TAMARA de Melania Rusu Caragioiu

T A M A R A

Am aflat despre o Tamara...

Știți , oare, câte Tamara sunt în lume ?

Eu știu o singură Tamara,

Bună și folositoare ca fructul de tamarind,

Revigorant, tenace și incitant la gust,

Prin dăruirea lui de vitalitate -

Acea licoare de vitamina C, care împrospătează…

Profitând de ora de pace a familiilor,

Care pe  plajă își savurau ora de siestă,

Tamara, cea de șase ani, a dezlegat o barca

I-a îmbarcat pe micuți…

Și duși au fost…în legănarea valurilor…

Marea Neagră i-a dus departe…

Dar marea nu era atât de neagră la suflet

Ca să-i ducă în abis pe copii.

Ea l-a chemat și pe pescar

Și pe vântul de armindeni, cu briza lui sărată,

Luptând deasupra zării la Cetatea  albă.

ȘI fără voia lor i-a adus la mal.

Dacă zeiifrul i-a mângâiat pe copii,

Nu tot la fel au procedat părinții…

 Am mai aflat și despre o Miss Minchin,

 Institutoarea particulară, care o prea strunea pe vioaia Tamara

 Și încă multe am mai aflat…

Anii s-au scurs, prea repede,

Vremile s-au tulburat în exodul groazei.

Tatăl-preot a luat, forțat, drumul lung al Siberiei,

Pe jos, desculț, bătut și legat,

Pe drumul de  lângă Lacul Baical,

Care îi mai poartă și acum rugăciunile,

A trecut sub immense păduri,

Care freamătă și acum , dorul lui de familie…

Smicelele pădurii sunt mai puține decât vergile

Care îi smulgeau clipă de clipă din viața de deportat.

Războiul a prins-o pe Tamara  în cleștele sale, la nouă ani.

Rătăcită, pe un peron plin de plânsete, baloți,

Oameni în culmea disperării, ea striga : ,, mama, mama”,

Dar mama era în tren, ,,strivită” între ceilalți copii, bagaje, oameni

Și nu o putea auzi, nici coborî spre mica ființă,

Tamara, un bagaj între bagaje.

Putea doar să strige peste sutele de voci:

-,,Tamara, Tamara mea, unde ești ?, ești în tren ?!”,

Cu  licărirea  de speranță, că forța ei lăuntrică de mamă

Se va putea face auzită de micuța Tamara.

Îngerul Domnului, chemat în grabă, 

A venit către copilul Tamara, rămasă acuma singură pe peron,

Când trenul fluiera a plecare,

Îngenuncheată, plângănd   în hohote,

Lângă  boccelele   izgonirii definitive din leagănul copilăriei…

Și a răsărit, un om cu suflet bun, care i-a zis; ,, nu plânge fetițo ”

Și a urcat-o  în tren.

Tamara era în tren,  un mic și îndurerat balot viu, printre alte baloturi…

Și drumul era  tare lung…  și nu mai știe  cum a dormit,

Nici cine i-a dat o bucățică de pâine și o înghițitură de apă.

Același  înger păzitor a debarcat-o într-un loc, împreună cu toți.

Sufletul ei de copil - cel mai nenorocit dintre toți copiii lumii-

Se zbătea dureros în trupul mic și firav,

Când cineva, plin de ardoare, a cuprins-o

Erau brațele tremurânde  ale mamei, sfârșită de durere și neliniște.

Tamara era aci, lângă ea,

Ea, care o căutase cu gândul  și pe acoperișul trenului

Și chiar pe tampoanele de unde nefericiții cădeau.   

Melania Rusu Caragioiu

La  St. Constant Canada   2016

Nota:

PRIVITI aceasta FEMEIE si N-O UITATI .

Irena Sendler, nemțoaică, 1942, propusă pentru preiul Nobel, a salvat 2500 de copii din lagărul de exterminare nazist.

Iréna SENDLER in 1942

A decedat de curand la varsta de  98 ani.

Ea cerut sa fie repartizata sa lucreze in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial in ghetoul din Varsovia ca lacatus, instalator. A avut o puternica motivatie cand a solicitat acest lucru. Stia despre planurile nazistilor de exterminare a evreilor, fiind nemtoaica.

Irena a ascuns copii in cutia sa de scule, pe care o transporta in spatele autovehicolului sau intr-un sac in care ii ascundea pe copiii mai mari. Era insotita in permanenta de cainele ei care era dresat sa latre cand nemtii controlau masina la iesirea din ghetou, astfel incat sa mascheze zgomotele pe care  le-ar fi putut face copiii ascunsi.

A reusit sa salveze in acest mod 2500 de copii. Pana la urma a fost arestata de nazisti care au torturat-o ingrozitor distrugandu-i bratele si picioarele .

Irena a pastrat numele tuturor copiilor pe care i-a salvat  din ghetou  in acest mod, intr-un borcan pe care l-a ingropat langa un copac in gradina din spatele casei.

Dupa razboi, ea a incercat sa localizeze toti parintii care ar fi putut supravietui, incercand astfel sa ii redea pe copii familiilor lor; din pacate cea mai mare parte dintre acestia fusesera gazati. Copiii care au fost salvati au fost redati familiilor lor sau au fost adoptati. Anul trecut Irene a fost propusa pentru premiul Nobel pentru pace, dar nu l-a primit (acesta a fost decernat lui Al Gore pentru filmul "Incalzirea planetei "

In memoria sa, la 63 ani de la evenimente, participam la o aniversare foarte modesta incercand sa transmitem acest mesaj. Speram ca acest email va fi citit de 40 milioane de oameni din toata lumea.

Alaturati-va noua si transmiteti acest mesaj tuturor cunoscutilor pentru a fi citit de cat mai multe persoane.

Dipl.Eng.Lucian Emil GADEA

Tel : 0040740102725

Fax: 0040214113921

gadea.lucian@gmail.com<mailto:gadea.lucian@gmail.com>

B U C H A R E S T - R O M A N I A