From drops are all
~*~
From the movement of thoughts emerge the emotions,
you plunge into the deep, the dream comes out of the
womb,
the answers are waiting for you,
illusions are,
behind there are thoughts, emotions,
states, attachments,
in their whirlwind there are not you,
in presence, in feelings, then it is you.
If seeing means to believe,
Is it also true?
In the silence of your heart, you listen to your inner
voice,
you come in, in mystery,
you wake up the fire
and everything you finds out is the emptiness.
That emptiness is He, God.
There is no time there, no form,
at the periphery the shapes are rotating,
not in your center,
in that circle the past is gathering
with happiness, drama, ideas, names, feelings,
In that hole, nothing but nothing.
If you stay with your back to the future,
looking back, see
how are all this scattered.
Everything that exists outside
is produced by the mind,
even the "love" of the people.
Everything. It stretches in the past (memory)
or in the future (fantasy),
never at present.
The nature of the mind
cannot stand in this time.
Life is just present. An infinity
of present moments
what in reality are just One,
All-the-same-time.
One alone, identical, moment.
Feeling, not thinking,
not slowing down the mind,
feeling
or being present in the Now.
Only then is you, a free being,
only that being exists, not the surrounding forms,
illusions appear, disappear, die, rebirth,
a ladder that leads to infinity.
The universe is in us.
That now is always unchanged,
identically nothing, of no use.
Only that is love.
Compassion
and her flowing joy
will illuminate your entire temple.
Let her shine
in the center of your being!
God is hiding in everything
and it leaves the illusion that the forms exist.
When you understand that you can not
laugh. Sounds absurd.
Knowing Him is not to get you
on a road, a peak, a goal,
but a waiver
to identify yourself with the form.
A veil rises, steps toward the light,
veil after the veil rises,
that nothing is identical
In everything that exists,
in dreams and visions he speaks to you,
entering into Him enters into All.
So much peace, so much love
and so much joy at one place!
Who is the other one? I'm coming in now
and you too, who are we?
It is not us, but He,
we are One, united with Him,
we are the same, part of the whole,
me, you, the co-creator
of your own life,
a single great, eternal being,
in motion and understanding.
From drops are all...
* *
* * *
Din
picături sunt toate
~*~
Din
mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi
în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile
te-aşteaptă,
iluzii
sunt,
în
urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări,
ataşamente,
în
vârtejul lor nu eşti tu,
în
prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă
a vedea înseamnă a crede,
oare,
este şi adevărat?
În
tăcerea inimii asculţi vocea lăuntrică,
intri
înăuntru, în mister,
trezeşti
focul
şi
tot ce descoperi e golul.
Acel
gol este El, Dumnezeu.
Acolo
nu există timp, nu există formă,
la
periferie se rotesc formele,
nu
în centrul tău,
în
cercul acela se-adună trecutul
cu
fericiri, drame, idei, nume, trăiri,
în
acel gol, doar nimicul.
De
stai cu spatele la viitor,
privind
în urmă, vezi
cum
se risipesc toate astea.
Tot
ce există în exterior
este
produs de minte,
chiar
şi “iubirea” oamenilor.
Totul.
Se întinde în trecut (memorie)
sau
în viitor (fantezie),
niciodată
în prezent.
Natura
minţii
nu
poate sta în acest timp.
Viaţa
este doar prezent. O infinitate
de
momente prezente
ce-n
realitate sunt doar Unul,
Totul-în-acelaşi-timp.
Un
singur, identic, moment.
Simţind,
nu gândind,
nu
încetinind mintea,
simţind
sau
a fi prezenţă în Acum.
Doar
atunci eşti tu, o fiinţă liberă,
doar
acea fiinţă există, nu formele din jur,
iluziile
apar, dispar, mor, renasc,
o
scară ce duce la infinit.
Universul
este în noi.
Acel
acum este mereu neschimbat,
identic
nimic, de necuprins.
Doar
aceea este iubirea.
Compasiunea
şi
bucuria ei curgătoare
va
lumina întreg templul tău.
Las-o
să strălucească
în
centrul fiinţei tale!
Dumnezeu
se ascunde în tot
şi
lasă iluzia că formele ar exista.
Când
înţelegi asta nu poţi
să
nu râzi. Pare absurd.
A-L
cunoaşte nu este să ajungi
la
un drum, un vârf, un ţel,
ci o
renunţare
la a
te identifica cu forma.
Un
văl se ridică, trepte spre lumină,
văl
după văl se ridică,
acel
nimic este identic
în
tot ce există,
în
vis şi-n viziuni îţi vorbeşte,
intrând
în El se intră în Tot.
Atâta
pace, atâta iubire
şi-atâta
bucurie la un loc!
Cine
e celălalt? De eu intru acum
şi o
faci şi tu, cine suntem?
Nu
suntem noi, ci El,
suntem
Unul, uniţi cu El,
suntem
aceiaşi, parte din întreg,
eu,
tu, co-creatorul
propriei
vieţi,
o
singură fiinţă măreaţă, eternă,
în
mişcare şi-n înţelegere.
Din
picături sunt toate...
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu