ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 180 - 189 - text și interpretarea autorului -

 

SONETOTERAPIE 180

- text și interpretarea autorului -

 

 

NE RĂZVRĂTIM

 

 

~*~

 

 

Ne răzvrătim prădând din rodul gliei,

Secătuim izvoare-n prund rămase.

Zvârlim săgeţi de umbre veninoase

Spre ciuta-nvinsă-n marginea veciei.

 

Cârpim un timp ţesut din aspre plase

Când arcul dur nu va sluji soliei

Şi iarba fi-va zidul coliviei

Cu flori ce cresc pe un altar de oase.

 

Ne vom trezi în labirintul zării

Păşind incert pe un traseu injust,

Agonizând în tainele uitării

 

Şi înăcrind dulceața unui must.

Cât se vor zbate valurile mării

Ne vom privi cu milă şi dezgust.

 

 

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 181

- text și interpretarea autorului -

  

SĂ NE IUBIM CHIAR AZI

 

 

~*~

 

 

Să ne iubim chiar azi, de parcă vine

O noapte-ntreagă-n spaţii şi-nainte,

Iar tremurul păcatului, fierbinte,

În carnea ta un geamăt să aline.

 

La-mpotrivirea ta nu iau aminte

Şi-ţi smulg veşmântul fin, fără ruşine.

Câmpii de foc se zvârcolesc în mine,

Un ţipăt surd se-mplântă în cuvinte.

 

Înfrâng trufia sânilor şi-a gurii,

Răceala dintre pulpele-statui.

M-afund în taina dulce a pădurii

 

Ce o ascunzi, capcane moi să pui.

Izbesc secunde-n trup robit  arsurii

Şi doar un prag a mai rămas să-l sui.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri", Sonete 2, Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 182

- text și interpretarea autorului -

  

ARCAȘUL NEGRU

 

 

~*~

 

Săpând adânc din sânge-n taina minţii,

Arcaşul negru un cuvânt ocheşte.

Îşi biciuie rostirea nebuneşte,

Să strângă-n pumn iubirea şi arginţii.

 

A-ncălecat. Furtuna se porneşte.

Cu şfichiul penei, încleştându-şi dinţii,

Fugea s-ajungă robul, dar şi prinţii

Cu care-ar vrea să biruie, regeşte.

 

Turbată tânguire de durere

Revarsă slova frântă-n aprig vânt.

Împrăştiat în zări, fără avere,

 

Şi doborât de-a-ntregul la pământ,

Verbul cel searbăd s-a făcut tăcere,

Acoperit cu-ndoliat veşmânt.

 

 

 ~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 183

- text și interpretarea autorului -

 

 

UN PAS SPRE UŞĂ

 

 

~*~

 

 

Un pas spre uşă. Dincolo aşteaptă

Gazelă blândă, fruct ce se usucă,

Iubirea ta tânjind spre geam năucă

Sub zid surpat în lacrima nedreaptă.

 

Deschid.... Nu-i nimeni! Cine să mă ducă

Spre locu-n care ai suit o treaptă?

În timp ce ursa spre apus se-ndreaptă,

Nu pot desface laţul ce apucă!

 

Pe străzi cerşeam un strop de apă vie,

Să pot urni din loc măcar un pas,

Dar m-a rănit străjerul care ştie

 

Că nu mai am nici rost, nici gând, nici glas.

M-am reîntors în strâmta-mi colivie.

Între zăbrele singur am rămas.

 

 

~*~

("Femeie!..., Sonete 5, Minerva, 2009)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 184

- text și interpretarea autorului -

 

 

STRĂVEZII VEȘMINTE

 

 

~*~

 

Din tânăr rod îmi pregătesc merinde,

Şă îmi pătrundă seva lui ţinutul.

Mi-or amâna poverile sărutul

Şi rădăcini de glod lutos s-or prinde.

 

Din iarba chibzuinţei ţes avutul,

De-o-mbucătură foamea mea depinde.

Pe cruci de fum primejdia mă-ntinde

Şi îmi mângâie tâmpla neştiutul.

 

Târziu le strâng pe toate-acestea-n minte

Şi-mi fac sălaş din zvelte crengi de măr

Ce s-or zvânta când vremea-n jur, fierbinte,

 

Îmi va lua-ndoiala în răspăr.

Zidesc nădejdi din străvezii veşminte,

Iubirea mea de vis şi adevăr.

 

 

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 185

- text și interpretarea autorului -

 

 

BRAȘOV - AȘEZĂMÂNTUL CULTURAL REDUTA (1)

 

 

~*~

 

Şi Beethoven şi Mozart pe faţadă

Aştern acord solemn vegheat de Parce.

Sub reflectoare muza noastră stoarce

O lacrimă ce n-a voit să cadă.

 

Zeci de urcări pe scenă pot întoarce

O pagină de vise ce se-nnoadă.

Aplauze în stol, fără tăgadă,

Au stors emoţii-n noi când vremea toarce.

 

Talent şi crezuri, picuri de sudoare,

Atâtea căutări ce-n ani au fost

Şi-ai mei amici. Profilul lor nu moare,

 

Desţelenind tot ce era anost.

Şi toate-aduc înduioşată boare,

Un timp fecund când împlineam un rost.

 

 

~*~

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 186

- text și interpretarea autorului -

  

AM ISCODIT ŢINUTUL

 

 

~*~

 

Am iscodit ţinutul cu silinţă

Să îmi găsesc virtutea, să m-adape.

Pe ţărm arzând, pe necuprinse ape

Să o înalţ, de este cu putinţă.

 

Pe Eufrat treceam sau mai aproape,

În Partenonul celor de-o fiinţă,

Doar voi găsi o brumă de putinţă

În trupul meu inert adânc să sape.

 

Într-un târziu, cu anii traşi pe roată,

Am înţeles că-n juru-ne avem

Sămânţa vie, în Eden creată

 

A celor ce surâd şi nu se tem

Ce n-au fugit din Paradis vreodată,

Dar noi, goliţi de vlagă, nu-i vedem.

 

 

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEAN

SONETOTERAPIE 187

- text și interpretarea autorului -

  

POFTA DE-A FI UN OM ŞI-UN ZEU

 

 

~*~

 

Pofta de-a fi un Om şi-un Zeu în spaţii

S-a împlântat în visul meu, fierbinte

A scotocit păduri de oseminte,

Să urce pod peste răstimp şi naţii.

 

Pot să cobor tot mai adânc în minte,

Ca să primesc de la săgeţi ovaţii,

Să trec un duh prin veşnice mutaţii

Şi să-l înalţ în templul de cuvinte.

 

Pot să-nteţesc tumultul din artere

Ştiind să tulbur umbra unui nor,

În trup să ferec clipa de plăcere

 

Şi gândul drept să-l fac netemător,

Dar rosturi vii, de patimă şi miere,

M-au aruncat în valul pieritor.

 

 

~*~

( 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 188

- text și interpretarea autorului -

 

 

ÎL CHEAMĂ BLITZ

 

 

 

~*~

 

 

 

Îl cheamă Blitz şi-l trec în neuitare.

De zece ani străbatem lungi trasee,

Pe unde-a dat prin bozii de-o idee

Şi colţul ierbii-nviorat răsare.

 

A fost întâi năvalnică scânteie,

Să prindă-n zbor un flutur în mişcare.

I-aş ridica din dor de el altare,

Pe unde-a fost, la margini de alee.

 

Despre acel ce mi-a păzit fiinţa

Nu ar ajunge să aştern un tom.

Şi-a pus pe el răstimpul scurs sentinţa.

 

Mai e acum o creangă nu un pom.

Îşi stinge-ncet, nestrămutat, putinţa,

Dar mă întreb: e câine sau e om?

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 189

- text și interpretarea autorului -

  

CE-I FERICIREA MEA?

 

 

~*~

 

Ce-i fericirea mea? O-mprăştiere

De aripi albe pe-ndoiala zilei.

Ce-i judecata mea? Silinţa Scyllei

De-aş căuta Charybda din artere.

 

Ce e dreptatea mea? Frământ argilei,

Lipind în trup izbânzi fără avere.

Ce e virtutea? Truda la galere

Să pot ajunge-n marginea veciei.

 

Am obosit de stearpa toleranţă,

De binele făcut pentru un orb,

De mâna strânsă pururea pe clanţă,

 

De caşul smuls din gheara unui corb.

Acestea nu-s nimic fără speranţă.

Mă voi căzni s-o am și să o sorb.

 

 

 

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU