CA BUNĂ VESTE ŞI OMENESCĂ CONŞTIINȚĂ
~*~
Ca bună veste de poveste veche
Eşti în dumnezăiesc cu omenesc
Firesc de ce mult te iubesc sub cer
Confrate, om de caracter,
Sau soară a soarelui fără de pereche,
Că de Crăciun eşti iubire,
Cu drept iubire, pentru fericire cu
înviere,
Că de Crăciun, de Crăciun,
Spiritual universal aur cenuşiu
strecurat,
Cum Dumnezeu lumii ne-a dat dla cer, la
cer ne-ai ridicat
Pentru a fi ca Eminescu pentru
omenire: mângâiere şi mântuire pe vecie Harnic
şi bun praznic,
Pragmatic şi național de Românie pe
veşnicie,
Român de omenie, că scaunul şi masa
lui pe Altarul soarelui sunt Cuvântul- Dumnezeului,
Pacea şi pâinea pămàntului, că pentru
Oameni vine Iisus fiu a lui Dumnezeu
şi a omului,
Vine în legăn sfânt, om bun, să se
spele lumea toată de rău şi de păcat, cum Dumnezeu pe acest pământ în drag, prețuire,
ne-a aşezat
Că lângă o sticluță cu pălincuță să
mulțumim luminat marelui împărat,
Că cel mai iubit pe pământ iară a
venit, Domnul fie lăudat!
Că mare minune s-a întâmplat şi s-a
împlinit,
Cum procii ne-a prorocit întru
răsărit
De soare şi de binecuvântare,
ROMÂNIA PROFUNDĂ, TAINICA ŞI MARE DIN
VOE DUMNEZĂIASCĂ
ŞI ÎMPLINIRE ŞI NEÂMPLINIRE
OMENEASCĂ,
CĂ-I TÂLHĂREASCĂ, NEOMENOASĂ, TAGMA
CORUPTĂ, HOȚEASCĂ,
Dar batăr şi măcar acuma dar din dar,
de Crăciun
Să ne înmulțim talanții
responsabilității, în har
arătând că suntem oameni buni, darnici
cu pâini în mâini,
Pace trasă liturghie-n spice, trasă-n
inimi darnice mâini
De oameni şi buni creştini,
Că e bună şi o colindiță în noapte de Crăciun să răsune până-n zori, în
milenare şi centenare sărbători
Până ce ziua de azi cu drept de a fi
bine zi de zi,
Că ziua se cunoaşte de dimineață în
zori, la cântători, când se deşteaptă a gliei țărani-lucrători
De sărbători: de mare, cea mai mare
bună -veste şi omenescă conştiință,
binele să se adune ca-n Rai a se pune
culme la lume,
românului neoş-nelcoş, să i se dea
prin botez nume şi renume,
Că cobort-o coborât Dumnezeu drag şi
sfânt pe acest pământ,
Ca să nu mai fie la noi în veci de veci război,
Ca nici o poruncă de preşedinte şi de
rege-mpărat,
La bătaie, să nu ne fi chemat
Ca să se facă în popor prăpăd şi omor
Trăind în dragoste şi dor sub
tricolor, la curți de dragoste şi dor,
chiar dacă nu ni uşor şi nici cu îndemână,
În Patria Limba Română, în folosul
tuturor,
Dorind din ambii plămâni şi din
adâncul rărunchilor, cu rostlor de popor:
să fie pace şi belşug în țară şi-n
casa tuturora viață fără povară,
Să fie veşnică primăvară, cu bunătate
care există de adevărate, în cruda realitate de iarbă verde de acasă
Cum nu fu mai frumoasă şi mai
hristoasă-luminoasă
Cu veşnicia din România lui Eminescu
şi Bacovia,
România lui Ioan Alexandru cu iubire
imnică, în drept la înviere
Şi Arghezi candidat la fericire şi
Blaga născut cu veşnicia în România-Transilvania
Făcând ciudă la Ungaria, care cu
lăcomia, ca Rusia,
şi-au mâncat omenia, ei, aceşti
bravi, ca Nichita verde de albastru,
Patrimoniu, tezaur al nostru,
Ca să ne umple bucuria cu veselia-,
Sinfonia, ce ne-o cântă privighetoarea
şi ciocrlia
Şi plugurile ce ne ară glia pentru'ca
ecuația
Să ne înavuțească cu avuția de
pace-liturghie-n spice.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu