joi, 13 decembrie 2018

Marian Ilie: La ciocnit o vorba cu Nichita




Marian Ilie: La ciocnit o vorba cu Nichita
In memoria lui Nichita. Oare cum ar arata lumea daca la Inceput ar fi Necuvantul?

joi, 13 decembrie 2018
Marian Ilie: La ciocnit o vorba cu Nichita
Ce mai faci tu, odihnitor între stele, şi ce mai face Dumnezeu, dragă Nichita? Aştept de 35 de ani Noua Săptămână în care El să refacă lumea asta, luând-o de la capăt - că tare s-a mai îndepărtat de Duhul cel Sfânt! - şi să pună la temelia Noii Sale Faceri Necuvântul semănat pe lumea asta în tine. Ori ai plecat cu necuvintele tale uitând aici tocmai sămânţa primară, Necuvântul Re-Facerii Lumii?
Vărs o lacrimă în amintirea ta, dragule drag, şi aştern pe coala asta virtuală un poem dedicat memoriei tale:




La ciocnit o vorbă
cu Nichita


~*~

Taie  coasa  iarba greu musteşte
Lumea lîncezeşte-n libertate
Hai  Nichita  Marele meu frate
Să ciocnim o vorbă  româneşte

Se tot duce Lumea-n jos  de-o vreme
Parcă asudând de lehmite
Au uitat  poeţii  de iubite
Şi nu mai visează - scriu blesteme

Ţara mea şi-a ta se stinge-n vrajbă
Nu ne-ajunge limba pentru-a spune
Împroşcăm din ochi amărăciune
Sublimând în simplul  “Ia mai taci, bă ! “

Simt ceva mortal  aici  Nichita
Ca o straşnică detunătură
O fi fost vreun glonţ uitat prin gură
Ori cumva m-o fulgera iubita ?

Soarele-mi tot lunecă de ziuă
Şi-mi decurge gândul spre răcoare
Zău  nu înţeleg de ce mă doare
Tocmai unde apa-mi bate-n piuă

Nu-nţeleg nici cerul cel de stele
Cum nu înţeleg nici luna plină
Pentru ce mă dor - n-am altă vină
Decât mai fiirea fiinţei mele

Lapţii Universului mă dor
De pe cer când gându-adună miere
Leac zeiesc la rău şi la durere
Cât mai sunt fiind ca să nu mor

Mai fiindcă nefiind - aş spune -
Vreo alternativă bolii mele
Mă cosesc de ierburile rele
Şi-nvelesc în ierburile bune

Ca să ne-ntâlnim spre asfinţit
Pe poteca dintre necuvinte
Eu în urmă, tu în înainte
Şi-ntre noi  o vorbă  de ciocnit..


~*~

- Din volumul "Lampa mea cu gânduri mov" (Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2012) -

PS. Nu te-am uitat, nu ti-am uitat nici chipul nici cuvintele
http://ilazu.blogspot.com/















Un comentariu:

  1. Un divin senin de verde de albastru al nostru,că aşa cum e-cer e şi pe pământ,că cina cea de taină,ca o piatră de la Piatra de pe piatră aruncată-n apă face unde cum zice şi Pr.Floarea Mureşan din Ciubanca,face unde şi noi la nuntă vibrăm în val cu val mânat către larg de Hristos,către luminos cu rost şi folos,că unde iubire e,Dumnezeu e.
    Pavel Rătundeanu-Ferghete

    RăspundețiȘtergere