IRINA LUCIA MIHALCA - Prin ochii copilului, fulg în devenire

 

Prin ochii copilului, fulg în devenire

 

 

 

~*~

 

Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic.

 

Din infinitele raze, sclipiri albastre topesc

 

îngheţul pustiu, mânia, tristeţea,

 

balsam, ochii rotunzi pătrund în centrul inimii,

 

mâna mângâie chipul, şterge lacrima,

 

viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopţii,

 

zâmbetul învinge fulgerul negru,

 

ghearele demonilor ce-l sfâşiau adânc.

 

 

Coborâtor din stele, îngerul luminii,

 

copilul chemat la dorinţa iubirii,

 

candelă şi-adăpost,

 

prin forţa privirii şi puterea cuvântului,

 

deschide larg ferestrele, ridică barierele sufletului

 

înlănţuit în durere,

 

devorat de spaime şi patimi,

 

eliberează inimii Credinţa, Speranţa, Iubirea,

 

prizoniere-n întuneric.

 

 

Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea

 

... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, lumină sacră, Infinit!

 

 

 

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA