S O N E T
~*~
Adorm c-un zâmbet lacrima sub
pleoapă,
Cu fiecare pas plec mai puţin
Spre un tărâm pierdut din care vin,
Cu jar, fântâna timpului m-adapă.
Mă sting de stele-n cupa unui crin
Cu gura pe zăvoarele de apă
Rugina din adânc în fruct să-ncapă
Roteşte bolta-n tija unui spin.
Lumina mea – doar un liman de noapte
Cu greieri pân’ la ţipătul de mirişti
M-ajung luciri din oarbe stele
moarte,
Tu în vacarm de linişte te-nlinişti.
Să te adun din toată risipirea
În golul plin reinventez iubirea.
~*~
Paula Romanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu