Teocrația ortodoxă moldo-valahă (60)
… a
binecuvântat dictatura de dezvoltare ortodox-comunistă. Cu ajutorul ei a
lichidat orașul parazitar xenocrat, Biserica Unita cu Roma din Transilvania și
a reorientat cu forța 2.000 de biserici unite spre București, Moscova.
De aceea,
nici nu-i surprinzător că se revine la ceea ce era odată: străini, capitaliști,
occidentali, exploatează tânărul și talentatul nostru popor; cercurile
reacționare anglo-franco-americane, corporațiile fără neam și țară, băncile
blochează dezvoltarea țării.
General cu 4 stele Dumitru Iliescu:
„V-am
prezentat planurile elaborate de partenerii noștri strategici transatlantici și
europeni pentru spolierea avuției naționale a României, pentru subjugarea
acestui popor, pentru exploatarea pe nimic a muncii cetățenilor ei … cu DNA
americanii controlează decidenții politici și administrativi romani, pentru a
pune mâna pe bogățiile noastre, pentru a-și asigura o piață de desfacere și
pentru a domina o zona geostrategică foarte importantă … partenerii europeni au
creat și ei presiune pentru înființarea ANI … și MCV-ul constituie un
instrument de presiune … cu aceste structuri și mecanisme, România a fost adusă
la tăcere și la ascultare, au reușit să blocheze dezvoltarea țării, crearea
unei infrastructuri moderne, a unor obiective economice strategice, fiind în
același timp constrânsă să le dea pe nimic resursele și obiectivele noastre
industriale, și nu numai. Așa ne-au luat totul, inclusiv apele, pădurile,
aerul, și nu în ultimul rând, pământul. … trebuie să rămânem sub cizma lor?“
(Facebook, 17 oct. 2018)
VR:
Să privim și
cealaltă parte a medaliei. Sfântul Papă Ioan Paul II, în vizită la București,
deschide larg porțile Europei, face o donație Catedralei Mântuirii Neamului și
România aderă la Uniunea Europeană și Alianța militară nord-atlantică.
Cu toate că
existau dubii privind compatibilitatea, integrarea occidentală dă roade, dar,
fără refacerea unității cu Roma, apar blocaje, nemulțumiri, cum vedem mai sus,
de o parte și de alta a Cortinei de Fier, azi, de Argint.
Cine are dreptate?
Cei care
susțin că românii, care n-au făcut parte din Sfântul Imperiu Roman, sunt
incompatibili cu UE/NATO, sau cei care văd cum milioane de români se simt acasă
în Europa și cred că „refacerea unității creștine fără condiții“ (Papa
Francisc) deschide noi perspective, generoase, unei generații fără traumele
lipsei de mișcare și expresie din fostul Lagăr moscovit?
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
Teocrația ortodoxă moldo-valahă (59)
… membră a Uniunii Europene, laică,
secularizată?
Chiar așa,
în sec. 21?
Din sec. 19
bântuie prin Europa stafia comunismului lui Marx și Engels, care realizau că
există și un „socialism feudal“, ca de exemplu al baronilor locali …
Îmi pare
rău, dar nu pot fi mai explicit, corectitudinea politică mă împiedică … stafia
globalizării PC „Political Correctness“ bântuie prin toată lumea largă …
VR:
„Political Correctness“ (PC) a Școlii de la Frankfurt, instituție de reeducare
anglo-mozaică a nemților, cenzurează, înlocuiește expresii și idei care jignesc
minorități etnice, de gen, de orientare sexuală și religioase sau persoanele cu
handicap fizic sau psihic, cele în vârstă sau de altă rasă etc..
Reeducarea
politică a românilor, corecția (PC), o face Armata Roșie în Lagărul
ortodox-comunist, după Cortina de Fier: „Stalin și poporul rus, libertatea
ne-au adus!“.
(Vezi: KGB.
Istoria secretă a operațiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, de
Andrew; Gordievski, Londra 1990, Bucureşti 1994.)
Astfel,
supraviețuiește subtil în sec. 21 ceva din fascismul și comunismul secolului trecut,
terorismul ideatic prin instituirea delictului de opinie.
Nota Bene:
„Corect politic” e leninismul de stânga. El desemna inițial o fermitate oarbă
pe linia Partidului Comunist.
Kadaver-disziplin.
https://saltmin.com/2012/02/28/ghinionul-de-a-fi-moldo-valah/
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (58)
…impune un singur Domn și un singur Partid, al neamului dreptcredincios, legitimat de cel de Sus, sau „de subconștientul maselor largi populare“ (Iliescu), în simfonie cu Biserica națională.
Sub turco-fanarioți, cinci secole, Vodă era înscăunat de către Sultan, după care el tăia și spânzura pe cine voia, cum voia.
Bugetul statului era al lui.
El era legislativul, executivul și justiția, el alegea si înscăuna Mitropolitul ugro-valah.
După Regulamentul Organic rusesc și reformele lui Cuza Voda, regele Carol I mima democrația cu rotativa guvernamentală a monstruasei coalitii, a partidelor ortodoxe, Liberal și Conservator.
În România Mare, se continuă practica regățeană până la Legiunea Arhanghelului Mihail, Totul pentru Țară, a Căpitanului ales a face "o Românie frumoasă și mândră, ca soarele sfânt de pe cer“.
Speriat, Carol II inlocuieste rotativa monstruasei coalitii cu dictatura Frontului Renașterii Naționale, partid unic și totalitar, Partidul Națiunii, care funcționa sub conducerea sa.
liescu înlocuiește dictatura ortodox-comunistă cu Frontul Salvării Naționale, partid unic și totalitar, sub conducerea sa, si reintroduce practica din Vechiul Regat, rotativa monstruasei coalitii, toate partidele având măduva ortodoxă.
Dar in lipsa unui ideal național ortodox, legionar sau comunist, o treime din tineret, 3,5 milioane între 15 și 35 de ani, la care se adaugă 2 milioane de vârstnici, pe peste 35 de ani, nu mai cred in FRN, PCR, FSN, PNL, PSD, Uniunea Salvati Romania si fug din tara, se băjenesc în Occident.
Reanimeaza aceasta catastrofa social-politica Frontul Salvării sau Renașterii Naționale, partid unic și totalitar, Partidul Națiunii, în simfonie cu Biserica nationala, Catedrala Mântuirii Neamului din gradina Palatului lui Nicolae si Elena Ceaușescu?
http://www.curentul.net/2013/07/20/marile-puteri-si-democratizarea-conducerea-lumii/
http://www.clipa.com/a3551-Ghinionul-de-a-fi-moldo-valah-premize-si-7-teze.aspx
https://www.academia.edu/23211833/BISERICA_-_STATUL_Romania_2016
https://saltmin.com/2012/02/28/ghinionul-de-a-fi-moldo-valah/
https://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (57)
"Modernizarea
(laică) fără occidentalizate (religioasă) eșuează mereu și peste tot" -
vezi Franta, SUA ... Toate statele când au vrut să se modernizeze au pus
popimea și religia la obroc. Numai tu vrei catolicizarea în masa a unei țări
întregi în secolul XXI! Cumva Vaticanul plătește noi misionari? Noi nu suntem
africanii sau amerindienii creștinați și apoi băgați în sclavie!
VR:
"Modernizarea fără occidentalizate" eșuează pentru ca este peste tot
o imitație fără vlagă, produce numai „Forme fără Fond“, ca efortul inutil a lui
Sisif.
Totuși,
moldo-valahii se modernizează - nolens, volens - cu evreii, după Tratatul de la
Adrianopol, cu masonii pașoptiști din Vechiul Regat, cu Școala Ardeleană,
cultura occidentală din România Mare, dictatura de dezvoltare ortodox-comunista,
aderarea la acquis-ul comunitar UE, dar eșuează la unirea cu Roma, sub Mihai
Viteazul, Cuza Vodă, la extinderea Unirii peste Carpați în România Mare, sub
Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu.
În acest
context, anti-occidentalismul si blocajul modernizarii e greu de depășit.
„De ce - se
întreabă, nu doar fostul consilierul prezidențial, prof. Iulian Fota - avem o
ofensivă împotriva occidentalizării României?“ Restaurația anti-occidentalăa.
Marea bătălie pentru viitorul României.
Occidentul
este creația Revoluției papale, sec. 11-13, a Conciliilor, a Renașterii, a
Iluminismului, și mai ales separarea Bisericii de Stat, ceea în teocrația
Orientala de la București, Moscova, Istanbul etc. este inimaginabil.
Fundamentul
democrației, a modernizării și industrializării occidentale e complet străin
Orientului, teocrației moldo-valahe, care n-a făcut niciodată parte din Sfântul
Imperiu Roman de Națiune German/ azi UE/NATO, ca Transilvania, Maramureș, Bihor
sau Banat.
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
http://www.asiiromani.com/teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-19/
*
Un mileniu de antioccidentalism.
Cruciații
refac unitatea creștină, dar, în loc de bună înțelegere, de atunci
greco-ortodocșii au o aversiune atavică fată de Vest.
Și Unirea de
la Conciliul de la Florența e de scurtă durată. Protestantismul facilitează
căderea Constantinopolului și astfel, Patriarhatul greco-ortodox devine
anti-occidental, preasupus Califatului, Sultanului turco-musulman, care trage o
Cortină de Fier multiseculară între creștini.
Roma luptă
împotriva avorturilor, pierderile din vremea ciumei sunt recuperate si Vestul
răspândește apoi Evanghelia pe toate continentele. colonialism, imperialism,
globalizare.
Înfrânți la
Viena, turcii pierd Transilvania, ortodocșii se unesc cu Roma și înlătură
statutul lor de tolerați în Sf. Imperiu, ceea ce nu convine nici maghiarilor,
nici greco-pravoslavnicilor, care-i vor pe români jos.
Conflictul
religios din Ardeal obligă Viena să-l trimită pe gen. Bukow și, cu acest
prilej, se desființează mănăstirile contemplative, fără şcoli, spitale etc.,
fără o activitate utilă Imperiului.
Ortodocșii
văd numai jumătatea goală a paharului.
Războaiele
napoleoniene, cultura și Masoneria, îi apropie pe moldo-valahi de Europa, dar
refacerea unității cu Roma e boicotată de maghiari, sarbi, greco-pravoslavnici.
România
Mare, opera atât a ideii uniților ardeleni, cât și a faptei moldo-valahilor,
era o construcție cu picioare de lut, pentru ca Unirea cu Roma nu trece
Carpații.
În Războiul
Rece, anti-occidentalismul e politică de stat în Est, în Lagărul moscovit iar
Vestul nu face diferența între ortodox și comunist pentru că prejudecățile de
mai sus devin în Est canon ortodox secularizat, dictatorial.
În vremea
Conciliului Vatican II, are loc ridicarea anatemelor la Constantinopol și Roma.
Schisma însă
rămâne și după 1989, când refacerea unității creștine rămâne, după un mileniu,
doar un ideal.
Cruciadele,
Inchiziția, Unirea cu Roma, gen. Bukow, prăbușirea României Mari, „trădarea“ și
de la Ialta și de la Malta, sunt laitmotivele unui anti-occidentalism greu de
înțeles în Vest după vizita Fericitului Papă Ioan Paul II la București și
aderarea României la civilizația occidentală, la UE/ NATO.
Și nu pot să
nu-mi aduc din nou aminte că în anul 2019, Papa Francisc vine în România,
așteptat fiind din 2015…
vezi
https://www.academia.edu/27240914/Romania_2015
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (56)
Nr. 51 a
fost dedicat unei analize socio-politice anonime de pe internet, care am aflat
acuma ca este "Socialismul prezentului“ din Justitiarul, revista de
investigatii, trenduri economice, Bucuresti, 22 iulie 2018, de Dan Diaconul,
care la comemorarea Revolutiei de Craciun, posteza pe Facebook un text literar
remarcabil, o schita a unei stari de spirit, Zeitgeist, de la sfarsitul
Razboiului Rece, Cortinei de Fier, dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista
a lui Nicolae si Elena Ceausescu si debutul democratiei a la Westminster si
noua Cortina de Argint la Portile Orientului:
"Cu o
seară înainte, Fane mă chemase să-mi dea nişte blugi. Mi-a zis că-n ultima
vreme nu prea mai avea marfă, dar că, în sfârşit, venise cineva cu un
transport. Şi-avea şi adidaşi.
Până să
mergem la el, mi-a spus că trebuie să vorbească ceva cu băieţii, aşa că, de pe
Kogălniceanu, am intrat în holul hotelului.
-
Aşteaptă-mă aici, mi-a spus Fane, îţi aduce Mimi un Pepsi.
În celălalt
colţ al sălii se strânseseră mai mulţi la o masă întunecoasă. Dracu ştie ce
discutau, dar spiritele păreau încordate.
- Dă-o
dracu, moşule, a izbucnit vocal un individ, noi n-avem marfă şi tu ne scoţi la
miting?
În momentul
ăla, din dreapta s-a ridicat o namilă pe care până atunci o ascultaseră toţi şi
i-a fript revoltatului o palmă după ceafă. Avea palma cât cazmaua, iar bietul
brotac, lovit, a căzut din nou pe scaun, trăznit de violenţa impactului. În
urma zgomotului produs s-a mai auzit tare doar vocea de cavou a namilei:
- În moţii
mă-tii, ori taci, asculţi şi execuţi, ori ieşi cu picioarele înainte de-aici!
Iar apoi, ca
şi cum totul s-ar fi reîntors la normal, şi-au continuat şuşotelile pentru încă
vreo jumătate de oră în care m-am plictisit teribil.
Când Fane a
venit să mă ia, m-a surprins faţa lui extrem de preocupată.
- Hai s-o
ştergem rapid, mi-a spus!
Şi-am plecat
pe străzile întunecoase fără să ne spunem nimic. După vreo trei minute, din
spate, ne-a ajuns unul dintre indivizii care stătuse la masă. N-am să-l uit
niciodată: îmbrăcat din cap până-n picioare în blugi, osos, cu o privire
dubioasă, dar pătrunzătoare şi cu o voce tabagică.
- Stai uşor,
Fane! a spus semi şoptit.
Iar apoi,
când a ajuns în dreptul nostru, arătând cu degetul spre mine, fără pic de tact
l-a întrebat:
- Cine-i
ăsta?
- Stai
liniştit, e un nepot!
- Ia-o
înainte, puştiule. Hai, trei metri cel puţin, că am ceva să-i spun lu' Fane.
Am început
să merg plictisit înainte, dar n-am înţeles noima întrucât omul nu putea vorbi
în şoaptă. L-am auzit prima dată pe Fane:
- Să mor
dacă mai înţeleg ceva. Avea dreptate Gigi, de două săptămâni nu mai mişcăm
nimic. Murim dracu' de foame!
- Tu nu
înţelegi? Îl belesc p-ăl bătrân. Tu nu vezi ce se-ntâmplă la unguri, la cehi,
la nemţi?
- Şi de ce
să-mi pun eu pielea la bătaie? Chiar crezi că-l dai jos ciupindu-le p-alea de
cur? Zău, bă, parc-am fi la grădiniţă.
- Ascultă-mă
Fane atent că am nevoie de tine. Chestia e aşa: KGB-ul a luat-o-n mână la Iaşi.
S-au făcut de căcat. Au intrat alţii în joc, mult mai tari. A trimis Gorbaciov
elita elitelor, nimeni nu ştia de ăştia! Ăştia sunt mai răi decât tancurile. O
să-l facă p-ăl bătrân ferfeniţă. Băieţii noştri nu ştiu asta. Doar eu, Bebe şi
Costi. Şi-acuma tu. Atât. După ce se termină acolo ne întâlnim la Inter că o să
fie nebunie. Facem o baricadă la Universitate.
- Bă, eşti
nebun? Păi un' te crezi, bă, la revoluţie? Tu vrei să ne ia Miliţia ca pe
fraieri? Să ajungi să te bată sectoristu'?
- Bă, ştii
ce om sunt, da? Ascultă şi taci! Ne vedem acolo. Nu facem nimic de capu'
nostru. Doar nu crezi că eu oi fi vreun fraier! O să fie ceva îmbulzeală, ne
facem treaba. Nu e deranj, dispărem. Treaba noastră e să le protejăm ălora omu'
pe care-l trimit.
- Cine-i
ăla?
- Nu ştiu
mai multe, cică unu' îmbrăcat în roşu. Vedem acolo.
- Frate, în
ce căcat ne băgăm! Vezi că merg pe mâna ta, dar să mor dacă înţeleg ceva. Ce ne
iese nouă din toată chestia asta?
- Nu te-ai
săturat să fii fraier? După ce pleacă ăla toată ţara o să fie a noastră! Nu-ţi
dai seama câtă marfă o să băgăm, o să lucrăm la nivel mare.
Se opriseră
şi eu de asemenea, de la vreo doi metri îi priveam interzis. În momentul acela,
privirea
lui s-a
fixat pe mine. Apoi, întorcându-se spre Fane:
- Bă, ăsta
m-a auzit! E sigur?
- Te-a auzit
tot cartierul, bă! Lasă-l p-ăsta mic. Garantat nu spune nimic, e nepotu' meu!
Nu l-a
crezut şi s-a întors spre mine. Nu cred c-o să uit vreodată privirea aia care
m-a îngheţat. Şi vocea tabagică, egală, dar tăioasă, de parc-ar fi venit din fundul
iadului:
- Puştiule,
dacă aud c-ai măcănit ceva, să mor că-ţi scot coaiele cu briceagu şi ţi le-agăţ
de clanţă! Şi-apoi îţi scot ochii! Ţine-ţi gura că e de rău. Suntem cinci
oameni mari şi laţi care ştim ce-am vorbit acum. Dacă măcăne vreunu' toată lumea
moare! S-a înţeles?
Am dat
speriat din cap şi-aproape c-am început să tremur. El s-a întors şi-a luat-o pe
altă stradă.
- Hai
repede, că e de rău, mi-a spus Fane.
Acasă la el
mi-a dat să-mi aleg blugi, adidaşi şi bonus un pulover şi-o geacă. Marfă
proaspătă. Apoi am mutat toată marfa din casa în beci. M-am crucit ce-a putut
scoate din şifoniere, de sub paturi, din colţuri dosite. „Videouri”, munţi de
casete, ţoale, încălţăminte. În beci le-a pus într-o încăpere pe care-a
închis-o cu mai multe lacăte. Apoi ne-am rupt spatele cu un dulap vechi pe care
l-am aşezat în linie cu rafturile ca să mascăm uşa. După care m-a luat în casă,
m-a băgat în baie, unde a dus un radio. I-a dat drumu' şi a pornit apa la
chiuvetă şi cadă. Apoi mi-a spus şoptit:
- Tot ce-ai
auzit în seara asta ori uiţi, ori ţii în tine. Dracu' ştie ce-o să se întâmple,
dar vezi că e nasol rău. Nu spui nimic, nici lu' tac-tu, nici mă-tii. Eşti
destul de mare să înţelegi că e bulită rău. Dacă iese nasol şi nu mai dau
niciun semn de viaţă, vii şi iei de-aici tot ce poţi şi vinzi. Vezi că la nucul
din curte, sub crucea aia, sapi şi e o cutie cu aur şi bani. Marfa de-aici poţi
s-o păstrezi tu. Banii şi aurul i-l dai mamii că n-o să aibă altceva din ce să
trăiască. Şi-acu, valea acasă!
S-au terminat
toate aşa cum trebuiau să se termine. Fane a scăpat. Au murit şi ceva oameni,
dar cam atât. La vreo doi ani, Fane a dispărut din peisaj. Unii spuneau că s-a
însurat, alţii c-a murit. Maicăsa, acolo la ţară, o ducea destul de bine. Avea
bani şi-n fiecare vară dispărea câteva săptămâni. Vecinelor le spunea că merge
la casa ei din Moldova, dar am luat asta ca pe un semn clar că Fane trăieşte.
Cu ososul
m-am întâlnit faţă-n faţă târziu, în Cişmigiu. Era slab, bolnav şi-avea un
tremur. M-am apropiat de el şi i-am reamintit scena. I-am spus că eu eram
puştiul ăla. M-a întrebat de Fane şi mi-a spus că nu crede că e mort. Că toţi
ai lor au plecat precum potârnichile şi bine-au făcut, că acum
sunt
liniştiţi şi nu-i ştie nimeni. Doar el a rămas ca fraieru' şi ăştia l-au
omorât.
- Care
ăştia, nene? l-am întrebat curios.
- Mai bine
nu ştii. Poate m-oi face bine şi mai vorbim. Altfel, le iau pe toate în
mormânt."
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (55)
Statul este
marea ficțiune prin intermediul căreia fiecare se străduiește să trăiască pe
cheltuiala celuilalt.
NV: Ca și la
noi, de altfel…
VR: La noi,
dictatura de dezvoltare ortodox-comunistă a lichidat „Orașul parazitar“ la
Canal. După 1989, fără refacerea unității de credință cu Roma, compatibilitatea
României ortodoxe cu Occidentul catolic e o himera. Modernizarea (laică) fără
occidentalizate (religioasă) eșuează mereu și peste tot. Și se reface treptat
devălmășia ortodoxă, clientelară, paternalistă, feudală…
Lucian
Davidescu „De ce este România un stat feudal“,
Marius Iosif
„România feudală și România occidentală“,
Vlad
Voiculescu „Sistemul de Sănătate din România este unul de tip feudal“.
Alex Avram
„În Războiul feudal pentru România“: „Regimul politic din România, ca orice
regim (neo)feudal este unul tripartit, adică se sprijină pe societatea divizată
în trei mari segmente, dintre care doar primele două contează politic, iar cel
de-al treia le susține prin munca ei:
(1)
"nobilimea" (oligarhia) posesoare a feudelor (întreprinderile de
stat, firmele abonate la contracte cu Statul, rețelele mafiote din teritoriu
etc.),
(2) „clerul„
(sistemul judiciar) posesor al dreptului exclusiv de a susține liturghia (în
termeni moderni, de a interpreta Constituția și a aplica legile) și
(3)
"poporul de rând", menținut în zona subzistenței.“
http://www.asiiromani.com/teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-19/
http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/leviathan/nr.87.html
http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (54),
… e o parte
a sorții Ortodoxiei, care a ajuns în impas, după cum am văzut la Sinodul
Panortodox din Creta și așa cum vedem în conflictul religios
ruso-greco-ucrainean.
Asta este
însă numai o parte a medaliei. De aceea, hai să aruncăm o privire și pe partea
cealaltă!
Se află
Occidentul într-o faza de disoluție, după dispariția inamicului din Războiul
Rece, din spatele Cortinei de Fier religioase?
Cum se
explica impunerea voinței unei minorități, să zicem cea de sus, elitei
multinaționale, ca să nu vorbim de Islam, asupra celor care i-au primit cu
inimă largă și cu brațele deschise în lumea creștină?
Care-i
secretul inexplicabilei reușite a homosexualilor, a trans-sexualilor etc. în
Vest?
Profitul e
chiar totul?
Fabricanții
de arme sunt fabricanți de războaie, cei de medicamente, de boli?
Care-i cauza
impotenței occidentalilor de a impune și controla un Plan Marshall în
Africa?
De ce nu pot
controla invazia din Lumea Treia?
VR: O
medalie nu poate străluci doar pe o parte și dincolo, nu.
Pentru ca să
poată deveni creștinismul model universal e nevoie de o unitate în diversitate,
așa cum am repetat mereu că a formulat magistral Sf. Papă Ioan Paul II:
“Creștinismul
respiră cu doi plămâni, ortodox și occidental“.
Până la
realizarea acestui deziderat, de o parte și de alta a Cortinei de Argint, se
tot acumulează frustrări și eșecuri. Am vorbit mereu de Occident ca de un reper
pozitiv, pentru că, dacă orientalii au nevoie de occidentali, în aceeași măsură
au nevoie și ei de orientali.
Păcatele
Vestului sunt materialismul, relativismul, capitalismul sălbatic, profitul
înainte de toate, ipocrizia de tip ”politically correct”.
Occidentul
merge pe urmele Imperiului Roman care garanta Libertate, Dreptate și Pace.
Și iată că,
în ciuda tuturor, asta vrea azi întreaga lume…
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
http://www.asiiromani.com/teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-1-19/
Dezbaterea cu titlul „Superioritatea occidentalilor şi
inferioritatea ortodocşilor moldo-valahi e intolerabilă“ e continuarea din
Roman, V.: Semnele vremii. Eppstein : Dr. Falk 2018, p. 54-64
http://confluente.org/viorel_roman_1502122822.html
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (53),
… pregătește
o suprataxă de 3% pe cifra de afaceri (deci, nu pe profit) a întreprinderilor
din sectorul energetic (care, cele mai multe, sunt încă de stat sau cu capital
majoritar de stat).
Această
măsură nu numai că va reduce posibilitățile și așa aproape inexistente ale
acestor întreprinderi de a face investiții, ci se va repercuta asupra tuturor
prețurilor din economie.
Mai departe,
acest lucru va alimenta inflația.
Și mai mult,
se dorește impunerea unui impozit așa-zis „pe lăcomia băncilor,” impozit care
ar urma să fie dimensionat în funcție de mărimea ROBOR (media ponderată a
dobânzilor pe care băncile le percep la creditele pe care și le acordă una
alteia pe piața interbancară).
Altfel spus,
băncile, care sunt singurele care acordă credite guvernului, sunt „lacome”, în
timp ce guvernul, care se împrumută tot mai mult în ultimul timp, ar fi
întruchiparea și păzitorul „cumpătării!”
Inutil de
adăugat că impozitul pe veniturile din dobânda interbancară se repercutează, la
rândul său, asupra dobânzilor practicate de bănci în relațiile cu clienții
neguvernamentali ș.a.m.d….
După mine,
măsurile menționate arată clar că, la fel ca predecesorii lor comuniști,
guvernanții neocomuniști, socialiștii actuali, nu înțeleg nimic din modul cum
funcționează economia de piață. Poate că nu înțeleg nimic nu din cauza
ecranului ideologiei, ci pur și simplu din incompetență, adică dintro simplă
lipsă de pregătire economică, în pofida multitudinii diplomelor de master și
doctor pe care le au.
Singurul
lucru la care se pricep, la fel ca înaintașii lor, este să ia de la unii
(capitaliști, bancheri, străini etc.; v. discursul președintelui Liviu Dragnea
de la ședința PDS din 17 dec. 2018) și, eventual, să mai dea și altora, dar în
primul rând lor înșiși.
Iar tragic
este că o pot face în deplină impunitate și chiar în „aplauzele grele a
canaliei de uliți.” (Eminescu, Scrisoarea III).
SC: Ce
părere ai?
VR:
Presedintele Dragnea cere in discursul sau din 17 dec. demiterea șefului
Statului, Klaus Werner Iohannis, pentru înaltă trădare și Frontul Salvării
Naționale / PSD să devină un Partid al Națiunii (române). Modelul este
transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii din secolul
trecut? Aceeași Mărie, cu altă pălărie.
Autocrației
ortodoxe moldo-valahe, încă din vremea fanariotă și mai ales în era modernă a
Partidului Comunist din România, a Legiunii Arhanghelului Mihail, a Partidului
Totul pentru Țară, a Frontului Renașterii Naționale, a Partidului Națiunii, a
Partidului Muncitoresc Român, a Partidului Comunist Roman, a Frontului Salvării
Naționale, a Partidului Social Democrat Român, a Partidului National Liberal, a
Partidului Social Democrat și, în curând, a Uniunii Salvați România (?), îi
aparține duhovnicește și sobornicește „…tot ce mișcă-n țara asta, râul,
ramul”. Natiunea, Renasterea, Salvarea,
Mantuirea.
Statul
paternalist oriental se legitimează cu binecuvântarea celui de Sus și a
Bisericii sale, sau, de Jos, alternativ, secularizat, cu “expresia
subconștientului colectiv al maselor largi populare“ (Ion Iliescu, fondatorul
Frontului Salvării Naționale / PSD) și apoi dă pomeni supușilor săi
dreptcredincioși în „aplauzele grele a canaliei de uliți”, sa supraviețuiască
la periferia Europei.
SC: De unde
să ia bani? Agerpres: Bloomberg: Taxa pe lăcomie din România le reaminteşte
băncilor de riscurile din Europa de Est.
VR: De de la
cei care au, bănci, multinaționale, diaspora, chiaburi etc..
Suntem în
țara lui Caragiale: „statul trebuie să dea, că de-aia e stat”.
Teocrația
orientală (Turcia, Rusia, China etc.), din care face parte din ce in ce mai
evident și România, char membră UE/NATO, nu se prea împacă cu democrația a la
Westminster, iar cu economia de piață occidentală, nici atâta. Democrația se
poate mima, piața, nu.
SC: Până
când?
VR: Răspunsul
premierului britanic Margaret Hilda Thatcher e celebru, valabil și la Porțile
Orientului, la București:
"Socialismul
se termină când se termină banii celorlalți.“
http://www.logossiagape.ro/2018/03/21/viorel-roman-romania-stat-mafiot/
http://www.academia.edu/27240809/Romania_2030
http://confluente.org/viorel_roman_1532851828.html
VIOREL ROMAN - Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (35 - 48)
http://bentodica.blogspot.com/2018/11/viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo.html
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (52)
… a fost cultivată, apărată de catolicism, de
influențe occidentale, de Cortina de Fier multiseculară a Sultanului turc, de
Patriarhul său grec și de Țarul rus, stăpânul Imperiului și a Bisericii sale
pravoslavnice.
Războiul
Crimeei obligă Vestul să reconsidere Chestiunea Orientală și să favorizeze
Unirea din 1859. Pentru emanciparea de patriarhul grec, de a Doua Romă,
Constantinopol și de a Treia Roma, Moscova, Cuza Vodă voia să unească ortodoxia
Principatului său cu Sfântul Scaun.
Victoria
ortodoxiei moldo-valahe împotriva lui Cuza, care moare în exil, era o
încununare și a destabilizării Bisericii Unite cu Roma, a Școlii Ardelene.
Chestiunea Orientală e rezolvată după Primul Război Mondial și ortodoxia
anti-occidentală devine Patriarhat autocefal.
Anti-occidental…
Cooperarea
cu Vestul, până la Ana Pauker, o face „orașul parazitar“, dinastia, masoneria,
o fac sașii, șvabii, maghiarii, evreii, curentele culturale și nu în ultimul
rând uniții, care sperau ca regățenii „se vor coace.“
Dar, după
Cortina de Fier ortodox-comunistă, Biserica Unită e lichidată și 2.000 de
biserici unite sunt reorientate cu baioneta de la Roma către București /
Moscova.
După vizita
Sf. Papă Ioan Paul II la București, fără Lagăr ortodox și Cortină de Fier,
românii aderă la UE/NATO.
Dar
refacerea unității, „Creștinismul respiră cu doi plămâni, ortodox și catolic“,
întârzie, ca după Unirea din 1859 și 1918.
După un
mileniu în lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei constantinopolitane
și moscovite, ortodoxia moldo-valahă trage de timp...
Incapacitatea
de a înțelege, de pune in practica Acquis-ul comunitar, totalitatea drepturilor
și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al UE, este
rezultatul lipsei de unitate spirituală a ortodocșilor moldo-valahi și a
catolicilor.
De aceea
s-au băjenit cinci milioane, mai ales tineri, în civilizația euro-atlantică, la
care ei de jure aparțin, dar de facto, evident că nu.
Exact o sută
de ani înainte de aderarea Romaniei la UE/NATO, “Formele fără fond“ de la
Porțile
Orientului
sunt clare pentru Titu Maiorescu:
„În
aparență, după statistica formelor din afară, românii posedă astăzi aproape
întreaga civilizație occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și
academii, avem școli și literatură, avem muzee, conservator, avem teatru, avem
chiar constituțiune. Dar în realitate toate acestea sunt producțiuni moarte,
pretenții fără fundament, stafii fără corp, iluzii fără adevăr, și astfel
cultura claselor mai înalte ale romanilor este nulă și fără valoare…“
(„În contra
direcției de astăzi în cultura românească,” în Critice, ed. Minerva, București,
1907, p. 152)
În anul
2019, „Exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene
- afirma entuziastă d-na Ana Birchall, Ministrul pentru Afaceri Europene - va
fi ocazia perfectă pentru a arăta întregii Europe cât de atașați suntem noi,
românii, de proiectul european și cât de multe pot face românii și România
pentru Uniunea Europeană.”
Ce-ar spunea
azi Titu Maiorescu?
Și iar
mi-aduc aminte că în anul 2019, Papa Francisc vine în România…
https://www.academia.edu/37994152/
Viorel_Roman_ROMANIA_between_the_EU_and_Orthodox_Values?email_work_card=title
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
http://confluente.org/viorel_roman_1426539493.html
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (51)
… e tradata
in civilizatia euro-atlantica la care a aderat de buna voie in anul 2007. De
atunci nivelul de trai creste rapid, libertatea de miscare si expresie sunt
garantate de UE/ NATO, dar cinci milioane s-au bajenit in Europa catolica, n-au
incredere in devalmasia damboviteana. "Formelor fara Fond“ nu mai conving,
nu-s sustenabile, chiar si „Zicem ca ei si facem ca noi“ s-a cam uzat, pe
scurt, am ajuns sclavi - cuvant politic incorect folosit in textul de mai jos
-, o colonie occidentala, ne dezvaluie ministrul Ilie Serbanescu, acad. Sorin
Dumitrescu, cunoscut pictor și iconar si multi altii.
Dupa
indobitocirea marxist-leninista cu larg caracter de masa din Lagarul
ortodoxo-comunist, inchis ermetic de o Cortina de Fier, din textul neo-marxist
de mai jos a unui anonim din Franta (?), aflam ca Revolutia din 1989 e
"parte a unui plan extrem de bine articulat al agentului angloisraelian
Mihail Gorbaciov“, ca "pentru sclav nu prea contează dacă stăpânul e un
stat sau un particular“, „sclavul are numai iluzia libertăţii, a utopiei că tot
ceea ce i se-ntâmplă are la bază propriile sale decizii“, doar marketingul „ii
face pe oameni să fie mândri de sclavia pe care-o suportă“. Oricum daca
"sclavi îndrăznesc să arate vreun dram de demnitate, el e inabusit de
bombe (Jugoslavia, n.a.), revoluţie colorată (tarile arabe, Georgia, n.a.) sau
război civil (Ucraina, n.a.)“. Situatie e grave, “economia mondială este la ora
actuală una pur socialista“ si "toate fenomenele negative se accelerează,
de-aceea roata se învârte din ce în ce mai repede. E roata deşertăciunii care,
pe moment ne ameţeşte. Dar nimeni nu e scutit de deraierea generată de
implacabila forţă centrifugă. Reţineţi
borna kilometrică pe care v-o spun azi: 2025. Mai sunt şapte ani!“
Cui prodest
conspiratia? Ortodocsii, musulmanii, idolatri etc. supravietuiasca de azi pe
maine in mizeria devalmasiei din Lumea III, si cand ajung in Lumea I,
euro-atlantica, nu intaleg, accepta inlocuirea paradigmelor colectiviste
orientale cu individualismul occidental, cu responsabilitatea libertatii. Asa
ca complexul de inferioritate e compensat cu unul de superioritate. Uni se
arunca chiar si in aer. Fanatismul, idealismul mahomedan le este strain
ortodocsilor, ei sunt smeriti si cred in superioritate lor duhovniceasca si soborniceasca,
indiscutabila si asteapta apocalipsa biblica, care vin in anul 2025. Mai sunt
sapte ani. Alta sansa se pare ca n-au si nici nu vor.
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
https://www.academia.edu/37507659/..._secrtetul_occidentului_..Coperta_Romania_2019.pdf
*
"Prăbuşirea
Uniunii Sovietice n-a fost - aşa cum se crede - un eveniment brusc, petrecut
peste noapte. Chiar dacă noi, alături de ceilalţi spectatori ai acelui moment,
am fost luaţi pe nepregătite, simţind cumva că istoria se accelerează. În fapt,
întreaga serie de evenimente a fost parte a unui plan extrem de bine articulat.
Personajul central a fost un agent anglo-israelian pe numele său Mihail
Gorbaciov. Contextul era unul deosebit de tulbure. Cea mai mare ţară socialistă
a momentului începuse să gâfâie. Economia sa, care de multă vreme rula în gol,
dădea semne clare de epuizare. Teoretic se putea trece peste asta, ridicând
tirania şi forţând o nouă utopie socialistă. Practic însă, indicatorii nervozităţii
sociale erau într-o zonă considerată la unison extrem de periculoasă. Riscurile
erau multiple pentru întregul sistem mondial. De la probabilitatea
instabilităţii necontrolabile în jumătate de lume până la soarta neclară a
arsenalului nuclear rusesc, toate erau teme profunde pe care factorii de
decizie le puneau în balanţă pentru a putea depăşi impasul. Aşa a apărut
momentul zero, sub forma întâlnirii de la Malta, aşa s-a parafat foaia de
parcurs a noului context politico-economic şi-aşa, la grămadă, ne-a venit şi
nouă „porţia de libertate”. Ceea ce s-a întâmplat ştiţi prea bine: o serie de
spectacole grandioase, în care ţările se eliberau de sub „teroarea comunistă”
cu binecuvântarea şi sub supravegherea strictă a ruşilor, cei care aduseseră „lumina
comunismului” în partea de lume care le fusese alocată. Reţineţi însă că
întreaga problemă fusese generată de imposibilitatea economiilor socialiste de
a mai funcţiona - chiar şi aparent - la un nivel cât de cât optim. Chiar dacă
fusese elaborat cu mult timp în urmă, planul avea multe zone gri. În acelaşi
timp însă, sa pariat pe faptul că nu vor fi probleme majore întrucât popoarele
din statele socialiste vor fi concentrate pe atât de dorita „implementare a
bunăstării occidentale”. Şi, după cum s-a observat, atârnarea unui morcov în
faţa măgarului a rezolvat problema tracţiunii în direcţia dorită. Fostele ţări
socialiste au mers în direcţia prognozată având în ochi atât „minunata lume
occidentală” sub forma morcovului, cât şi „oaia neagră” iugoslavă rezultată
dintr-un scenariu pus în scenă destul de pripit, dar care şi-a jucat perfect
rolul bâtei ameninţătoare. Teoretic se încheiase „utopia comunistă”. Practic
însă totul abia începea. Uniunea Sovietică n-a fost un stat comunist. A fost un
experiment pus la cale de spionajul german din Primul Război Mondial şi marii
granguri financiari de pe Wall Street. Cele două săgeţi aruncate în linia întâi
au fost, după cum bine se ştie, Lenin din partea germană şi Troţki din zona
americană. Astfel a fost finanţată aşa-zisa revoluţie şi aşa s-a instaurat
regimul marxist în Rusia.
Mai degrabă,
tot ceea ce s-a întâmplat a ţinut de hazard, de un tragic joc hilar al istoriei
menit parcă a trage întregii omeniri un semnal de alarmă asupra pericolelor
tembelei ideologii marxiste. De asemenea, vom spune că prăbuşirea Uniunii
Sovietice n-a însemnat încheierea socotelilor pe care omenirea le-a avut cu
marxismul ci, culmea, intrarea în adevărata epocă marxistă. Mulţi dintre
dizidenţii sovietici care părăseau URSS-ul, după perioada normală de
„aclimatizare” în Occident, aveau bănuieli stranii. Iniţial şi le inhibau, apoi
le discutau pe un ton şoptit pentru ca, în final, să le discute la vedere. Ce se
întâmpla? Înţelegeau că „societatea liberă” pe care-o marketa Occidentul era în
fapt una care se îndrepta cu voioşie spre idealurile tătucului Marx şi, vorba
bancului, a soţiei sale Engels. Privind retrospectiv vom constata cu stupoare
că în anul de graţie 1989 nu doar socialismul se afla în impas, ci şi
capitalismul occidental. De partea socialistă a barierei aveam tot mai desele
crize de aprovizionare cu bunuri şi servicii absolut necesare subzistenţei, în
timp ce pe partea „capitalistă” erau probleme legate de suprasaturarea pieţelor
şi foamea de noi pieţe de desfacere. De-aceea, criza socialistă a fost în fapt
gura de oxigen care lipsea spaţiului occidental. Câştigându-se pieţe noi s-a
putut perpetua modelul economic occidental care, beneficiind de vânt din pupă, a
condus la continuarea evoluţiei şi pe plan ideologic. Astfel, în paralel cu acapararea
fragilelor economii estice s-a mers mai departe pe tărâmul ideologic trasat de
Şcoala de la Frankfurt: corectitudinea politică, sexo-marxismul şi modelele
culturale propovăduite încă de pe vremea ticălosului Béla Kun sau a extremistei
Rosa Luxemburg. Spălarea pe creier a funcţionat de minune. Iată-ne ajunşi în
prezent unde întregul tembelism pare dus la extrem. Peste tot în lume
corectitudinea politică deturnează personalităţile bieţilor „educaţi” pe care-i
condamnă la idealuri iluzorii. Pe plan economic, utopia comunistă a tătucului
Marx se pune la punct pas cu pas. „Comunismul va apărea în cea mai dezvoltată
ţară capitalistă a lumii, în mod paşnic, prin concentrarea la vârf a
capitalurilor în transnaţionalele care depăşesc statul, statul devenind un
duşman”. Citind acest pasaj din Marx şi văzând structura economică a lumii de
azi am putea spune că Marx a fost un profet. Fals! În fapt zicerea lui Marx nu
e profetică, ea este parte a unei foi de parcurs care, de-a lungul ultimelor
secole a fost pusă cu sfinţenie în practică. Zece companii multinaţionale
gigantice sunt responsabile pentru falsa bunăstare de care avem parte în
magazine. Puzderia de mărci are la bază câteva nume pe care le ştiţi, dar nu le
conştientizaţi puterea: Nestle, Procter&Gamble, Johnson&Johnson,
Unilever, Mars, Kelloggs, Pepsico, Coca Cola, Kraft. Asta-i partea vizibilă.
Mai în spate sunt alţi giganţi aflaţi însă în aceleaşi mâini: Cargill, Bunge,
ADM sau Monsanto (acum Bayer).
Totul arată
exact aşa cum a dictat taica Marx: transnaţionale concentrând capitalurile
pentru care statul este un duşman. Şi-atunci, probabil vă întrebaţi, care-ar
putea fi aliaţii acestor giganţi? De bună seamă iluminaţii globalişti pe care-i
finanţează. Iar asta nu se-ntâmplă de ieri de azi, ci de o groază de vreme. Cum
credeţi c-a apărut Comisia Trilaterală? Dar influentul CFR (Council on Foreign
Relations)? Vă gândiţi că o necesitate mondială le-a făcut să apară din nimic?
Fals. Studiaţi biografia lui David Rockefeller şi-o să înţelegeţi mai bine cam
cum e treaba cu „imaculatele concepţii” ale organizaţiilor de presiune ale
politicii contemporane. Să lăsăm totuşi de-o parte controversele care ne pot
arunca în ochii ignoranţilor la „gunoiul” denumit arbitrar „teoria
conspiraţiei”. N-are sens să stăm şi să apărăm poziţii aşa-zis controversate
din istorie atâta vreme cât avem prezentul la îndemână şi, în locul căutării
prin surse de multe ori obscure şi ascunse în uitare, putem da o privire pe
geam. Să deschidem fereastra, aşadar. Constatăm o mână de giganţi care concentrează
aproape întreaga activitate economică a lumii, care „desenează” cum vor globul
pământesc. Avem noi, stăpânii, interes în „zona X”? Un emisar de-al nostru este
trimis pentru a le comunica oficialilor „zonei X” despre interesul stăpânilor.
Cei deacolo au două alternative: ori instaurarea „democraţiei” pe cale paşnică,
ori printr-un război sau o revoluţie colorată. De instaurat oricum se va
instaura, dar modul în care se face este decis de bietele victime. Dacă au
atitudine de sclavi se face paşnic, dacă îndrăznesc să arate vreun dram de
demnitate, aceasta le va fi tratată cu bombe sau războaie civile. Scenariile
sunt deja scrise, iar punerea oricăruia în aplicare e o chestiune care ţine
strict de birocraţie şi organizare, lucruri optimizate admirabil. Însă, ceea ce
e mai puţin vizibil ochiului neexperimentat e faptul că întreaga economie a
„transnaţionalelor” este în fapt una de sorginte socialistă. Singura diferenţă
e că stăpânul nu e statul, ci grupul obscur din spatele scenei. În fapt, pentru
sclav nu prea contează dacă stăpânul e un stat sau un particular, obligaţiile
sale sunt aceleaşi. Pentru stăpânul de azi însă, obligaţiile de bază sunt două:
prima e cea de a ieşi din scenă, de a nu fi vizibil, iar cea de-a doua de a-i
asigura sclavului iluzia libertăţii, a utopiei că tot ceea ce i se-ntâmplă are
la bază propriile sale decizii. De-aici ne vine întreg spectacolul. Ştiţi
care-i fabrica bunăstării lumii de azi? O ştie toată lumea, e China. Paradisul
produselor de toate formele şi culorile. Acolo, la capătul aceleiaşi benzi de
producţie ies câte 4-5 „mărci” concurente pe care se bat consumatorii. Preferi
un laptop Dell sau un HP? Sau poate un Lenovo? Aşa-i că unul ţi se pare mai bun
în timp ce altul pare mai prost? E logic, doar se fac pe-aceeaşi bandă. Ţi se
pare mai cool un iPhone? Aşa-i că-ţi îmbunătăţeşte statutul? La fel cum pe
altul, un Samsung îl face să prindă aripi. Fantastic, doar că toate sunt făcute
din acelaşi plastic, au aceleaşi circuite electronice, aceleaşi memorii şi, în
fapt, aceleaşi funcţii. Doar percepţia e diferită, iar asta e treaba băieţilor
de la marketing. Ce-i marketingul? Evoluţia naturală a propagandei, cea care-i
face pe oameni să fie mândri de sclavia pe care-o suportă. Diferenţa dintre un
bou pesimist şi unul optimist e cea că boul optimist e mândru. Chiar dacă fac
acelaşi lucru, optimistul o face cu plăcere şi cu credinţa că, dacă-şi va face
datoria, la momentul oportun, el va fi cel care va da cu biciul. E o chestiune
perfect realizabilă în măsura în care respectivul bou optimist se va putea
transforma de-a lungul scurtei sale vieţi în om. Altfel sfârşitul îi va fi tot
la abator. Ceea ce însă scapă acestei perfecţiuni a sistemului este faptul că,
în momentul în care se ajunge la saturarea pieţelor începe şi sfârşitul său. Falsa
concurenţă doar maschează poziţia monopolistă. Problemele monopolului sunt
cunoscute tuturor: în final conduce la stagnare şi lipsă de eficienţă. Asta s-a
întâmplat în toate economiile monopoliste. Şi asta se vede limpede acum peste
tot în lume: produsele sunt mult mai proaste, iar diversificarea, de cele mai
multe ori, presupune doar schimbarea etichetei şi a culorii, în spate aflându-se
acelaşi lucru. De ce? Pentru că aşa e optim. Economia mondială este la ora
actuală una pur socialista. Acesta-i şi motivul pentru care vedeta lumii de azi
e China socialistă. Modelul ei se integrează perfect modelului mondial. Acum se
văd limpede problemele care abia se întrezăreau prin anii 70. Hiper-concentrata
economie mondială merge strict pe acelaşi drum pe care au mers economiile
ţărilor socialiste. Totul se accelerează, iar finalul nu e departe. În maxim
câţiva ani vor apărea problemele de aprovizionare, penuria alimentară şi
energetică, creşterea tiraniei s.a.m.d. Sunt elemente normale generate strict
de modelul centralizat care, în plus, mai vine de data aceasta la pachet şi cu
optimizarea profitului, element care accelerează calea spre dezastru. De-aceea
toate fenomenele negative se accelerează, de-aceea roata se învârte din ce în
ce mai repede. E roata deşertăciunii care, pe moment ne ameţeşte. Dar nimeni nu
e scutit de deraierea generată de implacabila forţă centrifugă. Reţineţi borna
kilometrică pe care v-o spun azi: 2025. Mai sunt şapte ani!"
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (50),
opinii
1) Textul d-lui
Alexandru Nemoianu, istoric, USA, si
https://www.facebook.com/groups/193231441282616/permalink/314936822445410/
2) articolul meu Viziuni ortodoxe
https://revistasingur.ro/eseu/9041-viorel-roman-viziuni-ortodoxe?q=eseu/9041-viorel-roman
viziuni-ortodoxe
http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/01/24/viziuni-ortodoxe/
VIOREL ROMAN - Teocraţia ortodoxă
moldo-valahă (1-19)
http://confluente.org/viorel_roman_1532851828.html
VIOREL ROMAN -
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (35 -
48)
http://bentodica.blogspot.com/2018/11/viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo.html
http://bentodica.blogspot.com/2018/11/viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo.html
pot oferi o
imagine a discursului, dialogului est-vest, ortodoxie - catolicism, din vremea
noastra.
*
1) Am mai
avut prilejul sa ma refer la productiile sale de literature fantastica. Intre
altele Viorel Roman repeta cu incapatanare termenul de “Sfantul Imperiu
German”. Sub aceasta apelatie VR cuprinde si curtea masonizata de la Viena ba
chiar si actual Europa “unita” si asta in ciuda„faptului ca aceasta Europa
“unita” fuge ca de foc de orice aluzie la origini crestine. Dar mai departe
acelasi VR a juns la un soi de “lingo” efect„v stupefiant.
El a ajuns
sa spuna ca “Sfantul Imperiu German”, repet, in intelegerea lui VR asta ar fi
fost curtea masonizata de la Viena, a desfintat in Ardeal “doar” manastirile
Ortodoxe “contemplative”(?!) care nu ar fi fost so„ial utile aceluiasi “Imperiu
Sfant German”, din Viena. Incredibil! Probabil fara sa is idea seama VR
foloseste aceiasi argumentare si acelasi lingo folosit de catre sinistra
creatie stalinista, ”Biserica Vie”. Aceste fiind spuse, curiscul de a repeat,
trebuie adaugat.
Este
incredibilă capacitatea lui Viorel Roman “e a repetă aceleași lucruri și
aceleași idei fixe, din nou și din nou. Dintr-un alt punct de vedere aceste
repetiții vădesc un manierism încăpățânat. Dar din nou faptele ii stau
împotriva. Care "pact" Imperiu-Papa? Oare captivitatea papală de la
Avignion nu a existat? Regele, 'prea creștin" al Franței se războia
salbatec cu „Imperiul",i ar apoi bătălia intereuropeană a devnit sinistră.
Care "teocrație" ortodoxă? Bisericile Ortodoxe au fost periodic
persecutate salbatec: iconoclasm, Petru cel Mare, comunism. Dar ultimul
argument marca VR, "imperiul romano-catolic UE/NATO" este efectiv
patetic. Acolo este un regim sodomito-demonic. Ceece afișează nu sunt articole
sau analize, sunt literatură fantastică.
De fapt
Viorel Roman este un autor de literatură fantastică. Este adevărat că VR
cuprinde în personalitatea sa și o dimensiune monomaniacala. Dar asta nu
schimbă împrejurarea că el este un
scriitor
bun, avantat și pasionat.Textele lui nu sunt articole istorice, sunt povestiri
despre ce ar dori VR să fie. De multe ori asta duce la rătăcire. Cei care întră
prea adânc în hățișul fanteziei riscă să se piardă în el. Mă tem că asta i s-a
întâmplat lui VR. Acestea fiind spuse aș vrea să îl asigur că îl respect ca
persoană, multe dintre formulările lui le apreciez ca frumoase manifestari
stilistice dar nu mai mult. Ceeace VR nu sunt argumente, sunt închipuiri.
VR comite o
greșeală metodologică esențială și care îl condamnă ca mereu și mereu să
greșească până la nivelul de a deveni ridicol. Confuzia lui stă într-o
neputință de a delimita tărâmul spiritual de cel secular. În încercările sale
VR folosește argumente și fapte crezut istorice. Aparent VR nu înțelege că
oamenii și injghebarilelor sunt stări eminamente vremelnice și că desăvârșirea
vine la sfârșitul istoriei și nu în curgerea ei. Nu îmi dau seama dacă VR
comite această greșeală din rea credință sau din neantelegere. Personal,
deoarece am sentimente pentru VR, nădăjduiesc că din a doua cauza.
Voi cuta să
adresez câteva dintre ele.
Foarte
frecvent VR pomenește o altă plăsmuire a fanteziei sale, repet de coloratură
monomaniacă, "teocratia moldo-valahă“. În primul rând ar trebui precizat
înțelesul termenului. Teocrație este o societate aflată sub controlul clerului.
Asemenea teocrație a fost Tibetul și asemenea teocrație este Iranul și este
Vaticanul in Ortodoxie așa ceva nu a existat.
În Bizanț,
întotdeauna, a existat clară diferențiere între sferele de autoritate ale
Împăratului și ale Bisericii. La fel a fost și în toate țările Ortodoxe și
astfel a rămas această înțelegere până în ziua de azi. Biserica avea în grijă
nevoile duhovnicești. Chiar și sub persecuții, ca cele suferite sub Petru cel
Mare și urmași ai săi sau, cele fără precedent din vremea comunismului,
Biserica Ortodoxă nu s-a abătut de la datoria ei. Această explică unitatea
canonică nezdruncinată pe care o are Biserica Dreptmaritoare, singura
adevarata.
VR
promovează un program și textele lui sunt manifeste de intenție drapate în
limbaj istoric dubios. VR este un propagandist. Mesajul lui este strident și
provocator și bănuiesc, deliberat așa. Între sterotipurile folosite mai
frecvent se afla si termenul, conceptul de "moldo-valahi" pe care el
îl atribuie Românilor din zona extracarpatică. Este desemnare după așezare geografică
a unei părți din Națiunea Română. Dar VR crede că această opțiune de
terminologie ar însemna efectiv că Românii din teritoriul ardealo-banatic și
cei de dincolo de Carpați ar fi altceva; el se înșală grav. Mai rău, folosind
informație după ureche, informație greșită sau incluzând aberații VR crede că
va fi capabil să propună un viitor istoric.
Între altele
VR vorbește frecvent și despre o închipuită definire a sferelor de influență
între Episcopul Romei, zis "papa" și Împăratul German. Nimic mai fals,
acea "înțelegere" nu a existat și asta dintr-un motiv simplu,
Episcopul Romei, zis „papa", mereu s-a voit și încă se voiește un suveran
laic. După cum se știe și cum magistral a arătat Dostoievski în „Frații
Karamazov“, Episcopul Romei a sucombat ispitei a „treia". De aici încolo
VR efectiv fantazează.
Frecvent VR
pomenește de o „înțelegere", ce ar fi avut loc, conform fanteziei sale, în
mileniul I d.Hr. între zice, același VR,“papa (i.e Episcopul Romei) și
Împăratul" Imperiului Roman de Națiune Germană“". Oare la ce se
referă fantezia, mereu monomaniacă, a lui VR? Desigur ca plăsmuire fantastică
afirmăția lui VR poate avea stare existențială in gandul sau, dar, confruntată
cu realitatea istorică, ea nu există. Nu putea există din motive de substanță
și voi caută să explic.
Atât
Imperiul cât și Episcopia Romei, zis "Biserica" romano-catolică, au
fost realități și puteri temporare. Episcopul Romei, zis "papa", s-a
voit mereu un suveran temporar care să stea peste ceilalți suverani. Deci între
acest Episcop al Romei și Împăratul apusean era o rivalitate care se manifesta
în conflicte armate. Astfel în veacul al XI-lea toți Episcopii Romei au fost
numiți de către Împărații „saxoni". Abea după moartea împăratului Henry al
III-lea (1056) a putut Episcopia Romei să capete preponderență.Iar asta a
însemnat o lupta lungă,cunoscută ca "lupta pentru investitura“, între
1076-1122. Această lupta urma să determine cine are dreptul de a numi Episcopi
și stareți, Episcopul Romei, zis „Papa", sau Împăratul. Abea în 1122, prin
compromisul de la Worms s-a acceptat ca slujitorii Bisericii să fie numiți de
către Episcopul Romei, zis „Papa". Dar Împărații ulteriori din dinastia
Hochenstaufen și mai ales Frederick Barbarossa, au ignorat cu desăvârșire acest
compromis. Mai mult ei au și dat nume celor două puteri în conflict,
"Sanctum Imperium" și "Sacra Ecclesia“. Dar ulterior această
lupta pentru puterea temporară a căpătat dimensiuni critice pentru Episcopia
Romei.
Cuprins de
orgoliu și ambiții fără acoperire, Papa Bonifaciu al VIII-lea a provocat pe
regele Franței, "regele preacrestin“, Philip al IV-lea, "cel Frumos“.
Într-o enciclica,"Unam Sanctam“, Papa s-a avântat a spune că toți oamenii
și toate regatele trebuie să se află sub ascultarea lui. Inițial "regele
preacrestin" s-a mulțumit să răspundă și să decline ironic această
prtentie nesănătoasă a Papei, numindu-l "îngâmfarea Să“. Episcopul Romei a
făcut imprudenta de a escalada și de a excomunica pe "regele preacrestin“.
Fără zăbavă acesta și-a trimis emisarii care, în armură, au intrat în reședința
papală, l-au apucat pe Episcop și l-au pălmuit într-o manieră care, câteva zile
mai târziu, l-a expediat in lumea cealaltă. Mai mult, Regele
"preacrestin" a ales un alt Papa și i-a stabilit reședința la Avignon
unde a rămas papalitatea până 1378 că supus ascultător al "regelui
preacrestin“. Au urmat apoi perioade încă mai critice când au
existat,concomitent, mai mulți "papi" și "contra papi“. Iar apoi
Episcopul Romei a sfarsit că suveran temporar în Italia. Excesele curții papale
au dus apoi la schisme și în final la reforma. Din cele arătate,f apte istorice
ferme, rezultă că Episcopia Romei a suferit mereu conflicte și aceste conflicte
s-au datorat împrejurării că această structura mereu a căutat să se
"acomodeze" lumii și nu invers. Astfel s-a ajuns la situația de azi
când Bisericile țînând de Episcopia Romei sunt monumente arhitectonice goale.
Atunci când VR vorbește de "conlucrarea" sau legătura dintre
actualele structuri temporare din Europa de apus (EU,NATO) și Episcopia Romei
el pur și simplu fantazează, departe, foarte departe de realitate.Actualele
entități, EU, sunt nu doar activ secluare, ele sunt în interiorul demonismului.
Cele spuse
nu înseamnă de fel tagaduirea meritelor pe care Episcopatul Romei, zis biserica
romanocatolică, le-a avut. Dar a afirma că Ortodoxia, singura structura
creștină autentică și având continuitate desvarsita, în formă și în duh și care
este Trupul lui Iisus, ar tebui să se alăture plapandei și slabanogitei
Episcopii a Romei, este o aberație.
Adevărul nu
este suma unor păreri. Adevărul este o Persoană, având și Duh și Trup,i ar
acesta este Biserica Dreptmaritoare, Pravoslavnica, Ortodoxă, „una, sfânta,
sobornicească și apostoleasca".
* *
2) Viziuni ortodoxe
de Viorel Roman
Realitatea
exista pur si simplu, nu are nevoie de vocabular sau retorica. Dar de cand
oamenii au inceput sa vorbeasca, in urma cu zeci de mii de ani, ei au elaborat
treptat un vocabular, o retorica, discurs cu care interpreteaza ce vad, ce vor
si ce cred.
Misterium
humanum: La inceput a fost cuvantul!
Din sec. 18
domina in Europa credinta in ratiune, stiinta si tehnica, contrara religiei si
mai ales clerului romano-catolic. Un secol mai tarziu, profetul mesianic Karl
Marx il inlocuieste pe Dumnezeu cu materialismul dialectic si istoric
Atotputernic si ne garanteaza cu acest crez un viitor comunist luminos la toti.
Raiul pe pamanat!
La o privire
mai atenta la retorica imperialismului, globalizarii, integrarii in Europa
constatam ca atat in vocabularul si retorica liberala, tipica crestinismului
occidentul, cat si in cel marxist sau neomarxist, dupa prabusirea ideologiei
Lagarului ortodoxo-comunist, regasim vocabularul si viziunile Vechiul si Noul
Testament.
Stiintele
sociale au fost teologiei si numai aparent s-au emancipat. Misionare,
imperialism, globalizare, occidentala sau ortodoxa? Care-i imperiul binelui si
unde al raului? Unde-i viitorul luminos si cum ne pazim de cel necurat? Cine va
opri dansul in jurul Vitelului de Aur si ne indruma spre Tara Fagaduintei? Cine
reface speranta, aduce Vestea Minunata,
Revolutia mondiala? Cine ne salveaza in vest si mantuieste in est? Cine
ne duce in ispita? Ce este moral? Care-i adevarul?
Din sec. 19,
de la Max Weber, stim ca etica protestanta, calvinista e indisolubil legata de capitalism,
mult mai mult decat stiinta si tehnica. Si Werner Sombart vede clar
interdependenta dintre iudaism si afaceri. Mai aproape de noi, Karl Löwith
trece in revista ideile salvatoare de la Fericitul Augustin la Marx, tranzitia
de la Dumnezeu la noul credo in Progresul Atotputernic, la care se inchina
ateii din zilele moastre.
Moldo-valachii,
in calea tuturor rautatilor, imperiilor si religiilor au dezvolta, dupa ce
bulgari i-au fortat in sec. 9 sa preia ierarhia greco-slava, un vocabular
ortodox, pe cand ardelenii, dupa unirea cu Roma, o retorica greco-catolica,
occidentala. Opinia ca si unirea s-a facut fortat, ca au fost distruse
manastiri ortodoxe, este falsa, pentru ca trece cu vederea ca in Sfantul
Imperiul Roman nu erau tolerate manastiri contemplative, fara o functie
sociala, utila, dar este farad oar si poate expresia sincera a unor traume.
Daca asa au fost terorizati moldo-valachii de catre ierarhia greco-slava, dece
nu-ar fi avut aceiasi soarta tragica si unitii cu Roma?
Pentru a
intalege teroarea bulgara, avem un ex. recent. Stalin se intreaba Cate divizii
are Vaticanul? si lichideza brutal tot ceea ce aduce a occidental, de la
Biserica unita la elita. In schimb, dupa 1989, bisericile nu-s retrodedara,
reorientate spre Roma. Ierarhii ortodocsi antioccidentali, activistii
marxist-leninisti, agentii Moscovei n-a ajung la Canal. Generozitate, aroganta
sau o viziune a la long? Dupa Machiavelli actiunile rele, brutale sa fac brusc
(ca Stalin), pe cand cele bune, lent (ca UE).
Pe de alta
parte teama atavica ca revine din cand in cand, Biciul lui Dumnezeu, Hoarda de
Aur, Imperiul raului de la Rasarit e usor de intales. Plecand de la aceste
considerente sa urmarim cateva momente ale coabitarii cu estul si vestul, si
lupta crestinilor occidentali si ortodoxo-comunisti de salvarea lumi. Care
globalizare e benefica, care nu, si cine va invinge? Roma sau Moscova? Se vor
reuni crestinii?
1944, rusii
si anglo-saxonii se intaleg la Jalta si romanii invinsi in razboi sunt
jacmaniti si fortati sa sarbatoreasca: Stalin si poporul rus, libertate ne-au
adus! Dupa ce-l ucid de Ion Antonescu, Ana Pauker cu ajutorul Armatei Rosii si
a ilegalistilor evrei, reorienteaza cu baioneta 2.000 de biserici unite cu Roma
spre Moscova si lichideaza brutal tot ce-i occidental. Academia Romana este
dizolvata, majoritatea membrilor ei ca si ierarhii Bisercii unite mor in
puscarie. Globalizarea, panortodocsia si panslavismul in straie rosii,
marxist-leniniste triumfa doua decenii in toata lumea, pe toate planurile, dar
mai ales in Lagarul protejat de o Cortina de Fier.
1964, dupa
retragerea rusilor si emigrarea in masa a evreilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej
denunta vasalitatea neconditionata. Nicolae Ceausescu refuza chiar participarea
la ocuparea Cehoslovaciei si vrea sa faca apoi din Bucuresti a patra Roma. Asta
socheaza a treia Roma, Moscova, in asa masura, ca se ajunge pe picior de
razboi.
Ceausescu
incepe dupa 1968 volens, nolens o colaborare si cooperare cu vestul. Bunastarea
anilor 70 e inca in memoria colectiva a romanilor, ca si mizeria anilor 80,
cand el refuza colaborarea cu crestini si cauta salvarea la mahomedani. Dec.
1989, la Timisoara, multimea scanda: Ticalosul de tiran, a fugit in Teheran!
1989, rusii
si americanii se intaleg din nou, la Malta, si romanii sunt din nou invinsi:
Gorbaciov si poporul rus, libertate ne-au adus! Dupa uciderea lui Nicolae si
Elena Ceausescu, omul providential Ion Iliescu ajutat de 40.000 de turisti
rusi, de actori si regizori profesionisti si de inevitabili revolutionari, mai
ales evrei si tigani, care preiau din mers privilegiile ilegalistilor lui
Stalin, revine la ortodocsia celei de a treia Roma.
1989, primul
mesaj adresat natiunii de Iliescu - Ceausescu a intinat nobilile idealuri
(ortodoxo-)comuniste (de la rasarit) - ii asigura trei mandate de presedinte si
promovarea partidei filoruse - PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL. Fireste el a
facut parte la nivel inalt din toate aceste miscari antioccidentale si este
presedinte de onoare al PSD. Ca toti conducatorii orientali, de la Tokio la Bucuresti,
voda, regele, secretarul general PCR, presedintele moldo-valah este de natura
divina.
Alianta
dintre protestantii anglo-saxoni si pravoslavnicii 1944 si 1989 se bazeaza pe o
veche aversiune si incompatibilitate cu Sfantul Imperiu Roman, Europa Centrala,
UE, dar care este singura sansa a emanciparii romanilor fara patronaj
greco-slav, dupa cum s-a vazut la Unirea lui Mihai Viteazul 1600, la Unire cu
Roma 1700, la Revolutia din 1848, la Unirea din 1859, la proclamarea Regatului
in 1881, la Marea Unire din 1918, la eliberarea din Lagarul rusesc 1989 si la
aderarea la UE 2007.
Istoria ne
arata ca atunci cand vestul e puternic, rusii sunt opriti la Nistru, in
Transnistria, ca in zilele noastre. Si invers, cand ei revin in forta, ca dupa
1945, influenta lor ajunge pana la Muntii Balcani si moldo-valahii redevin
vasali lor. De exemplu, Kiseleff moderniza Principatele pentru a le face
gubernii. Programul P.C. din R. era dezmembrarea tarii, ceea ce Stalin si
Hitler reusesc. Planul Valev, o reactie la Declaratia de independenta din 1964,
dezmembreaza R.P.R. in gubernii.
2013, fostul
deputat moldovean Andrei Safanov, rus din Transnistria, ca o reactie la
protestul presedintelui Traian Basescu fata de sustinerea USL-ului de catre
Vocea Rusiei, pledeaza direct pentru desfiintarea Romaniei, cand, dupa dogma
marxista, cantradictiile interne, inerente lumii capitaliste, UE/NATO, vor
permite.
Mai nou insa
Safanov, rusii, renunta la Transilvania, care cu un cardinal si mai multi
episcopi catolici, se califica mai greu ca satrapiea oriental rusa.
Pravoslavnicii se concentraza acuma asupra moldo-valahilor, care le sunt de la
principele Cantemir la presedintele Iliescu preasupusi. Altfel le taie popa
(greco-slav) limba (latina)!
Polonia si
Romania sunt bastioane ale cordonului sanitar cu misiunea de a inpiedica
invaziile rusilor. Dar daca polonezii, cu toate ca sunt slavi, sunt
romano-catolici occidentali, cu exceptia ardelenilor uniti, occidentali,
moldo-valahii sunt in tabara slava, antioccidentala, ceea ce, fireste, se ia in
calcul la Moscova.
Sa ne
reamintim ca rusi duc o lupta surda la Dunarea de Jos, ajutati de agentii lor
de la Cantemir la Iliescu pentru a avea un culoar si oameni de incredere, care
sa le asigure atat legatura directa cu fratii lor, slavii, sarbii si bulgarii,
cat si influenta in eterna Chestiune Orientala. In acest context, tradatorii,
cozile de topor potrivnice intereselor rusesti sunt fireste Antonescu, Ceausescu. Pedeapsa lor e exemplara.
Pe de alta
parte Mihai Viteazul, Scoala Ardeleana, pasoptistii, Cuza, regii germani, Dej,
Ceausescu au formulat de a lungul timpului un program de emancipare si fara
tutela ortodoxa greco-slava. Aderarea romanilor la Europa este desigur firava
si mereu subminata de vecini. Dar in ciuda esecurilor, proiectul este mereu
actual.
Baronii
moldo-valaha, cu o retorica duplicitara in UE, se simt mai in siguranta sub
patronajul Moscovei. Frica de libertate, de necunoascut? Oricum paternalismul,
coruptia, irationalismul administrativ turco-fanariot, in care s-au format
moldo-valahi cinci secole, nu pot fi inlaturate peste noapte. Asta e cunoscut,
dar UE nu practica o schimbare brutala, dar perisabila, cum a facut Stalin si
fac de obste rusii.
Bineintales
ca in Europa n-ar fi ales un prim-ministru, care a plagiat un sfert din
doctorat, un europarlamentar prins cu manta in sac sau parlamentari puscariabil.
La Portile Orientului insa cultura politica si standardele etice se deosebesc
de cele din vest, unde conducatorii politici n-au nimbul providential, divin,
de la Bucuresti.
Ortodocsii
moldo-valahi filorusi sunt sincer convinsi ca ei sunt incarnarea interesului
national al Romaniei, iar adversarii lor politici, tradatori, cu atat mai
periculosi cu cat ei cunosc adevarul, dar il ascund in interes personal,
meschin. Invers, provesticii vad in panslavism si panortodoxism calea
pierzaniei absolute. La sud de Dunare romanii sunt deja in majoritate
exterminati sau asimilati. A mai ramas o minoritate valaha.
Dupa cum se
vede integrarea in est sau vest, globalizarea, imperialismul occidental sau
ortodox, rusesc este glorificat sau diabolizat in functie de perspectiva. In
timp ce adeptii romantismului protocronist vor, netulburati de nimeni, un stat
neinchinat, ca soarele de pe cer. Casa Poporului si Catedrala Mantuirii
Neamului, simbolul arhitectural maret al proiectului Bizant dupa Bizant este
inca in constructie.
Viziunea
globalizarii occidenale si ortodoxe, spre Roma, a doua Roma, Athos, sau a
treia, Moscova, sau chiar a patra Roma, Bucuresti, fara a uita fireste nadejdea
in mantuirea prin Progres a (neo)liberalilor si (neo)marxistilor, se deosebesc
mult, dar in esenta toate se sprijina pe acelasi fundament milenar
iudaico-crestin.
Daca in
final, am curajul sa afirm ca aceste succinte constatari pot fi utile definirii
viziunii ortodoxe a lumii, si daca fortez optimismul, vocabularul si retorica
Vechiului si Noului Testament sunt inca instrumente indispensabile taierii
nodului gordian al multiplelor conflicte pomenite mai sus, nu fac altceva decat
sa continui acelasi discurs, desigur dintr-o cu totul alta pespectiva, dar nu
prea departe de a celorlalti.
Bangkok la
21 ianuarie 2013
PS: ... cand
s-au intalnit indienii idolatrii, pieile rosii cu omul alb, crestin, fiecare
credea ca celalalt nu-i chiar normal, delireaza in vocabularul d-lui Nemoianu
... iata ca si frati romani, crestini, au azi aceiasi senzatie … de fapt,
ortodocsii ca si musulmanii, idolatri etc. obisnuiti sa supravietuiasca de azi
pe maine in devalmasie, in colectiv, cand vin in occident si sunt incapabili sa
faca fata responsabilitatilor individuale in libertatate, transforma incapacitatea
lor, complexul lor de inferioritate in unul de superioritate … uni se arunca
chiar si in aer … ortodocsi mai smeriti afirma sus si tare superioritate lor
absoluta, indiscutabila fata de occidentali, si asteapta apoi rabdatori
apocalipsa biblica … alta sansa n-au si eroismul, idealismul mahomedan le este
strain …
Bangkok la
15 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu