Asa
ramase
~*~
Asa
ramase, umilit,
pe
locu-ntai, c el stralucit,
Iulia
Maniu, parasit!
Si
inghintit, si-mpins in goale,
Si
de Finainte Nationale,
si
de Finante Mondiale,
ca
prea le-a stat, de prin anale,
Si
libertatea-n gat, si-n foale!
Si
condamnat – si surghiunit,
sa
nu mai fie nici privit!
Sa
nu cumva sa se auda
Vreu'n
clopot – din vreo' Talmu'da!
Darmite
cumva sa se uda,
Vreo
fericire – de mic – nuda,
ca
pana cand va creste-nalta,
va
fi curata-n trup, minti, toata -
In
Olimpiada violata!
Asa
ramase, bet, saracul,
Cat
a purtat, la carti, cu sacul,
In
mintea lui cea calma, vina,
Peste
a tuturor, lumina!
Si-ai
lui, chemati, si luati, cu valul,
au
luat prin inchisori, pocalul,
bataii,
mortilor in tina,
de
vii, sobolanimea plina
le-a
dat – sa bea – otravi, cu carul,
caci
ei urcau Aliotmanul,
cu
-ntreaga Lumii Paganima,
crunti
maimutoi, calari pe banul,
pe
postalionul si bulanul,
pe
samovarul de slanina,
de
faurit WC-u de aur!
Si
mesteri – faur – cacanarul!
Asa
ramase Ludovi'c!
La
cata vreme dupa...TIC...
si
TAC...si TIC... nu ORA GRAVA,
nu
Drojdia-n tasul de otrava,
nu
ORA DANTE-EMINA-N GLAS,
NU
POE, ZI A bun ramas,
Nu
, Nevermore, aceeasi slava
a
tot kakartului pe tas,
nu
– mari armate la parada,
nu
– mafii mari, fara popas,
nu
– thalia-bani, de frant si ras,
ce
nu le iese din râiada,
si
dintr-o carne ca o prada,
nu,
sanatatea de a fi,
cel
mai de seama, in a sti,
si
a fi bine-n vesnicii,
pentru
atat cat poti sluji,
ci
liber
,
prim,
in
inchisoare!
A
Libertatii, care oare
ce
iti ofera ca aripa
in
fiecare ora, clipa?
Numai
suflarea ce-nfiripa
Se
zbate, cade, muta, tipa,
masoara,
pana ce-ndelung
gandestea
ea atat de lung,
pentru
atatia cati n-ajung
Lumina
Lumii sa o vada,
din
leaganul de orb, plamada,
de
cat au pustiit, in graba...
sau
in milenii, mut, si surd...
Cat
chin, teroare, furt, gramada...
si
moarte -
moarte
-
din
absurd!
Nu-i
de mirare , Rege Soare,
o
garsoniera, daca are!
Nu-i
de mirare-n cea nebuna
de
Lume, are-un ban, pe luna!
Nu-i
de mirare... doar atat
Urca
un Liberal, pe gat!
atator
Regi peste urat,
si
Presi – care conduc cu cat
cei
de sub ei – il tin mai bine,
In
Cacastoarea de Lumine,
De
mase -interne, sau straine!
Numai
atat … s-a putut zbate
Un
peste pentru ...Libertate!
De
la Maniu din ciuboate!
In
rest,
O
Lume care...POATE!
Atat
– sa fie dezbinata!
Dar
-
nicaieri
– UNIFICATA!
Si
de Prostie-Eliberata!
Vedeti
-si comparati – masura,
a
ceea ce ne da natura,
din
ea – si omul – ce transforma -
si
cea dintai – si-ultima norma -
e
propriul fond! - si propria forma!
In
jurul lui,
ca-n
cercuri unde
sonore,
mute, nepatrunde,
se
tes
esentele
profunde!
Poate
demult
s-au
stins in soapte!
Ecoul
lor nu are moarte!
Se
cer mereu eliberate
atatea
vieti incatusate
in
forme – fonduri – prea desarte,
pentru
o viata fara moarte!
Si
numarul -
nu-i
niciodata
garantul – cum ca Magna Arta -
e
viata noastra eronata!
Si
Magna Arta e in toate!
Stiinta,
Arte, Sport, Dreptate,
Si
in Credinta care poate
Eternitatea,
a strabate!
*
22
iulie 2021
~*~
Cu
deosebit respect,
Jianu
Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu