UN ARTIST ROMÂN DE LEGENDĂ
Volumul
”POPA’S, DIMENSIUNEA GENIULUI”, de Constantin Jichița, cu subtitlul ”Cuvânt de
suflet adunat în carte”, apărut la Editura ”Waldpress”, 2017, Timișoara, este o
carte care pune trupul pe gânduri și invită instinctele la o mare dezbatere de
idei sturlubatice. Este, indubitabil, o carte deopotrivă modernistă și
postmodernistă, incitantă, savuroasă, provocatoare. Este, de departe, o
carte-omagiu, dar și o carte-protest. Construcția, voit jurnalistică, a
volumului trece, pe neobservate, în țesătura epică a unui roman plurivoc, în
dulceața unei ode saphice sau în verva unei epopei emoționante. Demersul
jurnalistului Constantin Jichița croșetează o poveste get-beget și te duce, nu
cu covorul zburător, ci cu gândul, pe tărâmuri semantice și spirituale nebănuite,
unde poți visa cu ochii deschiși. Miezul poveștii, ales în cunoștință de cauză,
este faimosul caricaturist român, Ștefan Popa Popa’s, Făt-Frumosul
reportajului, al romanului, al odei sau al epopeii de care facem vorbire. La
prima vedere, gândul, îndeajuns de alfabetizat, se întreabă ce legătură ar
putea fi între un jurnalist și un caricaturist, în afara faptului că ambii sunt
slujitori ai cetății și că fiecare joacă pe felia sa de realitate. Dar firul
epic al cărții-confesiune, al cărții-eseu, din grija sa față de cititor, vine
și dezvăluie secretul magnetic al demersului. Asemenea unui Don Quijote modern,
prototip al artistului care vrea să înscăuneze idealul, Ștefan Popa Popa’s a
cucerit lumea cu performanțele sale artistice, devenind ”cetățean al lumii”,
încoronat cu zeci de disticții la nivel statal, papal, regal, mondial. Și
totuși, acest succes colosal nu este un motiv de bucurie pentru artist.
Ilustrând, parcă, maxima cristică, anume că nu poți fi profet în cătunul tău,
Ștefan Popa Popa’s nu este apreciat, așa cum s-ar cuveni, în țara sa, de către
autoritățile române cu care, deseori, are conflicte interminabile.
Acum vine noutatea absolută care leagă toate potecile
fanteziei. Constantin Jichița, jurnalist profesionist, își asumă, voit și nesilit
de nimeni, rolul lui Sancho Panza, umbra vitează a lui Don Quijote:” Ceea ce este
cu adevărat de trebuință este să sensibilizezi opinia publică, să-i pui
pe jar pe cei care decid și, de va fi cazul, să scoți sabia la neghiobi. Iar
faptul că Ștefan Popa Popa’s e astfel clădit,
mă fericește în a-mi alătura spada cu a lui, spre a-i pune la pământ pe
cei care obstrucționează adevărul, fac parte din netrebnicia ce colcăie și
produce cangrană în trupul nației!”.Jurnalistul-scriitor
mărturisește că i-a cerut voie bravului artist de a sta în preajma sa, de a-l
veghea, de a-l observa, de a consemna atât momentele de glorie, cât și
momentele de suferință. Astfel că jurnalistul a devenit, bineînțeles, cu acordul
maestrului, un alter ego al
artistului, ajutorul din umbră, discret și tenace, stoic cu fața spre adevăr,
scribul responsabil și onest care a consemnat, zeci de ani, cu competență și
acribie, cu un devotament ieșit din comun, sacrificial, istoria unui miracol
planetar cu numele de Ștefan Popa Popa’s.
Cartea
lui Constantin Jichița este o carte-strigăt, o carte de revoltă aruncată în
eter și în spațiul public, un semnal de alarmă pentru conaționalii noștri, orbi
și surzi la ceea ce reprezintă Popa’s în lumea artei: ”Este adulat de unii –mă refer la nume mari, precum șefi de state și
capete încoronate, oameni politici și de afaceri, diplomați, parlamentari,
artiști și exegeți de talie mondială - și ignorat de alții, între aceștia, cu
părere de rău, sunt conaționali ai noștri, care, chiar și atunci când
consemnează prezența sa în cele mai înalte cercuri ale lumii, o fac laconic,
numindu-l ”unul din cei mai importanți artiști”.
Volumul
prezent oferă, cu generozitate, informații crude și coapte, de amănunt și de
perspectivă, privind activitatea maestrului Popa’s, distincții, premii, saloane
internaționale, expoziții personale, activitate care l-a propulsat pe
firmamentul artei universale, alături de Leonardo da Vinci, de Michelangelo.
Într-adevăr, elogiile internaționale sunt fără număr și de recunoaștere totală:
„rege al caricaturii”, „mai rapid decât umbra sa”,”academician al caricaturii”,
”Rembrandt modern”, ”geniu”,”colos”.
Într-o
anumită privință, ca un fel de blestem, cu Ștefan Popa Popa’s se repetă
istoria, având aceeași soartă ca înaintașii săi, Cuza, Vuia, Vlaicu, Coandă, Brâncuși, Eliade, Cioran,
Eugen Ionescu, Paulescu, care, pentru a se realiza, au fost nevoiți să ia
drumul pribegiei în lumea largă.
Cunoscându-i, de cincizeci de ani, înălțimile și adâncimile, Constantin
Jichița îl știe pe Ștefan Popa Popa’s ”pe dinafară”, ca pe poezie. Sufletul
artistului este plin de lumină și de fior divin. Bucuria din ochii oamenilor
desenați este plata pentru clipele de încordare. Odată cu inegalabilul artist, crește și ”umbra” sa,
Constantin Jichița, brâncușiana ”cumințenie a pământului”. Poezia din sufletul
colosalului artist devine poezia modestului jurnalist-scriitor. Chiar unele
capitole ale cărții dau în unda liricului: ”La granița timpului. Arta
descoperirii sinelui”, ”Războiul nervilor”, ”Văd lumea prin ochii oamenilor”,
”Povestea eului hăcuit”,”Învață bucuria de a trăi frumos.Învață să zbori!”,
”Pictura, ca o boare, înger păzitor”, ”Pe cărări de soare”, ”Atelierul cu
îngeri”, ”Plouă cu îngeri”.
”POPA’S,
DIMENSIUEA GENIULUI” de Constantin Jichița, este o carte-cameleon care își
schimbă, spontan, culoarea, empatizând cu structurile odei, ale romanului, ale reportajului, ale eseului, ale
confesiunii și interviului și, nu în ultimul rând, ale epopeii. Să nu uităm că
un critic spaniol îl numea pe Ștefan Popa Popa’s ”om și zeu,”, urmaș al lui Brâncuși. Toate aceste schimbări de
poziție, de perspectivă, unități de măsură ale spiritului, probează, faptic și metodic, cu asupra de
măsură și cu o pasiune ieșită din comun, așa cum spune autorul, ”dimensiunea
unui geniu”. de astă dată, român. Din plămânii cărții se înalță strigătul
artistului-erou: ”Eu sunt vocea Țării
mele și nu pot sta cu brațele încrucișate, să consimt că situația este fără
ieșire, să las nava să se scufunde pe considerentul că ”Așa e, ce putem face?”
Ba da, putem întoarce roata, încât să cadă ca muștele cei care ne conduc la
ruină…”
Este
strigătul de revoltă al unui erou de legendă românească, vie, contemporană
care, sigur, va fi auzit și, poate, chiar înțeles.
JANET NICĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu