joi, 29 iulie 2021

Ioan Miclău-Gepianu: HRANĂ PENTRU SUFLET – din VIEȚILE SFINȚILOR.

 



IOAN MICLĂU-GEPIANU: HRANĂ PENTRU SUFLET –

din VIEȚILE SFINȚILOR.

 

Motto:

”...După cum în cea mai mică particulă din Trupul și Sângele

lui Hristos se află Hristos întreg, asemenea în fiecare gând

și cuvânt bun stă Hristos intreg”. (Sfântul Ioan din Kronstadt)

Trimitere de la Pr.Al. Stănciulescu-Bârda

 

Hrană pentru suflet

Sfântul Ioan Gură de Aur

   -Să ne astupăm urechile la cuvinte zadarnice, căci asemenea cuvinte sunt un mare rău și de la ele vin toate relele. Dacă ne deprindem cugetele a fi băgători de seamă la cuvintele lui Dumnezeu, dacă nu vom da atenție la cuvinte urâte, rele, scârboase, ele nu vor pătrunde în sufletele noastre. Cuvântul este calea ce duce la fapte, dovadă că tot noi mai întâi auzim, apoi grăim și apoi facem.

   Mulți oameni  înțelepți, de multe ori după cuvinte urâte, au  ajuns și la fapte urâte. Sufletul nostru, de la natura sa, nu este nici bun, nici rău, ci devine bun sau rău din intenție, mai bine zis din propria noastră voință.

    Viețile Sfinților – Vol.I. Ediție îngrijită, prefață și note de Pr. Al.Stănciulescu-Bârda, Ed.Parohiei Malovăț, 2010 

                                                                                          *

Sfântul Ioan Gură de Aur despre vrăjmași

 ”Cu cât te rogi mai din suflet pentru cei ce te clevetesc pe tine, cu atât mai mult adeverești pe Dumnezeu și face EL însuși izbânda pentru tine: ”că a mea este izbânda. Eu voi răsplăti! Zice Domnul.

Și iarăși a zis Domnul: ”Iubiți pe vrăjmașii voștrii și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi. Rugați-vă pentru cei ce vă fac vouă supărare, pentru cei ce vă izgonesc pe voi!” Și pentru care pricină a poruncit EL aceasta? Pentru că, adică, să te izbăvească pe tine de necaz, și de mânie și de pomenirea de rău și ca să te învrednicească pe tine de dragostea Lui cea desăvârșită. Că voiește ca să mântuiască pe toți oamenii și la cunoașterea adevărului să-i aducă. Și ca un Dumnezeu ce este din fire, pe toți la fel îi ibește, dar pe cel cu fapte bune îl proslăvește, iar pe cel rău, în veacul acesta, se silește spre cele bune a-l întoarce, ca pe unul ce întru întuneric umblă cu nebunia sa. Pentru că cel desăvârșit, fiind bun dăruitor, nu știe deosebirea, nici ce este al său, nici ce este al străinului, nici al necredinciosului, ci pe toți asemenea miluiește.

    Că, după cum zice Apostolul, ”nu este nici evreu, nici elin, ci toți Una sunt în Hristos, Căruia este slava, împreună cu Tatăl și cu Preasfântul Duh, Cel de viață dătător. Amin”.

(Ibiden)

                                               *

”Când facem binele, noi îl cinstim pe Dumnezeu (...).

Odată cu decorarea casei lui Dumnezeu, nu uitați pe fratelele vostru sărac. Capii Bisericii, principii înfideli, tiranii, tâlharii pot să să le răpească, dar binele pe care îl faceți fratelui vostru flămând, călător, în zdrențe, este păstrat într-un loc sigur (...).

     Nu fiți îngrijorați, nu uitați binefacerile cu care ați fost încărcați (...).

Cel ce zămislește binele sau răul aproapelui, mai întâi el va gusta din ceea ce dă (...)

(Ibiden)

                                             *

    ”Oricine poate vorbi fără sfială, însă a face acest lucru la timp nimerit cu cumpătare și chibzuință cuvenită e fapta unui suflet mare și vrednic de admirație... Acela care vrea să înfrunte pe altul să se ferească din răsputeri de îngâmfare și nechibzuință și să-și arate puterea lui în cuvinte înțelepte”.

(Ibiden)

                                             *

”Ne cunoaștem deplin pe noi înșine, când credem că suntem nimic...Omul mâncat de trufie este, dintre toți, acela care nu se cunoaște mai mult pe sine...Știm tot când ne cunoaștem pe noi înșine, nu știm nimic când nu ne cunoaștem”.

(Ibiden)

                                             *

Preacuviosul Ioan Cassian (439)

  Sfântul Ioan Cassian s-a născut în Dobrogea, care pe atunci se numea Sciția Mică, prin anul 360. Încă din fragedă tinerețe s-a făcut monah într-o mânăstire din Betleem și, având deosebită istețime a minții și multă osârdie spre înțelepciune pentru dumnezeieștile cărți, a străbătut, mai întâi, toată  elineasca filosofie și a cunoscut desăvârșit, pe cât se poate și tainele dumnezeieștii credințe. Totodată și-a înfrumusețat și viața sa cu fecioria, curăția, bunul obicei și toată fapta bună, agonisându-și astfel o minunată filosofie a vieții.

    Deci, auzind el de viața înaltă a pustnicilor, care trăiau în pustietățile Egiptului, a avut o mare dorință să-i vadă și, primind îngăduința, a plecat pe la anul 385, împreună cu un bun prieten al său, Gherasim și a vizitat patria anahoreților, Egiptul. Acolo a intrat îndată într-o mânăstire din pustia Schitiei și s-a dat pe sine la ascultare și la toată monahiceasca osteneală, îndeletnicindu-se cu viața cea aspră a nevoințelor și a postirilor pustnicești. Și, la dreapta socoteală venind, s-a depărtat la loc pustiu, la liniște; și a petrecut așa, nu puțină vreme, deprinzându-se întru cunoașterea ispitelor și luptându-se cu toate nevoile.

     Voind apoi să tragă și mai mult folos de la sfinții părinți ai pustiei, a ieșit din acea liniște și a străbătut, în două rânduri, împreună cu fratele Gherman, locurile și oamenii cei mai de seamă din pustietățile Egiptului: Schitul, Tebaia, Nitria, ș.a. Călătoriile lor țineau până aproape de șapte ani fiecare. Au putut întreba și aduna astfel cuvinte, mărturisiri, descoperiri fără pereche, din viața celor mai mari oameni înduhovniciți din vremea aceea, având tot timpul de trebuință.

     Prin anii 400, s-au dus amândoi la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur și unde Sfântul Cassian a fost sfințit ca diacon de însuși dumnezeiescul patriarh și a fost folosit, o vreme, pentru slujirea Bisericii din Constantinopol. Pe la 405, cei doi prieteni se aflau la Roma, întru apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care, în 404 fusese surghiunit, a doua oară, la Comane, unde a și murit.

    Pe la 415, îl găsim pe Sfântul Cassian preot, statornicit la Marsilia, unde a întemeiat două mânăstiri, una pentru bărbați și alta pentru femei. Tot aici, la cererea unor episcopi din Galia, Sfântul Cassian a scris două cărți. Cea dintâi carte a lui Cassian, Așezămintele vieții de obste a călugărilor, privește mai mult, viața cea dinafară a călugărilor și curățirea lor de patimi, iar a doua carte, Convorbiri cu părinții pustiei, privește cu deosebire viața lăuntrică a monahilor: gândul neîncetat la Dumnezeu și lupta oamenilor pentru îndumnezeirea lor, scopul vieții creștinești.

      Și așa, acest minunat bărbat, ani9 mulți viețuind și lăsând monahilor mult folos cu scrisurile sale s-a dus la veșnicele locuri, punte făcându-se între Răsăritul și Apusul creștinătății.

Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Imaginea de pe coperta cărții reprezintă biserica ”Sf.M. Mucenic Dimitrie” din Bârda, filială a Parohiei Malovăț)

 

Ioan Miclău-Gepianu

Biblioteca Românească ”MIHAI EMINESCU”-

CRINGILA, N.S.W – AUSTRALIA

 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu