Așteptând Sărbătorile Sfinte.
~*~
Îmi amintesc cu drag iernile
copilăriei,
Deși ele soseau într-o familie
modestă,
Zbuciumată de multele evenimente
triste,
Nu au reușit să schimbe sufletul
curat de copil,
Redând doar esența de bază: credința
și modestia.
Eu și cei doi frați, atunci copii
necăjiți ai sorții, nu visam,
Ca în alte familii la cadouri sau
fast necuprins,
Sărbătorile fiind cele Sfinte prin
ceea ce simbolizau,
Nașterea Pruncului Isus, așteptată cu
bucuria sinceră,
În a ne schimba viețile în lumină,
adevăr și iubire.
O viață mi-am dorit, ca toate
fetițele, jocuri, păpuși,
Dar bucuria primirii unei cărți prima,
mereu,
Iar de nu era cuprinsă în dar, din
economii, îmi dăruiam,
Din vechile magazine de antichități,
ceva ce sufletul
Îl considera o bucurie fără de
margini.
Crenguțele de cetină erau cele ce
aduceau lumina în suflete,
Lumina calda a sărbătorilor, ne făcea
bucuria de neuitat,
Pacea sufletească era mai importantă
decât orice,
Considerat poate de alții prin
cadouri și mult fast,
Netrăind însă adevăratul mister unic
al Sărbătorii.
Imediat după Sărbatori, soseau și
zilele mele aniversare,
De naștere și de nume, când primeam
chiar cadouri,
Așteptate cu nerăbdarea
specifică anilor copilăriei,
Portocale, cumpărate, cu greutate, de
a mea neasemuită mamă,
Alături de o micuță broderie,
realizată de o ființă modestă ce mă aprecia.
Aștept și-n apogeul vieții frumoasele
sărbători de iarnă,
Nimic nu a schimbat însă gãndirea mea
de atunci,
Bucuria Nașterii Pruncului Isus fiind
parcă mai vie,
Logic să se întâmple în atâția ani
minunați trăiți în credință.
Cadourile și fastul nesimbolizând
ceva în viața mea.
Aș dori că mulți copii de astăzi să
gândească așa ca mine,
Veșnicele cadouri, tot mai
sofisticate și petrecerile ținute zile-n șir,
Îi face să uite semnificația
Sărbătorilor Sfinte, poate nicicând simțite.
Lăcomia și dorința de primire doar a
darurilor va putea fi stopată,
Numai prin credință, cultivată prin
grija și de aproapele aflat în nevoi.
~*~
POPA GENOVEVA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu