CHIAR ÎNFLORIND ROD PENTRU NOROD
~*~
Secundele mă îngroapă
clipă de clipă în timp,
fir-ar să fie de
Dumnezeu şi în omenesc Olimp,
că pe mine însumi mă
trece în marea trecere, din anotimp în netimp
urcându-mă viața: treaptă
cu treaptă
ca pe toți cei cu
mine de o teapă
socio-cosmică de
umană Arcă,
pâine de o ființă şi
conştiiță artistică,
că trăirea-mi poetică
nu mi vană, ci umană treierând în mine şi-n bine
tot ce-i grâu-pâine
şi pace adăpost şi rost, artist trasă în mâine
şi dreasă viață şi
poveste cum nu fu alta pe lumea omenească mai frumoasă
şi mai minunată, adevărată:
hristoasă-luminoasă,
aleasă de tot ce-i
neghină holburoasă,
de tot ce-i noapte
întunecoasă şi pleavă şi cu neispravă având a Dumnului-Dumnezeu slavă,
că omul din mine e
om, stare de bine, chiar înflorind rod pentru norod, ca un pom,
în echilibru, un
firesc pe drod pur şi simplu
exemplu de templu
eliberării, descătuşării,
de slăbiciuni-vicii:
minciuni, micimi, întunecimi, în corola de mununi cu lumini,
ca mesie a iubirii pe
verticală distinctă prin şcoală cu înălțimi
şi profunzimi pe
verticală
pentru băi cu
zuciumate inimi de mulțimi
ieşite în stradă cu
serenadă,
ieşite şi cu pancarde
şi huiduieli zicale de halandala-portocală
şi de cântec nemurit
în baladă.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu