Delirul violenței -
Pamfletul crimei
Grid Modorcea, Dr. în arte
24 Septembrie 2020
Unul dinte
cele mai controversate filme americane este „Natural Born Killers” (Născuți
asasini -1994), regizat de Oliver Stone după un scenariu scris de campionul
teribilismului cinematografic, Quentin Tarantino. Tarantino e obsedat de
violență. Toate filmele lui sunt cu crime, o sarabandă a crimelor, culminâd cu
„Kill Bill”. El a văzut că America este țara crimei, țara violenței și, mai
mult, că acest lucru place la oameni, ba crima îi excită, îi face fericiți, iar
din criminali fac eroi demni de urmat! Și atunci și-a imaginat apogeul: dar
dacă oamenii se nasc asasini? Și a imaginat două personaje, Mickey (Woody
Harrelson) și Mallory (Juliette Lewis), care chiar cred că au fost nascuți să
fie asasini. Ei se cunosc întâmplător (Mickey era ajutor de măcelar și aduce
acasă la familia lui Mallory un sac cu 20 kg de carne, asistând la maltratarea
fetei de către tatăl ei), apoi se căsătoresc într-un stil foarte original, pe
un pod, unde își taie palmele și apoi le lipsec, ca să fie frați de cruce pe
viață) și încep să facă ce știu, ce au în sânge, să ucidă. Și ucid în prostie,
începând cu părinții lor, cu tatăl lui Mallory și cu mama lui Mickey, fiindcă
amândoi vor să se răzbune pe faptul că au avut o copilărie traumatizată.
În trei
săptămâni, ucid 52 de oameni, un record, căci se face și o istorie a
criminalității, cu cei mai faimoși ucigași în serie, în frunte cu Charles
Manson, o bestie care a devenit eroul anului în 1969, după ce a asasinat-o pe
actrița Sharon Tate, soția lui Roman Polanski, care era însărcinată în opt
luni, apoi banda lui Manson a făcut alte crime odioase, inclusiv a pus la cale
asasinarea președintelui Gerald Ford, iar albumele lui, căci era și cântăreț,
au devenit hit-uri. Manson avea o terorie a sfârșitului lumii, fapt prin care,
el și banda lui, își justificau crimele. Se pare că Manson a fost „modelul”
pentru Tarantino și Stone. După seria de crime, Mickey și Mallory sunt prinși
de poliție și închiși. Dar deja faima lor a electrocutat mass-media și mulțimea
urmărea cu sufltul la gura povestrea lor, ca în filmul „Chicago”, unde povestea
ucigașei Roxie Hart a magnetizat opinia publică. Dar Roxie Hart va fi eliberată
și devine star pe Broadway! Iată un alt „model” pentru „Natural Born Killers”.
Mickey și
Mallory, fiind un cuplu, fac parte mai degrabă din familia lui Bonnie și Clyde,
ucigașii în serie din epoca Marii Depresiuni, adulați pentru istețimea lor, ba
sunt și mai deștepți, fiindcă Tarantino sintetizează în ei cam toate
„calitățile” ucigașilor. sunt mult mai deșteptți decât cei care au creat
violențele biblice și chiar decât toți înțelepții, așa cum demonstrează Mickey,
când un reporter frenetic, Wayne Gale (Robert Downey jr.), obține aprobarea
să-i ia un inteviu în închisoare. Interviul este transmis în direct pe
posturile de televiziune. Toată lumea este fascinată de teoria lui Mickey. El
crede că toți oamenii sunt vinovați, sunt păcătoși și merită să moartă. Nu
exsită om fără păcat. Așa ne-a construit natura. Și dă exemplul pădurii, unde
toate animalele se ucid unele pe altele. Iar omul este peste ele, fiindcă el
ucide și pădurea! Fiecare are un demon în el. Și numai dragostea poate ucide
demonul.
Mulțimea e
în delir, inclusiv directorul închisorii (Tommy Lee Jones), polițiștii și
gărzile. Dar când toată lumea e relaxată, fericită, Mickey dezarmează un
polițist și începe să ucidă tot din jur. Îl ia ostatic pe reporter și merge în
celula unde era Mallory și o eliberează și pe ea, apoi îi eliberează pe toți
pușcăriașii. Revolta împotriva gardienilor închisorii devine un fel de apogeu
al libertății.
Lui Mickey
și Mallory nu le este frică de moarte. Ba, la un momnt dat, ea spune că ar fi
bine să iasă în fața pușcăriei, să se sărute și să fie împușcați așa,
îmbrățișați. Numai moartea ne va face liberi. Replica asta mi-a adus aminte de
sloganul revoluținarilor români din decembrie 1989, când strigau: „Vom muri și
vom fi liberi”.
Mickey și
Mallory ajung într-o pădure și îl execută pe reporter, ca fiind ultima crimă pe
care o fac. Seria de cadre care urmează ni-i arată pe eroi într-o călătorie, ca
turiști, iar pe Mallory însărcinată. Ei sunt liberi și fericiți.
Filmul este
realizat ca un videoclip non-stop, de lung metraj, cu sute de imagini pe minut.
Cu documente decupate din ziare, cu imagini din documentare Tv, cu scene din
filme de animație, cu reclame. Acțiunea este intercalată pemanent cu imagini
violente, cu o istorie a crimelor, mereu apar cadavre, oameni schingiuiți,
animale în haită, lupi care pândesc să ucidă, mii de imagini ale bestialității
animale. Orice cadru este spart de sute de fotograme care derulează o istorie a
violenței. Vreți violență, vrea să ne spună Oliver Stone, vă arăt eu violență.
Și ne îneacă în imagini insuportabile. Cred că lui Mel Gibson i-a plăcut la
nebunie acest film și nu a mai avut somn până nu a făcut „Patimile lui Hristo
s”, în care demonstreează că delirul violenței este în om, că încă de la răstignirea
unei ființe nevinovate ca Iisus, oamenii s-au născut asasini.
Nu se poate
vedea nici rațional, nici într-o stare normală un asemenea film. El e născut să
transmită în spectatori starea delirului crimei, al violenței. Saturație și
atmosferă incendiară. Este o mare parabolă, un mare pamflet despre America
crimei. America este văzută ca raiul criminalilor. Se poate spune despre
America că este „o țară născută asasină”? Aici e marea întrebare. Dacă oamenii
se nasc defecți, fiecare are un defect, spune Mickey, și societatea este
defectă. Plăcerea de a ucide duce la delir. Criminalii sunt vedete, calea lor e
de urmat. Iată o idee cu care americanii normali nu pot fi de acord, dovadă că
Academia premiilor Oscar a ocolit total acest film, care a fost încununat în
schimb cu zeci de alte premii, inclusiv la Veneția, cu premiul special al
juriului. Din nou se vede că premiile Oscar au o orientare politică. Academia
trebuia să dea un semnal că a înțeles mesajul lui Oliver Stone. E ca și cum ea
acceptă că America este o țară a violenței.
Sigur că o
astfel de viziune este culmea ironiei, care apare mai ales atunci când Mallory
devine cameraman și filmează execuția reporterului. Din fața aparatului de
filmat, ucigașii trec în spatele camerei, devin regizorii acestei mascarade
inumane, în care viața nu mai înseamnă nimic. Ne jucăm de-a moartea. Crima te
înfioară, dar apare și ca un ideal. Totul este un accident. Viața ca accident.
Putem ucide sau putem fi uciși. Totul este o loterie sau o comedie? Filmul
poate fi perceput și ca o comedie. Orcum, figurile caricaturale ale
personajelor, în care excelează jocul cu totul grotesc al lui Tommy Lee Jones,
te trimit la „Infernu l ” lui Bruegel. Doar dragostea contează, dragostea care
ucide demonul. Acest crez îi justifică pe ucigași și li se iartă toate
păcatele! Nu spunea Iisus să ne iubim dușnanii? De ce să nu-i iubim și pe
ucigașii noștri?!
https://www.art-emis.ro/cronica-de-arta/delirul-violentei-pamfletul-crimei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu