și paradis de basm, de altruism în dreptul de a fi nu-i tocmeală, că prin stil ești culmea-culmii în univesalul spiritual omenesc: de pace, de pâine pârguită ABC în spice (focul care arde liturghie și vecernie a omenirii cu nestâmpărul iubirii ori nepăsarea ierbii care crește sub tălpi cu zbor de fluturi de lămpi ce ard și-n în paie ude, /că strig la mândra, dar Vica, nu m-aude, că drumul spre culme e de poveste, de speranță și, nu-i o simplă bătaie din palme,ci ostenelă, deci:nu vorbe, ci acțiune, fapte), o mobilitate a firii în a vedea lucrurile pe nume cu croiul după măsura lor, cu excelența, fenomenul fiind social-uman a ceea ce însemnă adoua natură, în aparență putând să pară aventură că-n realitate este valoarea lucrului bine făcut cu niște dimensiuni acceptabile descoperindu-te pe tine în iubire, pentru'că Alex. ai o predicție, o vocație și ești sufletul literaturii, un profesor și fără catedră pentru mine (și trebuie să se rețină explicația în lupta asta dusă până la capăt demn, cinstit: "maior e longinquo reverentia"(că tradus: "depărtarea mărește, respectul"ori cu cât te vezi mai răruț, cu atât le ești simpatic, mai drăguț), dar"necesitatea n-are lege"-"necessitas non habet legem" și vreau să se știe: neputința rupe legea, te doboară în vergea, că tu ești în banca ta e altceva în "Cântarea cântărilor" atribuită lui Solomon ori în "Psalmii" lui David, tu, Alex. Ștefănescu fiind: "omul potrivit la locul potrivit într-o viață de om sfințit cu timp și cu netimp: om potrivit la timp potrivit în spațiul mioritic potivit, om între oameni", zis din inimă și cu mâna de "hai să dăm mână cu mână cei cu inima română"(Vasile Alecsandri), pe inimă. Eu scriu și mă simt bine în pielea mea(aleg sau nu aleg neghina din grâu, cum îi place să zică sincer, plin de candoare și ca o binecuvântare profesorul Nicolae Manolescu?) dar ce știu eu și nu-i de la mine citire Alex. Ștefănescu,ci e porumbelul care a zburat din gura actualului președinte U.S.R., că tu ești un special și-n ce privește lupta cu dezertorii, cei care visează cai verzi pe pereți și potcove de cai morți, cei care după spusa generoasă a lui Nicolae Manolescu: nu merită loviți nici cu o floare, dar pe mine nu mă înteresează și nu-mi explic de ce mă oprimează "bandiții contra umanității", cum le zice având curajul spărgătorilor de bănci, prietenul și colegul meu de o viață Doda Gherghe (Ghiță),corupților de la vârful piramizii a căror necinste irită poporul care suferă din cauza lăcomiei lor. Tu Alex. ești un tip special stăpânind și făcându-ți datoria în arta scrisului, dar și pentru'că dai peste nas celor cu musca pe căciulă, evadaților din uniune. Învăț mai abitir ca-n copilărie, gândind că-nvăț magia, puterea, care mi-o dă cuvântul putând să poruncesc muntelui și acesta supus să se execute aruncându-se în mare și cămila să intre prin urechile acului(și aici cred în existența credinței, că-i vorba de firul de ață: "camelio", care în elina veche ori în latina strămoșilor geto-daco-românilor ar însemna ceea ce croitorii știu, dar Mircea Cărtărescu credeți, că nu?dovadă cărțile sale bine scrise, cum rar, deși intruși,oameni răi din lumea rea îi închid invidioși calea spre marele și "nobilul" (nobel-ul)premiu la care acest român este doar nominalizat, că cozile de topor române măi române bagă strâmbe la Stokolm (Suedia). Nu se pradă ovăsul pentru gâște? El Zorab e pursânge arab, dar nu se înțelege spuritul legii, naționalul cu dreptul la înviere, pentru'că niște snobi se cred mai mai șic la mărgele (magărele? deși domnia și prostia se plătește) eccetera, eccetera... Tu Alex. ai karatele social-umanului, că-i primăvară și toate plugurile ară, dar unii nu-nțeleg în ruptul capului, că nu poate exiata legal două Uniuni al Scriitorilor, însă orgoliul, lăcomia de putere, goana după aurul câștigurilor de avantaje, n-are din cauza egoismului, orgoliului, rușine, deși obrazul subțire se ține cu cheltuială, dar de ce nu se străduiesc să fie mai întâie condeie de frunte, că arta lor, opera lor omnia e perenitatea dreptului de a fi, funcția, abuzul de funcție e un efemer,o muscă ajunsă unde nu-i fierbe oala, în oală deși nu a învățat să înoate ca Alioșa cu țigara aprinsă pe sub apă ori pe sub formula solidă a apei. Eu nu sunt nu știu ce, nu știu cine, dar oamenii de frunte a condiului, scrisului românesc, se sfințesc

Pavel Rătundeanu-Ferghete



Eccetera, eccetera, că n-am la mine cetera (Fragm. Juranal Desecretizat)
Ciubăncuța,Cj.,12.03.2016
"Vorbele sunt imaginea sufletului", grăiește poetul german Goethe în "Inscripții ", ca atare unii, ca tine Alex. Ștefănescu, trăiesc ancen- stral și artistic, având înțe- lesul și sensul spre care tinde omul-scriitor, enunțat de marcă și noanțat divers, unitar, cu claritate, cu singularitate în sensul de rarietate având în vedere floarea de colț mai rară pe stei de munte, că și pisicul a făcut ochi și a început să vadă ca vântul boabele grâului în vecernia, liturghia, spicului, eu scriind cum rar se scrie patriotic în zilele noastre(scriu cu simțire, cu bună-cuvință, cu plinul preaplin de credință în a fi profesionist ca tine Alex., dar ce spun, om bun? (îmi plac cuvintele de duh, maximele-expresiile celebre, cu-n Dumnezeu în ceea ce e iubire expresivă și constru- ctivă pentru un bine ce-l simți pentru ceilalți frați nu doar pentru cei din Carpați, aflați oameni, ca oameni, însă între oameni întru pretutindeni de curat-Hristos și de luminos, că a fi om cu înflorire de pom Alex. e lucru mare, este o admirare , o minune, în corola de lumini din grădini cu stupini culminând practic cu plin  divin de roadă a lumii-n laudă de zestre pentru drept de a fi între zările albastre prin universal de pace și pâine, ale noastre). Alex. Ștefănescu, dragule, Ben  Todică un om generos, cu talent, cu multiple activități, un româno-australian, ca un alt confrate Ioan Miclău, un alt român spirirual, care în sfințenia bucuriei lor mă apreciază pentru modul, felul cum gândesc și scriu, că pentru lup prețul mânzului e scris pe copita iepei. Mihai Duțescu scrie în revista Scrisul românesc cu o bună-voință rară, fără pereche, c-aș fi scriitor de autentică valoare eccetera, eccetera... și asemeni lui la unison cu o bunătate omenească și cu-n specific românesc scrie cu larghețe sufletească și cu dichis și Lucian Gruia, Dan Brudașcu în Făclia și pe facebook (onlaine, e-mail, scrie:) Ilie Marian, cu toții au scris din propriul imbold, scriu dezinteresați având soarele ca inimă pe Altarul Soarelui în Grădina Maicii Domnului, au scris apreciindu-mă ca pe un om între oameni cu calitate de scriitor fără a ști dacă-mi vor fi sau nu de folos aceste trufandale, aprecieri de suflet. Doream să cunosc Alex.Ștefănescu, nu doar din curiozitatea științifică:cum mă mai vezi în calitatea de om care scrie pentru rod cu înflorire de pom, om care scrie cu drag, cu răbdare și cu pasiune, zi de zi de zi, fără să obosească. Din partea ta doresc să știu ce mai zici despre ce și cum scriu, dar nici un hir(știre) de la tine(de ce?, fir-ar să fie! de ce nu-mi parvine că-s de veste și poveste?!) Scrisul meu e mai aparte. Se citește mai cu greu, scrie sibianul Mihai Duțescu, dar se citește cu plăcere. După tine ce însemn ca poet în Patria Limba Română? Tu ești cel mai înstare, în măsură, să spui adevărul adevărat, tu cunoscând evoluția-n timp a mea, nu-i așa? Tu dai alt sens cuvântului original, cuvânt care la tine, Doamne ferește! ar însemna: a lua razna. ("Dorința de  originalitate i-a făcut pe mulți exegeți să se îndepărteze de textul eminescian. Este ca și cum la un concurs de tir,după ce primii participanți au nimerit ținta,următorii ar trage intenționat în afară ei, fiecare tot mai departe, ca să nu-i imite pe cei dintâi!", am citat din ce-ai scris tu Alex.Ștefănescu), deși marele poet național Mihai Eminescu, un titan al gândirii omenești, chiar dacă nu toți străinii știu în totalitate despre el și de opera lui genială, operă omnia, unii neavând habar despre poet ignorându-ne și ca popor, neștiind nici măcar: care-i capitala României, mulți confundându-ne țara cu Ungaria ori cu mama dracului în"vorbe de clacă"...eccetera, eccetera, că soarele răsare și la noi în România și prin noi parcă-i mai multă lumină a păcii și pâinii în lume. Fiecare o fi trăgând fedeul pe oala lui și doar fedeul ști ce se fierbe-n oală?morcovul tânăr și găina bătrână făcând zeama bună?Ce asigură "la răscruce de vânturi" și vicistitudini: pacea și pâinea? Tu ești miezul fierbinte a existenței literare, o esență și încetul cu încetul se face oțetul după cum bate "vântul și ploia"(Zaharia Stancu) și "Eminescu, Poem Cu Poem" prin vederea ta largă, altruistă, deschisă, cu-n drept din fire vorbind lumii (critic, istoric literar, făcând un raport și desfășurându-te plenar prinr-o operă omnia scriind despre modul de a gândi cum să gândească omenirea marcând epoca în care trăim traversând spre prezent de unde a lăsat-o altora... George Călinescu, 1941, și continuând istoria cu litaratura contemporană construind un monumental ca strălucitul său înaintaș. Câștigi teren, spațiu și nemurire, ca sculptorul Constantin Brâncuși, dar în și prin arta scrisului. Nu știu dacă ignori ori sfidezi pe Chivără Roșie cetățean pe muchie de cuțit comunist Mihai Beniuc, dar aparte, tu, din perspectva operei de critic și istoric literar, din cea de poet și prozator pentru cititori (călători)ești ca"Mărul de lângă drum"un loc de popas,un izvor și un respiro cu învățături..

Pavel Rătundeânu-Ferghete

Eccetera,eccetera,că n-am la mine cetera( fragm.Jurnal desecretizat)
Ciubăncuța,Cj.,12.04.2016
Azi e ziua lui DariaLoredana Ferghete, a 37-lea aniversare, (e unica mea fiică (unicul copil din viața mea, din sâgele care nu se face apă deși apa sfințită e bună de leac) dar sâc!că n-ai mărgele roșii c-ale mele! (așa laudă-te gură că lauda de sine nu miroase a bine și nici la pomul lăudat nu se merge cu sacul) deși m-am înhămat să cresc fără drept de apel și admirație, să cresc și pe alți trei copilași avuți de Vica cu Celemen Teodor din Urișor-219,de sub coșteie, suburbia Dej, copiii avuți cu acest prim soț al ei.
Vica-i cu: o zis bătrânii: "lenea-i mare cuconă și foamea-i mare bucătar"și ea s-a ținut bine de acasă: țărancă frumoasă, harnică, gospodină curată, cu orânduială, disciplinată, ordonată și cum vrei îndemânatică, ră de gură pretinzând aceleași calități celui drag de lângă ea ori celor care-i prestează vre-o muncă pentru-n leu, că se uită la leuțul înodat în năfrămuță, batistă (îi mai vine lui Vica pe limbă: "e noroc că Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți purta, mai mult decât poți duce"și apropo: "Dumnezeu duce orice greutate dacă ne silim să ne apropiem de El, deși-ți dă Dumnezeu, dar nu-ți bagă straiță, traistă (și dacă ești traistă, noapte-n traistă, la ce să-ți mai dea, cu ce folos, cu ce rost?"și în chestiunea asta Daria se întreabă pentru toți oamenii de pe pământ: "de ce nu s-ar trăi în dragostea lui Hristos ? "Pentru asta cuvintele trebuie să aibă pe lângă emoție, duhul adevărului, ordinea și disciplina pazei bune care trece de primejdia rea, de ispita, care ispitește, hărțuiește, omul, nu-i așa Alex.Ștefănescu? nu-i așa, că: "Trandafir de la Moldova, aș vorbi dar nu știu vorba"? Asta e o altă poveste, mai zice Vica. În fața profesorilor mei eram elev mai aparte nu că aș fi învățat mai bine, mai mult, ci pentru'că m-apucasem, ca un lotru de codru, să scriu(mă pusem în acțiune, în faptă, cu vorba, lucru rar și pretențios, deși nimeni nu mă forța, împingea din spate, dar în timp, peste ani, scrisul, fir-ar să fie, îmi devenise ca o râie și se ținea de capul meu ca scaiul de oaie ori ca de coama și coada, calului). Care-i cheia, codul Davinci, atuu, acel tabu și-n ce constă, Alex.Ștefănescu,
valoarea unui scriitor (în ce constă arta scrisului)? Cum ai luat masca de pe figura altora, pupăza de pe colac, ne-ai explicat în textele care n-au folosit la nimic, atenționându-i pe scriitorii ratați cum să fie în slujba patriei limba română implantându-le cord, metaforă și emoții la putător? Tu ești un frumos al neamului din vârful unghiului și din perspectiva profesiei de scriitor, după cum scrii c-ar scrie alții, gândind cum gândesc artist și dând sau nu cu spițu-n haut după ce o făcut henț stând în opsai cu șutul pe lângă și peste poartă, deși era de la 11 metri. Cum ziceți că înțelegeți manifestul de a iubi ca sarea în bucate, sănătate a pământului, cum ar zice Adrian Păunescu trebuind o sănătate a umanității care fac din lăcomie războaie alungându-și în migrație,și dezrădâcinâdu-și poporul.
Puțini știu, că dumneavoastră Alex. aveți soarele deasupra capului și pământul sub picioare și te susții sustenabil prin impecabil,prin util și durabil. Noi ne-am avut trenul și unii nu știm cât ne-am învățat de bine lecția, noi avându-ne crucea noastră pe Golgota de aici, golgotă a brendului cu Doamne, Doamne, și Vlad Țepeș, brend al suferinței, și astfel suntem de neuitat și pentru'că ne cunoaștem rădăcinile. Imemoriam Mircea Albulescu (Iorgu Constantin).
În 1984 l-am văzut în București în librăria Scala. La 81 ani ne-a zis: "tai, tai!" și-a luat de la noi la revedere. Oameni ca el sunt de neuitat. Fie-i țărâna ușoară și memoria binecuvântată!. "Greu e dorul de purtat/la om tânăr neânvățat." -cântă Mariana Deac. În mine-i voinicia scrisului, ca-n tine Alex. Ștefănescu, că scrisul nu-i de șagă, ci la noi e simțire omenească, e motivația sentimental-românească și un drept de a fi. Scrisul ni ca izvorul cu apă bună de gustat și ca mândra cu gura bună de țucat, de sărutat. Tu te lupți pentru bună imagine a noastră, o bună imagine de Românie pitorească cu iz spiritual Homo Sapiens de picior de plai și dar din dar gură de Rai cu dar scrisul: oi negre pe câmp alb, că cine le păstorește le și cunoaște, deci tu cu miracolul aiesta al tău le cunoști firea, valoarea ancestrală și artistică (tu cunoști studiindu-i profund pe scriitorii, pe oamenii aceștea minunați la care nu le fug iepurii pe coastă, iepurii cu care mama înfrică, păcălește pruncul, forțându-l ca să mânce, că mai este și circ, "țirc" fără bani). Scriu și asta-mi și place Alex. Ștefănescu. Tu m-ai acceptat ca ucenic cum și Iisus pe apostoli cu timp peste timp și în bună-cuvință tu mă gugulești în suflet pentru a fi ceea ce sunt iubire. (sunt o relitate pentru'că scriu și strălucesc pentr'că trăiesc să scriu, dar ce însemn eu și scrisul meu, ce haznă sunt, pentru Vica mea?). Ce pot fi eu în complexitatea mea, ce bucurie sunt în arta scrisului, ce talant întru duh îmulțit cu viață?


Pavel Rătundeanu-Ferghete