Nicolae Enciu - Henri Michel - „Al Doilea Război Mondial”

 

Henri Michel - „Al Doilea Război Mondial”

Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chişinău 

24 Septembrie 2020

 

1 septembrie 1939 - 2 septembrie 1945: Ultima conflagrație mondială purtată cu arme obișnuite și prima încheiată cu utilizarea bombei atomice. La timpul respectiv, s-a considerat că experiența celor 1831 de zile ale Primului Război Mondial, care a antrenat 33 de țări ale lumii cu o populație de peste un miliard de locuitori, a fost cea mai dramatică din întreaga istorie a Europei. Aprecierea era perfect justificată, având în vedere faptul că, din totalul celor 73,5 milioane de oameni mobilizați pe câmpurile de luptă, și-au pierdut viața 20 de milioane de oameni, iar alte 20 de milioane rămânând invalizi, orfani, văduvi etc. Numai în Europa războiul a făcut 8,5 milioane de victime, lăsând alte 6 milioane de invalizi. Primul Război Mondial i-a costat pe francezi 19 milioane $ ziua, pe germani 25 milioane $, iar pe britanici - 35 milioane $.

 

Cu toate acestea, „cel mai spectaculos, ca violență, dintre toate fenomenele sociale care a marcat o mare cotitură în istorie” (Gaston Bouthoul), s-a dovedit a fi cel de-Al Doilea Război Mondial din anii 1939-1945. Dacă în unele privințe, cel de-Al Doilea Război Mondial pare a fi revanșa sau continuarea marelui război mondial din 1914-1918, în realitate și în aspectele sale esențiale, el se deosebește profund de acesta. Mai întâi, prin amploarea sa geografică: Al Doilea Război Mondial a antrenat 72 de țări ale lumii cu o populație totală de 1,7 miliarde de locuitori, constituind ¾ din populația globului. Apoi, prin caracterul său „total”: peste 60 de milioane de oameni au participat la lupte, numărul total al celor mobilizați în forțele armate ale celor două coaliții constituind 11 milioane de oameni. Războiul Al Doilea Mondial a provocat moartea a 55 milioane de oameni, - 25.298 de oameni zilnic, - sau de 4 ori mai mult decât în 1914-1918. Pierderile civile ating un record absolut – de la 7 % în 1914-1918 la 55 % în 1939-1945, iar în cazul Iugoslaviei, Greciei sau Poloniei, acestea au atins cota de 80 %. Pe de altă parte, operațiunile militare au provocat uriașe mișcări de populație. În total, se estimează la 30 de milioane numărul „persoanelor mutate”.

 

În fine, cel de-Al Doilea Război Mondial s-a manifestat printr-o veritabilă „strategie a terorii”, lăsând cu mult în urmă inovațiile anilor 1914-1918, ceea ce a generat un adevărat șoc moral în rândul europenilor. Inaugurată de germani (Blitz-ul londonez), bombardarea sistematică a orașelor a culminat cu distrugerea Dresdei și apocalipsa de la Hiroshima și Nagasaki.

 

Apogeul ororii a fost atins de Germania nazistă, cu lagărele de exterminare special amenajate, cu camerele de gazare („Cyclon B”) și cuptoarele crematorii, cu tortura sistematică practicată de Gestapo, - toate acestea constituind simbolul degradării conștiinței umane. Tratamentul respectiv a fost aplicat unor popoare întregi, declarate „suboameni”, inclusiv și mai ales evreilor, slavilor, țiganilor.

 

În general, se apreciază că, în consecința celui de-Al Doilea Război Mondial - exceptând Marea Britanie și Elveția -, Europa a făcut un salt înapoi de 100 de ani. Practicile nazismului din anii războiului au discreditat moral democrațiile europene, astfel încât, ruinată, devastată și demoralizată, Europa nu mai era în stare să joace rolul pe care îl deținuse altădată.

 

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/henri-michel-al-doilea-razboi-mondial