Soldatul iubirii
Lui R.B., la
aniversarea celor 45 de primăveri
În noapte, asculţi, acum,
Asi fue, cântată vibrant
de Isabel Pantoje,
la manşa unui supersonic
sub presiune,
într-un picaj de la mare
înălţime,
la limita pierderii cunoştinţei.
Ai trecut prin atâtea
lupte,
prin atâtea războaie,
prin atâtea locuri, prin
atâtea ţări.
O stea norocoasă te-a
însoţit mereu!
Ai scăpat, în
prelungirile de focuri,
ocolind o groapă pe
dreapta şi nu pe stânga,
vehicolul din spatele
tău,
virând în sens opus, a
sărit în aer.
Suntem capabili să trăim
frica care ţi-a trezit
toate simţurile
când ai deminat prima
bombă?
Cum sună inima în
creier?!
Desparţi, împăcat,
secundele în multe părţi.
O parte pentru a-ţi derula
toată viaţa,
o parte pentru a-ţi lua
rămas bun de la rude, prieteni,
o parte pentru a privi
lumina asfinţitului
coborâtă molcom peste
pustiul distrugerii,
o parte pentru a asculta
fiecare sunet ceresc,
o parte pentru a respira
adânc miresmele serii,
o parte pentru speranţa-n
aşteptare,
din fiecare privire, din
fiecare floare.
Niciodată nu ai tras să
ucizi, cel mult să răneşti.
Ai mers pentru tine şi
pentru alţii.
O luptă spre cel mai
înalt nivel,
zgomotoasă, rece, sumbră,
întunecoasă,
o furtună lăuntrică, o
flacără, un râu, un drum,
o dorinţă de a forţa
limitele spre imposibil.
Adrenalina te ţinea
conectat cu camarazii.
Încrederea era reciprocă.
Au fost clipe intense,
dure, periculoase, dar şi
frumoase.
*
În Bagdad, misiunile
începeau
legaţi fiind cu
satelitul,
în direct controlaţi
traseul,
vedeaţi drumul liber din
faţă.
În Angola, ai avut un
drum de făcut,
din Lubango până-n
Namibe
(Mocamedes, după numele
vechi, portughez).
Ai coborât pe
serpentinele
cele mai periculoase
întâlnite,
ai traversat un
deşert pentru a ajunge
la malul de necuprins cu
ochii.
Soarele pătrundea în
aburii oceanului, nisipul frigea.
Eraţi singurii din apă,
doar voi,
imensitatea albastră şi
bucuria de a fi.
În depărtare, negrii de
pe mal strigau la voi,
dar nu-i luaţi în
seamă.
Crocodilii erau
pe-aproape.
Atunci, viteză şi
mişcare!
La Tundă Vala, în Angola,
guvernamentalii
îi puneau pe rebeli să
se-arunce-n gol.
Cei care acceptau primeau
un pahar cu agua ardente,
cei care nu voiau erau
împuşcaţi şi tot cădeau.
La baza prăpastiei, o
mare albă de oase,
pe pietre, aproape de
vârf, trupuri rămase agăţate,
în bătaia soarelui şi-a
vântului
craniile aveau, încă,
scalp.
Lângă Chichuma, era un
lac
unde rebelii prindeau
guvernamentali,
dându-i hrană
crocodililor.
Trăiri independente
de ceea ce vedeai sau
trăiai.
Eraţi pregătiţi psihic
când aţi ajuns în Lubango.
A trebuit să faceţi un
raport
despre un carnagiu,
dintr-o piaţă din oraş.
Sute de cadavre
neridicate de trei zile,
în canicula de
nesuportat,
zăceau până să
ajungeţi.
Imagini, secvenţe şi
miasme grele,
pătrunse adânc pe retină.
Aveau poliţia neagră,
acele trupe costumate-n
negru,
fără milă, nu vorbeau,
doar trăgeau.
Nimic nu s-a comparat cu
ce-aţi găsit acolo,
pionieri prin botezul de
foc şi de groază.
În Iraq, cu escorta de
rigoare, nişte bezmetici
au tras câteva focuri la
picioarele voastre.
Ai răspuns cu foc lângă
piciorul tău,
să înţeleagă mesajul,
strecurat printre rânduri.
Camarazii erau gata să-ţi
sară în ajutor.
Le-ai arătat că un foc de
armă
nu face diferenţa între
viaţa lor şi a voastră,
şi-au înţeles că au
greşit
sau că au de-a face cu un
nebun,
mai nebun decât ei. V-au
lăsat în pace.
Din avalanşa de stări,
Somalia a fost
ca un mic dejun,
supravieţuitorule!
*
Te-ai trezit pe un pisc
de munte,
luminat de un soare
puternic,
un pisc plin de flori,
mari cât tine,
simţeai cum obrajii
ţi-erau mângâiaţi de
fulgii de nea,
aşa îi simţeai, chiar de
era cald.
O linişte necunoscută
până atunci,
un fâlfâit de aripi,
un curcubeu dublat peste
suflet,
florile se unduiau
într-un murmur uşor,
un vânticel plăpând,
divin.
Profundă ţi-a fost
trăirea!
Esenţa acţiunii după tot
ce-ai parcurs,
un trecător prin viaţă,
în ochii căruia se
derulează, parcă,
toate războaiele lumii:
toţi eraţi în stare să vă
omorâţi
sau să vă ignoraţi,
să respectaţi şi să
onoraţi viaţa,
aceeaşi peste tot!
Ai învăţat ce e
provocarea, teama,
moartea celor din jur şi
dorul,
durerea, suferinţa,
suspinul, mângâierea,
ai învăţat să mergi până
la capăt,
ce e respectul,
toleranţa,
sfioasa rugăciune,
să te bucuri de viaţă
prin tot ceea ce
faci,
să descoperi şi să
visezi,
să ierţi, să uiţi,
s-asculţi,
şi, mai ales, ai învăţat
să iubeşti.
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu