Marian Ilie: În sfântă zi de Crăciun - Patimile de după

Marian Ilie: În sfântă zi de Crăciun

marți, 25 decembrie 2018

Ilie Şerbanescu, în Romania libera din 05.12.2018, vine iarăşi cu argumentele de netăgăduit ale cifrelor statistice - singurele în măsură să înfăţişeze nepărtinitor tabloul sumbru al realităţii în care trăim. Din păcate, teribilul  anestezic al propagandei partizane careia i se zice "manipulare" îi face pe mulţi români să nu simtă cruzimea acestei realităţi, să nu-i înţeleagă cauzele şi să nu-i evalueze consecinţele. În ce mă priveşte, iată, în sfantă zi de Crăciun, relcturând articolul am simţit imboldul să mă aplec din nou asupra tastelor şi am compus poemul de mai jos:

Patimile de după

Când va cădea Guvernul Mondial

Eu o să sar în şaua de pe cal

O să-mi proptesc picioarele în scări

Şi-o să mă pierd în cele patru zări

Nu am să fiu nici trist că voi pleca

Nici bucuros de prevestirea mea

Ştiind că dup-aceea între voi

Se va isca un şi mai crunt război

Pe-a cărui speţă nu vreau să insist

Că din imens ciolanul globalist

Veţi tăbărî din nou ca apucaţii

Şi iar va fi zaveră între naţii

Va curge iarăşi sânge peste glii

Când blânzii taţi vor fi ucişi de fii

Şi vor fi date Cerului obol

Frumoasele femei cu pieptul gol

Sosiţii din eter internauţi

Vă vor ucide pruncii nenăscuţi

Iar magistraţi imperiali în robă

Vor sechestra şi praful de pe tobă...

Aşa e lumea asta pământească

Unde s-a fost Cristosul să se nască

Să îşi asume şi să ducă-n astre

Paienjenişul patimilor voastre

N-au fost de-ajuns dară două milenii

Că nu vă dezlegarăţi de vedenii

De vreri ş-nchipuiri care de care

Mai zămislii lumeşte - mai amare

Nu mai e mult de aşteptat - se spune -

Şi va veni din nou Cristos în lume

Trompeţi din Cer vestind Apocalipsa

Îi vor întinde soarelui eclipsa

Iar Dumnezeu pe cerul Gurii Sale

Va strânge din consoane şi vocale

Cuvântul Începutului anume

Acel Big-Bang făuritor de lume

De-l va rosti din nou să spun nu pot

Totul va fi Nimic Nimicul Tot

Ce e acum va fi doar un Black Hole

Ce va sorbi şi Binele şi Răul

România este, în anul centenar, o biată colonie la periferia Europei. Să întregim profilul colonial al României actuale, așa cum se conturează acesta, fără echivocuri și nuanțe, din înseși statisticile interne și internaționale, în special ale UE:

1. Potrivit INS, economia de pe teritoriul României este controlată de circa 78.000 grupuri de firme, dintre care doar 5.000 sunt rezidente, respectiv cu capital românesc, iar 73.000 sunt nerezidente, 93% din totalul economic aparținând străinilor.

2. Această proporție halucinantă în care economia se află în mâna străinilor este confirmată de orice alte date statistice care privesc diferite aspecte: în Top 100 companii din România (ierarhizate după cifra de afaceri) figurează doar 9 firme cu capital românesc, iar România este cea mai dependentă din Europa de transnaționale: 48% din cifra de afaceri și 44% din valoarea adăugată brută provin de la transnaționalele implantate în țară, față de numai 30%, respectiv 29% în Polonia și 28%, respectiv 24% media pe ansamblul UE.

3. Nu totul se rezumă la controlul străin/autohton în economie, ci la fel de ilustrativă pentru profilul colonial este însăși configurația economică sectorială. Comerțul este de departe cea mai mare „industrie“ din România. 100 miliarde euro din cele 280 miliarde euro cifră de afaceri se obțin în comerț. 220.000 din cele circa 600.000 de companii acționează în comerț. Toți marii retaileri europeni sunt prezenți în România. Hipermarketurile dețin numai 10% din magazine, dar 45% din rulajul vânzărilor cu amănuntul.

4. Sunt și alte aspecte, la fel, dacă nu și mai semnificative. Din Top 15 companii din România, numai una este din producție. România are cea mai monopolistă piață de carburanți, primele patru companii din domeniu (de altfel, nu întâmplător, toate străine și niciuna românească, deși România este singura deținătoare de petrol din regiune) controlează peste 80% din piață, dictând condițiile și prețurile de pe aceasta.

5. Datele statistice arată că, odată cu creșterea numărului și prezenței pe piață a supermarketurilor și hipermarketurilor străine, au sporit și importurile, îndeosebi în sectorul alimentar, iar deficitul agroalimentar se tot mărește și se mărește la miliarde de euro, în ciuda potențialului agricol recunoscut și adesea trâmbițat al României.

6. Deosebit de semnificativ pentru statutul de colonie este că România exportă grâne și importă carne, în timp ce șeptelul se prăbușește. Diferența de valoare adăugată între exporturile de materii prime agricole și importurile de produse alimentare prelucrate explică majorarea vertiginoasă a deficitului agroalimentar.

7. În fiscalitate, statutul colonial este exprimat elocvent de existența unei cote zise unice, neprogresive pe venituri (oferită ca atractivitate pentru capitalul străin), dar, în vederea alimentării bugetului, trebuie să se impoziteze sever munca, în România având de-a face, ca urmare, cu cele mai ridicate impozite pe salariile mici din UE. Expresie grotescă a statutului de colonie, România era considerată, încă dinainte de transferul contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului, ca o țară „low tax jurisdiction“, grație costului scăzut de operare reclamat fiscal; după acest transfer, este de presupus că și paradisurile fiscale invidiază România! Să nu se îngrijoreze însă, coloniile nu au rolul rezervat paradisurilor fiscale, ele fiind doar de jecmănit.

8. În domeniul bancar este apocalips colonial: băncile, practic toate străine, nici nu finanțează economia (cea străină finanțându-se direct din străinătate), România având, în consecință, cel mai mic grad de intermediere bancară din UE. În schimb, în materie de „performanțe“ băncile străine, aceleași din Occident, obțin cele mai substanțiale profituri în România pentru că practică aici comisioane și marje de dobânzi exorbitante (de câteva ori mai mari decât în țările de origine), „performanța“ fiind tocmai aceea că realizează câștigurile cele mai înalte pe seama celor mai săraci clienți.

9. În România, ca expresie notorie a matricei coloniale, există cele mai mici salarii din UE, cele mai mici costuri cu forța de muncă și cele mai mici costuri cu concedierea angajaților. În România există cel mai mic salariu minim din UE, doar 1/5 din cel, de exemplu, din Germania.

10. În condițiile veniturilor mici, o șesime (1/6) din acestea se duce pe mâncare, față de numai 1/12, de pildă, în Germania.

11. Românii sunt cei mai plecați de acasă din țările europene. Jumătate din cei plecați au numai între 20 și 35 de ani. Viitorul României este în bejenie!

Cea mai mare realizare a României centenare este că a rămas încă în fruntariile în care se găsește. Pentru viitor, din acest punct de vedere, numai Dumnezeu știe!  

https://elenatomaxxl.blogspot.com/2018/12/marian-ilie-in-sfanta-zi-de-craciun.html