Ţară a nimănui,
România moare puţin câte puţin
Adriana
Stoicescu, Preşedinta Tribunalului Timiş
24 Septembrie 2020
Au trecut
zile, săptămâni, luni de la apariţia textului pe care vi-l prezentăm astăzi.
S-a schimbat ceva? Nu! O dovadă în plus că autoarea a avut şi are multă
dreptate afirmând: „Adevărul iese întotdeauna la iveală şi Dreptatea Divină are
ultimul cuvânt. Toţi vom plăti. Toţi veţi plăti. Pentru răul făcut, pentru
minciunile spuse, pentru destinele frânte. Pentru vieţile distruse întru slava
voastră deşartă, mici figurine de lut care v-aţi crezut de neatins şi de
neoprit”. La
27 septembrie românii sunt chemaţi iarăşi la urne. Să nu uite că dacă vor greşi
din nou, „Vom dispărea ca neam nu din cauza unei molecule ce ne distruge
sistemul imunitar, ci din cauza incapacităţii noastre de a distruge mizeria
care ne-a invadat viaţa”. (Redacţia ART-EMIS)
Oamenii mizerabili din viaţa mea m-au
făcut puternică
Orice
cetăţean responsabil al planetei îşi serbează ziua de naştere alături de
prieteni şi oameni dragi. Azi, eu aleg să îmi „petrec” câteva clipe cu oamenii
mizerabili din viaţa mea. Cu viperele care s-au târât în jurul meu, încercând
să mă otrăvească. Cu hienele care, purtând masca prieteniei, adulmecau, plini
de speranţă, mirosul de sânge proaspăt. Cu viermii care mi-au invadat viaţa
privată. M-aţi vânat, ştiind că sunt nevinovată. M-aţi hărţuit şi aţi pus un
preţ pe capul meu. M-aţi jignit şi m-aţi umilit; aţi rostit nenumărate,
incredibile minciuni despre mine. M-aţi împroşcat cu noroi. Am fost, pe rând,
infractoare şi prostituată şi coruptă şi proastă. Şi din nou coruptă… M-aţi
ameninţat, direct sau prin binevoitori, simple lichele care azi se leapădă de
voi. Pentru că aşa aţi vrut voi! Pentru că puteaţi!
Azi eu aleg
să vă mulţumesc. Datorită vouă sunt un om puternic. Datorită vouă, sunt un om
mai bun şi, sper, mai smerit. Datorită vouă, oameni fără Dumnezeu, am învăţat
să mă rog cu adevărat. Datorită vouă am înţeles importanţa Cuvântului şi
puterea cuvintelor. Am înţeles că Adevărul iese întotdeauna la iveală şi că
Dreptatea Divină are ultimul cuvânt. Toţi vom plăti. Toţi veţi plăti. Pentru
răul făcut, pentru minciunile spuse, pentru destinele frânte. Pentru vieţile
distruse întru slava voastră deşartă, mici figurine de lut care v-aţi crezut de
neatins şi de neoprit. Priviţi-vă în oglindă şi veţi vedea ce mici sunteţi,
dragii mei „prieteni”. Priviţi-vă. Şi poate aşa veţi înţelege finalul
neaşteptat al poveştii pe care voi aţi creat-o… Datorită vouă am devenit ceea
ce urâţi voi cel mai tare… Un om curajos[1].
Vom dispărea ca neam nu din cauza
unei molecule, ci din cauza incapacităţii noastre de a distruge mizeria care
ne-a invadat viaţa
Secretarul
de partid, stăpânul absolut, s-a reinventat. Dar esenţa lui e în toate cele ce
sunt şi e pregătit să ne ducă pe noi culmi de civilizaţie şi progres…
S-a şcolit şi acum rupe câteva vorbe în engleză. Azi e cool. Un lucru a rămas,
însă, neschimbat. Minciuna. Instituţionalizată, încremenită, perenă. Comuniştii
declamau, arătând spre rege, acuzator, „minciuna stă cu regele la masă,
dar asta-i cam demult poveste…”. Azi, în „democraţie”, minciuna a
devenit regina. Minciuna rostogolită de zeci de ani, ipocrizia combinată cu
infecţia numită pilă ne-au adus unde suntem acum.
Am fugărit
controlorii de bilete, dar i-am lăsat nederanjaţi pe hoţii de motorină şi
vagoane. Am urlat împotriva medicilor, dar am închis ochii la fabricile de
diplome, unde nici măcar pe la examene nu trebuia să treci. Am ignorat jafurile
care au distrus ţara, dar ne-am lăudat peste tot că suntem corecţi. Mizeria şi
corupţia din instituţiile publice sunt opera noastră. Noi suntem cei care ne
milogim la câte un ştab să-l angajeze pe „cumnatul băiat bun, dar fără noroc”,
chit că nu are nicio şcoală. Dar, nu-i aşa, îl recomandă vocea şi talentul… şi
plicul. Am distrus învăţământul, cultura, cercetarea, am aruncat la gunoi tot
ce înseamnă valoarea adevărată şi i-am lăsat apoi pe cei „isteţi” să-şi
propulseze neamurile şi pilele şi protejaţii. Producem pe bandă rulantă
golăneală, şmecherie ieftină şi combinaţii.
Vom dispărea
ca neam nu din cauza unei molecule ce ne distruge sistemul imunitar, ci din
cauza incapacităţii noastre de a distruge mizeria care ne-a invadat viaţa. Vom
vedea semnele salvării doar când vom înţelege că nu avem nicio şansă dacă nu
suntem corecţi şi sinceri. Că trebuie să reînvăţăm să murim pentru o idee,
pentru un principiu. Şi că suntem datori faţă de noi şi cei dragi nouă să facem
ceva pentru amărâta asta de ţară care ne hrăneşte, înainte de o strivi prostia
şi impostura[2].
--------------------------------
[1] https://evz.ro/mesajul-presedintelui-tribunalului-timis-oamenii-mizerabili-din-viata-mea-m-au-facut-puternica.html
[2] https://monitoruljustitiei.ro/profesii-juridice-si-retele-judiciare/judecatori/adriana-stoicescu-presedinta-tribunalului-timis-tara-a-nimanui-19074958/ -
15 aprilie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu