ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 190 - 200 - text și interpretarea autorului -

 

- Dragă Adrian, Te-am ascultat. Reciți sublim. Ar trebui să faci radio.

- Ben, mi-ai creat prilejul de a-mi reaminti și eu că am în spate o viață întreagă de radiofonist al radioului public din România.

Mai mult decât atât, am dat peste un document al tinereții mele. Își amintesc, probabil, românii, că prin anii 60 cea mai mare parte a populației avea în case difuzoare. Printr-un centru de radioficare al orașului se prindea la aceste difuzoare programul radioului național. La Brașov, Centrul de radioficare avea și emisiunile sale proprii, în fiecare zi, de la ora 18, timp de o oră. Erau acolo două angajate pe post de crainic-prezentator care se ocupau de realizarea emisiunii, cu diferite aspecte legate de viața orașului. La acest centru s-a organizat în anul 1963 un concurs de crainici voluntari la care s-a prezentat și puștanul de 15 ani Adrian Munteanu. Am fost pus să citesc diferite materiale și chiar să interpretez texte literare. Urmarea este că am primit atunci primul meu premiu din viață, premiul II pentru activitatea de crainic voluntar depusă timp de o lună și ceva.

Mai apoi, când am termina facultatea și lucram ca instructor la Casa Municipală de Cultură din Brașov, am fost delegat să inițiez și să realizez emisiunile de radio locale care se întrerupseră și nu mai aveau personal. Timp de 12 ani, între 1976 - 1988, am realizat singur câte o jumătate de oră de emisiune zilnic, cu tot ce însemna această ocupație, de la buletine de știri locale, conceperea materialelor, reportaje, interviuri, invitați, evenimente, lecturi diverse.

Cine ar fi bănuit pe atunci că în viața mea se vor aduna apoi 5 ani de voluntariat la Radio Târgu Mureș, post al Societății Române de Radiodifuziune. Până când, peste noapte, în 1987, prin ordinul lui NC, toate posturile teritoriale de radio au fost desființate. După 1989, când totul a reintrat în normal, am devenit angajat permanent al radioului, post pe care l-am ocupat timp de 20 de ani, până la pensionare. Aici am adunat tot ce știam să fac, de la atitudinea de crainic, cu voce controlată și dicție corespunzătoare, așa cum se cere la postul național de radio, până la știința de a iniția interviuri, de a realiza reportaje și comentarii pe diferite teme, interpretarea textelor literare, inițierea de rubrici și transmisii în direct de la evenimente. La Radio Târgu Mureș, timp de un an, am inițiat rubrica BASMELE ANULUI, însemnând lectura a 365 de basme în versuri scrise de mine și constituite în primele mele trei cărți tipărite. Desigur că am devenit pe parcurs membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Tot aici, acum, după trecerea unei vieți de om, mă puteți aculta în fiecare seară, de la ora 18,30, intepretând câte unul dintre sonetele mele. Este o meserie pentru care trebuie să ai cunoștințe și disponibilități legate nemijlocit de talent.

Iată certificatul meu de la 18 ani. Iată viața mea.

SONETOTERAPIE 190

- text și interpretarea autorului -

 

 

VEGHEZ INTRAREA

 

 

~*~

 

Aştept primirea-n taina casei tale,

La poarta care-nchisă îmi rămâne.

Ai pus străjeri, venirea să-mi amâne.

În grele-armuri mărşăluiesc pe dale.

 

Mărunte slugi se fac pe timp stăpâne

Şi-n ceas străin, înlănţuit în zale,

Alungă trilul mierlelor din cale

Şi-nfig tristeţi în năluciri păgâne.

 

Doar eu şi ceaţa gâtuind suflarea

Hălăduim prin gând rămas ascuns.

Se sting lumini la geamul tău. Iertarea

 

Cu mirul ei pe frunte nu m-a uns.

Dar tot mai stau şi-ţi mai veghez intrarea,

Chiar de mă simt de îndoieli străpuns.

 

 

~*~

(" Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

 

SONETOTERAPIE 191

- text și interpretarea autorului -

 

 

ROIBUL ZILEI

 

 

~*~

 

 

De-ar fi să am din viaţă doar o clipă,

Dar ar veni în locu-i primăvara,

Aş rezema de tâmpla orei seara,

S-aud cum frunza blândă-n muguri ţipă.

 

De-ar fi să văd în zori pustie gara,

Dar s-ar zări un tren sorbind din pipă,

Urcând pe scări secundele în pripă,

Aş stinge-n trup neliniştea, fugara.

 

De n-aş iubi atât o dimineaţă,

Pictând albastrul zbor spre asfinţit,

N-aş recunoaşte pasul ce mă-nvaţă

 

Să-ncalec roibul zilei nestrunit.

De n-aș trăi cu zâmbetul pe față,

M-aş prăbuşi în iarbă, ostenit.

 

 

~*~

("7, Sonete 7", Arania, 2011)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 192

- text și interpretarea autorului -

 

 

 BRADUL CEL ZVELT

 

 

~*~

 

 

Bradul cel zvelt s-a ridicat pe stâncă,

Primind tăria ei călită-n vreme.

Un cerb rănit sub crengi tăcute geme

Şi din vâltori de ceţuri moi mănâncă.

 

Vârful robust un şoim ar vrea să cheme,

Pe trunchiul drept din rariştea adâncă,

Dar n-a sosit sorocul vremii încă

Şi vânt uscat mai şuieră blesteme.

 

O rază s-a desprins, să îl sărute

Pe el, născut sub jilav muşuroi,

Din lut fecund ce-i gata să-l ajute

 

Să-şi suie trupul falnic printre noi.

Căci din pământ se-nalţă o virtute

Şi tot ce-i bun se naşte din noroi.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 193

- text și interpretarea autorului -

  

 

RĂTĂCIREA NORILOR

 

 

~*~

 

Chiar de-a pătruns tăcerea-n aşternuturi

Şi bolţi de ceaţă lenevesc sub gene,

Peste-nnoptări de a-i călca alene,

Te-aş bănui în mersul de-nceputuri.

 

Tiptil de te-ai ascunde-n zvelte mrene

Şi ai uita să îmi zideşti săruturi,

Tot te-aş simţi vibrând în neştiuturi

Când cad pe trup uitări cu albe trene.

 

Nu s-ar putea să-mi fie steag nerodul

Cerşind pieziş în coaste să-l împungi,

Suit în chin sublim pe eşafodul

 

Uitărilor trasând în carne dungi.

Paşi îngereşti ne prelungesc exodul,

În rătăcirea norilor prelungi.

 

 

~*~

("Femeie!...Sonete 5", Minerva, 2009)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 194

- text și interpretarea autorului -

 

 

 

BRAȘOV-

Prima Şcoală Românească

 

 

 

~*~

 

 

Cu Anton Pann m-am aşezat în strană

Să buchisesc Psaltirea pe-ndelete.

Aş fi rămas să-l văd cu nea în plete,

Cu ochii-n zări şi-n mâini c-o simplă pană.

 

Îl ştiu. Oltean Vasile peste cete

De tomuri vechi înţelepciuni emană

Şi duhul lui prin vremi e ca o rană,

Să-ntindă punţi de-apropiat comete.

 

Coresi-a pus comori la începutul

Fiinţei noastre, lacrima dintâi

Şi ce-am voit a alungat nevrutul

 

Săpând fântâni cu care-n veci rămâi.

Solemn lăcaş îmi este tot avutul

Şi am de-a pururi slova căpătâi.

 

 

 

~*~

 

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 195

- text și interpretarea autorului -

 

 

CERŞIM LA POARTA GÂNDULUI

 

 ~*~

 

Cerşim la poarta gândului şi-a vieţii,

Ne facem coif, însăilând ciulinii,

Cădem răpuşi când se desfoaie crinii

Ademenind, cu iz dulceag, drumeţii.

 

Jur împrejur, oştirile luminii

Se-neacă-n vălul plumburiu al ceţii.

O candelă mi-a tămâiat pereţii,

Dar sufletul mi l-au târât asinii.

 

Îi spun adio norului din slavă

Şi mă-nvelesc în nobil patrafir.

Mă-ntreb de-i viaţa preaplecată sclavă

 

A morţii care ia de-a pururi bir.

Şi ploaia clipei leapădă otravă,

Pe orbul timp înfăşurând un fir.

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 196

- text și interpretarea autorului -

 

 

O MÂNĂ CA O PANĂ TEMĂTOARE

pictoriţei Silvia Maria Grigore, la 91 de ani

 

 

~*~

 

 

O mână ca o pană temătoare

Supune pânza care prinde viaţă.

Îi ispiteşte visul şi-o răsfaţă,

Însufleţind, prin gest adânc, o floare.

 

În chin solemn, neclătinat, ne-nvaţă,

Cu degete muiate în candoare,

Că seva clipei nu e trecătoare

Şi rodul ei va mai răzbi prin ceaţă.

 

Iar duhul spornic, şip cu apă vie,

Înveşniceşte aripi ce îşi cern

Ne-nvinsa trudă, patimă, sclavie

 

De-a smulge taina muzei din infern.

Sărut această mână care ştie

S-aşeze-n noi un sâmbure etern.

 

 

~*~

( "Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 197

- text și interpretarea autorului -

 

 

PRINŢESA MEA

lui Florin Ţupu

 

(exerciţiu la capitolul 13 din „Prinţesa Pasăre”)

 

 

 

~*~

 

 

Prinţesa mea, iubeşti fierbinte zborul.

Pasăre blândă, ocrotindu-mi clipa,

Întinzi în cer străluminat aripa,

Să nu-mi rănesc prin neguri reci piciorul.

 

Mă strânge-n laţ neliniştea şi pripa.

Alungă-le, să doarmă-n tihnă norul

Şi ţine-n plisc un strop, alinătorul,

Să curgă-n roua orelor risipa.

 

Sloboade-mi dorul trudnic din lăcate

Cu rugăciunea duhului senin.

Apun zăpezi de-asupra de păcate.

 

În patimă înveșmântaţi deplin,

Fugim uitând pustietăţi în spate

Şi arde-n trup eternul foc divin.

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 198

- text și interpretarea autorului -

 

 

 

ÎN CÂMP PUSTIU

 

 

~*~

 

 

În câmp pustiu se clatină ţărâna.

Sămânţa crudă s-a căznit să iasă.

Firave braţe bolţi adânci apasă,

Să-i prăbuşească iadului ţâţâna.

 

Nu mai sunt uşi şi ziduri reci la casă.

Pe unde treci şi-ţi plimbi molatec mâna

S-a frânt pe ghizdul părăsit fântâna

Şi-o lance-n pumn lucirea ei îşi lasă.

 

Năluci de ploi vor brazda s-o înece,

Dar firul ierbii a scâncit duios,

În leagăn blând rodirea să se-aplece.

 

S-au rătăcit iubirile pe jos.

În  urma boabei crinul tânăr trece,

Să-şi bântuie mireasma nemilos.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 199

- text și interpretarea autorului -

  

NUMAI LA DOMNUL ÎMI GĂSESC SCĂPARE

 

la Psalmul 11

 

 

 

~*~

 

 

Numai la Domnul îmi găsesc scăpare.

Cum aţi putea să-mi spuneţi: fugi îndată

În arca ta de ape-mpresurată,

Când nu găsesc în juru-mi alinare?

 

Îşi încordează aprigă săgeată

Cei ce-şi doresc ca braţul să doboare

Clipa de taină ce în cuget doare,

Simţirile acelor fără pată.

 

Când temelii se surpă în osândă,

Omul jertfeşte Domnului un ied,

Să nu-i ajungă râvna-n cer flămândă.

 

Mă plec şi eu, cu lira-mi de aed,

Nădăjduind să-I am privirea blândă

Şi-n mila Lui nepregetat să cred.

 

 

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 200

- text și interpretarea autorului -

  

UN FLUTURE, O FLOARE, O FURNICĂ

 

 

~*~

 

un fluture o floare o furnică

o pasăre o flacără câmpia

un deal o vale fluviul şi vecia

izvoarele şi marea o amică

un drum o creangă frunzele şi via

un avion ce tocmai se ridică

copilul cel poznaş luat de chică

măicuţa cartea pixul şi hârtia

uliţa strâmtă tatăl meu şi masa

fântâna şi un bal ţinut cu fast

un peşte prins în râu adânc cu plasa

biserica şi-un preot bun şi cast

feciorul meu şi fiica soaţa casa

acestea-s daruri restul e balast

 

~*~

( "Paingul Orb, Arania, 2020)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 200

 

 De 200 de zile n-am făcut pauză nici în week-end. Mă bucur că am reușit. E o probă de consecvență și de bucurie de a rămâne în contact cu cititorii. Nu ascund că mă văd, uneori, ca un alinător de suflete într-o perioadă a derivei.

 

Pentru acest moment rotund, am decis să postez un sonet din noul meu volum, PAINGUL ORB. Un volum pe care cei interesați îl vor putea avea în curând. Un volum construit și editat așa cum mi-am dorit. O carte a editurii Arania pe care oricine își va dori să o aibă în bibliotecă. Măcar în felul în care se prezintă, cu demnitate, sobrietate și eleganță. Autorul este mândru de ea.

 

Sonetul poate l-ați mai citit. Interesant este că pentru haina lui vizuală, în interpretare proprie, am ales un concert susținut cu un deceniu în urmă într-o biserică, împreună cu trio-ul (pe atunci) Anatoly.

 

Au trecut peste 10 ani de atunci, dar acum cred că sunt mai tânăr (Emoji). Pentru că am proiecte. Plus că pe atunci citeam. Acum rețin totul în memorie și mă prezint în fața cititorilor/spectatori privindu-i în ochi și nu cu nasul în hârtie. Asta e diferența care îmi conturează un traseu unic .

 

Pe curând. La Sonetoterapia 300.