Ferghete - CA BUNĂ VESTE ŞI OMENESCĂ CONŞTIINȚĂ

CA BUNĂ VESTE ŞI OMENESCĂ CONŞTIINȚĂ

~*~

Ca bună veste de poveste veche

Eşti în dumnezăiesc cu omenesc

Firesc de ce mult te iubesc sub cer

Confrate, om de caracter,

Sau soară a soarelui fără de pereche,

Că de Crăciun eşti iubire,

Cu drept iubire, pentru fericire cu înviere,

Că de Crăciun, de Crăciun,

Spiritual universal aur cenuşiu strecurat,

Cum Dumnezeu lumii ne-a dat dla cer, la cer ne-ai ridicat

Pentru a fi ca Eminescu pentru omenire: mângâiere şi mântuire pe vecie Harnic

şi bun praznic,

Pragmatic şi național de Românie pe veşnicie,

Român de omenie, că scaunul şi masa lui pe Altarul soarelui sunt Cuvântul- Dumnezeului,

Pacea şi pâinea pămàntului, că pentru

Oameni vine Iisus fiu a lui Dumnezeu şi a omului,

Vine în legăn sfânt, om bun, să se spele lumea toată de rău şi de păcat, cum Dumnezeu pe acest pământ în drag, prețuire, ne-a aşezat

Că lângă o sticluță cu pălincuță să mulțumim luminat marelui împărat,

Că cel mai iubit pe pământ iară a venit, Domnul fie lăudat!

Că mare minune s-a întâmplat şi s-a împlinit,

Cum procii ne-a prorocit întru răsărit

De soare şi de binecuvântare,

ROMÂNIA PROFUNDĂ, TAINICA ŞI MARE DIN VOE DUMNEZĂIASCĂ

ŞI ÎMPLINIRE ŞI NEÂMPLINIRE OMENEASCĂ,

CĂ-I TÂLHĂREASCĂ, NEOMENOASĂ, TAGMA CORUPTĂ, HOȚEASCĂ,

Dar batăr şi măcar acuma dar din dar, de Crăciun

Să ne înmulțim talanții responsabilității, în har

arătând că suntem oameni buni, darnici cu pâini în mâini,

Pace trasă liturghie-n spice, trasă-n inimi darnice mâini

De oameni şi buni creştini,

Că e bună şi o colindiță  în noapte de Crăciun să răsune până-n zori, în milenare şi centenare sărbători

Până ce ziua de azi cu drept de a fi bine zi de zi,

Că ziua se cunoaşte de dimineață în zori, la cântători, când se deşteaptă a gliei țărani-lucrători

De sărbători: de mare, cea mai mare bună -veste şi omenescă conştiință,

binele să se adune ca-n Rai a se pune culme la lume,

românului neoş-nelcoş, să i se dea prin botez nume şi renume,

Că cobort-o coborât Dumnezeu drag şi sfânt pe acest pământ,

Ca să nu mai fie  la noi în veci de veci război,

Ca nici o poruncă de preşedinte şi de rege-mpărat,

La bătaie, să nu ne fi chemat

Ca să se facă în popor prăpăd şi omor

Trăind în dragoste şi dor sub tricolor, la curți de dragoste şi dor,

chiar dacă nu ni uşor şi nici cu îndemână,

În Patria Limba Română, în folosul tuturor,

Dorind din ambii plămâni şi din adâncul rărunchilor, cu rostlor de popor:

să fie pace şi belşug în țară şi-n casa tuturora viață fără povară,

Să fie veşnică primăvară, cu bunătate care există de adevărate, în cruda realitate de iarbă verde de acasă

Cum nu fu mai frumoasă şi mai hristoasă-luminoasă

Cu veşnicia din România lui Eminescu şi Bacovia,

România lui Ioan Alexandru cu iubire imnică, în drept la înviere

Şi Arghezi candidat la fericire şi Blaga născut cu veşnicia în România-Transilvania

Făcând ciudă la Ungaria, care cu lăcomia, ca Rusia,

şi-au mâncat omenia, ei, aceşti bravi, ca Nichita verde de albastru,

Patrimoniu, tezaur al nostru,

Ca să ne umple bucuria cu veselia-,

Sinfonia, ce ne-o cântă privighetoarea şi ciocrlia

Şi plugurile ce ne ară glia pentru'ca ecuația

Să ne înavuțească cu avuția de pace-liturghie-n spice.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

lan cu grau si maci. Tablou de Dan Dumitrascu Herdan