AVEAM O ȚARĂ LIBERĂ !
„Nu mor strămoşii niciodată,/
Războiul lor în noi şi-l poartă!”
(Octavian Goga)
În Ţara Dacului liber – Dacia,
trăiesc nemuritorii valahi care-şi aşează Trupul pe pământ îmbrăţişând Vatra
Străbună, pentru a-şi înălţa Sufletul la Cer ca să-i cuprindă Iubirea.
În Ţara Dacului liber
răsăreau lumina şi cântul, dorul şi ruga, izvorul şi plinirea, legenda şi
nădejdea, stelele-visuri prelinse din catifeaua bleumarină a cerului cu
binecuvântarea norilor, ce-şi lăsau roua pe petala de trandafir a tinereţii, ca o încântare peste mirificul-mioritic Plai.
În Ţara Dacului liber holdele
râdeau pline, Nistrul și Dunărea stăteau de veghe la hotar, ochii junilor erau
luceferi voievozi, brazii şi stejarii semeţi purtau în braţe cerul, iar apele
toate legănau Doinele.
În Ţara Dacului liber, Împăratul – Iisus Hristos – Regele Daciei, cum admirativ şi mândru îL adora Eminul nostru Luceafăr, venerează Eroii
şi Martirii dacoromâni căzuţi în luptă pentru Drapelul Patriei dragi şi pentru
Crucea Sa biruitoare, aprinzând cu emoţie sfântă candelă pentru fiecare în
Cerul dragostei Sale, din câte-o ramurică de stea.
În Ţara Dacului liber inimile
curate şi dârze se uneau în vecie înfrăţind grâne şi maci, iar ochii lor
ridicaţi către cicoarea de cer, cuprindeau strălucind toată zarea
pelasgo-traco-getă.
În Ţara Dacului liber
frunţile de stâncă ale Voievozilor ţineau Carpaţii încoronaţi peste Legiunile veşniciei,
iar Vlădicii revărseau taina rugăciunii de foc întru Potirul hristic ca
dăinuire predestinată amintirilor vii,
faptelor binecuvântate, pildelor de urmat: ca să stai lângă izvor, să te
culci lângă dor, să te scoli pentru mit,
să te înalţi întru misticul Răsărit al Învierii.
În Ţara Dacului liber, Pâinea
rotundă ca o horă şi mare cât o ţară era dăruită tuturor Fiilor şi celor
călători şi pelerinilor şi celor pripăşiţi şi celor ce n-au semănat, chiar cu
prea mare risipă.
În Ţara Dacului liber care
s-a primenit întru Hristos – Jerfă şi
Arhiereu, tainele sălăşluiau întru comuniune de gând şi cuvânt, de faptă şi
miracol, de suferinţă purificatoare şi rugă, de iertare şi jertfă, de libertate
şi adevăr, de dreptate şi iubire, de viaţă şi mărturisire.
În Ţara Dacului liber toţi
cei vii şi toţi cei plecaţi se găteau de sărbătoare înflorind în suflet suavă
grădină, dăltuind în luptă şi cântec Istoria,
dând astfel răsunet şi taină hotarelor sacre.
Aceste Pietre de hotar – Eroii şi
Martirii creştini ortodocşi au
cimentat cu jertfa sângelui lor sfânt HOTARUL ORTODOX al DACIEI, în care
duşmanii izbesc, vrăjmaşii sfărâmă, iar ciocoii noi din lăuntru desprind bucăţi
mari prin mişeleasca şi ticăloasa lor trădare, strâmtorând astfel GRANIŢELE
Patriei, după interesele lor politicianiste, de vasali ai Ocultei, trecându-le
din statornicia de drept a entităţii
sacre indivizibile, prin conspiraţia
lor în starea cu programare „invizibile”,
după cum afirma marele patriot creştin ortodox generalul-locotenent dr. Grigore Stamate în cadrul emisiunii „Teoria Conspiraţiei”, difuzată de canalul
„6 TV”.
Cedările teritoriale,
respectiv mutilarea graniţelor sunt faptele reprobabile
cele mai ruşinoase şi mai odioase care aparţin regilor şi celor programaţi de
Marea Conspiraţie să ajungă preşedinţi, de fapt pseudo-preşedinţi şi niciodată Voievozilor
daci care şi-au pus sângele, coroana, crucea, poporul şi biruinţa la
temelia de-apururi a Statului naţional creştin.
Cedările teritoriale – ciuntirea
graniţelor sunt de fapt preţul
trădării – arginţii primiţi pentru scump sângele vărsat al Patriei, precum
şi pentru frângerea Trupului ei sfânt.
Toţi Eroii – Martiri dacoromâni, Neomucenicii
veacului al XX-lea au fost şi au rămas în Pantheonul spiritual al Neamului,
Turle de Cer şi Temelii de Ţară zidite cu sufletul lor.
De mai există astăzi Daci Liberi, în clipa chemată să aleagă
a Gliei soartă, în suflet să răsune tot dorul de DREPTATE al celor osândiți la umilire, al celor ce doresc
îngenuncheați să rupă lanțul noului IMPERIU și înfrățiți din nou în dragoste creștină, să-nvingă și să-ngroape
ura fratelui de frate...
Puterea și dăinuirea Neamului stă în
UNITATE de voință și în conștința apartenenței la un popor dăltuit prin milenii
de luptă pentru apărarea gliei strămoșești, împodibită cu spiritualitatea și
cultura românescă, cu tradiții și obiceiuri unice ce au păstrat sufletul
românului profund înnobilat.
Să nu uităm că veșnic va rămâne doar
dreptul românului de a fi ROMÂN, restul de drepturi izvorâte din tumultul
vremurilor prezente poartă încă pecetea vremelniciei și lesne pot să fie
”revizuite” sub presiunea intereselor străine.
Să mergem îngânând ADEVĂRUL celor ce au trăit
cu Țara în suflet chiar și atunci când suferința le era mai puternică decât
viața, precum marele poet ANDREI CIURUNGA :
„Ţara mea de dincolo de Ţară/ cu privirea umedă de jind,/ te-am purtat
în mine pribegind,/ ca pe-o flacără ce arde pe comoară.// Încă din pruncia mea
de aur/ m-am ştiut cu tine cununat,/ dar te-a vrut al ei – şi te-a furat/
nesătula poftă de balaur.// De-am strigat apoi că eşti a noastră/ tânără,
întreagă şi pe veci,/ m-au închis între pereţii reci/ şi mi-au pus zăbrele la
fereastră.// Azvârlit în temniţa duşmană/ gem ades, însângerat sub fier,/
şi-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul tău – bandaj pe rană.//
Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca
mine, pe Bugeac,/ trupul să mi-l sature prin vise.// Ţara mea de dincolo de
ape,/ dacă şovăi în credinţa mea,/ simt cum îmi trimiţi, vânjoşi, să-mi stea/
toţi stejarii din Orhei pe-aproape.// Când îmi dau târcoale bezne grele,/
lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/
policandrul NISTRULUI cu stele.// Zgribulit în hainele vărgate/ astăzi vântul
iernii îl ascult./ Hora noastră a murit de mult,/ frigul muşcă
tălpile-ngheţate.// Dar pândesc la drum o primăvară/ să întindem iar din prag
în prag/ hora mare sub acelaşi steag -/ ţara mea de dincolo de ţară...” (Ţara
mea de dincolo de Ţară, Andrei Ciurunga, Lacrimi pentru Basarabia 1940-1945, Ed. Cucuteni, Bucureşti)
Gheorghe Constantin Nistoroiu –
Cavaler de Clio
26 septembrie 2020
+ Sf. Voievod Neagoe Basarab
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu