Miracolul primăverii
Mai paşnic decât o piatră ce doarme de sute de
ani,
vei începe să simţi roua durerii,
nodul de lacrimi, miracolul vieţii.
N-ai vrut să găsesc o nouă Americă în
tine.
Trepte spre cer. Universuri, stele, sori,
mări, pietre.
Capcanele pământului. Unde eşti soare,
unde eşti val, unde eşti piatră?
O clipă e-o viaţă! Ce mult contează clipa!
Este emoţia diferită de alte emoţii
când te gândeşti la mine?- mă-ntrebi.
Esenţa e unică!
În noapte, o şoaptă ca o boare.
În iarba verde, bucuria ne zâmbeşte.
Unde se va opri emoţia, când va fi clipa?
Nu se va opri, de o simţim torent!
Unde este bariera? Nu există bariere.
În lumea asta nu există nicio barieră.
Emoţia implică s-atingi ceva sensibil,
intensitatea, de-acolo, se propagă-n
unde.
În adâncul meu eşti!
Cred că, într-o altă viaţă,
te-am înnebunit cu iubirea mea
sau ne-a fost interzisă. Asta vom afla.
O taină sfâşietoare! Nu simţi oricând,
oricum!
Ştii picătura
ce-aduce împlinirea! Asta nu se citeşte.
Pe firul gândului şi-a iubirii ne balansăm
visele turcoaz.
Sunt peste toate emoţiile trăite de
tine,
tu mă pui să valsăm pe jar
şi să nu schiţăm
nicio durere, nicio arsură,
doar foarte aproape pot eu să te suflu.
Iubeşti aşa cum nu ai mai simţit
vreodată.
Viaţa dansează. Lacrimă, zâmbet, tăcere plină,
o respiraţie adâncă, sufletul zboară
şi se topeşte-n sunet
până când exişti
doar Tu şi El, eşti Unul,
iar restul lumii, departe, estompată.
Total te schimbă. Naşterea ta.
Lumină. Misterul fiinţează.
Cuvântul este Unic. Asta-i iubirea!
O primăvară multiplicată!
Nu-ncape îndoială,
cu mult peste ce putem reda-n cuvinte.
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu