Dragii mei enoriași!
Gadarenii din noi. În Duminica a cincea după Rusalii este
rânduită Sfânta Evanghelie în care este relatată minunea săvârșită de către
Mântuitorul în ținutul Gadara(Mat. VIII, 28-34). Erau acolo doi oameni
demonizați, care terorizau locuitorii din zonă. Locuiau prin morminte, prin
peșteri, pe unde apucau, atacau călătorii, îi jefuiau, îi băteau, îi omorau.
Erau niște oameni bolnavi psihic, iresponsabili de faptele lor. Locuitorii
satelor și cetăților din apropiere știau de ei, ocoleau ținutul acela și
oricând se simțeau în pericol. Mântuitorul s-a dus acolo, fără teamă.
Demonizații i-au ieșit înainte. Diavolii din ei au început să strige: ,,Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, de ce ai venit
înainte de vreme să ne chinui?!” Așadar, diavolii știau și mărturiseau
dumnezeirea Mântuitorului, statutul Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Știau că la
sfârșitul lumii vor fi judecați și pedepsiți de Dumnezeu pentru tot răul
săvârșit asupra creației lui Dumnezeu. Mai mult, diavolii Îl roagă pe Iisus să
le permită să intre în turma de porci din apropiere. Domnul îi lasă, iar turma
se aruncă în mare și se îneacă. Așadar, diavolii știu teologie, cunosc voia lui
Dumnezeu și nu acționează decât dacă și cât le permite Dumnezeu.
Ne vom opri puțin asupra unui alt aspect. Păzitorii porcilor aleargă în
cetatea apropiată și le spun proprietarilor cele ce s-au întâmplat. Se pare că
era o turmă de porci formată din animale care aparțineau mai multor familii, nu
erau proprietatea unuia singur. Locuitorii cetății ies cu mic cu mare și se duc
la locul unde era Iisus. Nu se minunează că văd pe cei îndrăciți însănătoșiți,
oameni normali, nu se uimesc că acolo era făcătorul minunii, Omul cu puteri
dumnezeiești, despre care se dusese vestea pretutindeni, care vindeca boli
incurabile și învia morții. Nimic din toate astea nu-i impresiona. Ar fi fost
de așteptat ca ei să cadă în genunchi înaintea Stăpânului vieții și al morții, Stăpânul lumii văzute și
nevăzute. Nu! Ei sufereau și erau ofensați că pierduseră porcii! Nu au curajul
să-L ocărască, să-L zburăturească cu pietre pe Iisus, ci Îl roagă insistent să plece
de la ei, să se ducă în altă parte. Și El pleacă.
Întâmplarea din Sfânta Evanghelie și comportarea gadarenilor ne lasă un
gust amar. Aproape nu-i înțelegem pe acești oameni. Cum au putut să prefere
porcii și să-L alunge pe Dumnezeu din viața lor, din cetatea lor? Porcii erau
deja înecați, pierduți pentru totdeauna. Hristos era cu ei. El putea să le
vindece bolile și bolnavii, putea să le facă multe din cele cu neputință de
făcut de către oameni. Și, totuși! Îl roagă să plece de la ei. Nici azi nu se știe
numele acelei cetăți din ținutul Gadara, nici azi nu se știe unde a fost acea
cetate sau cum i-a chemat pe acei oameni. Fără Dumnezeu, n-a rămas piatră pe
piatră, iar uitarea domină acolo!
Mă întreb dacă nu semănăm mulți dintre noi cu locuitorii cetății din
ținutul Gadarei, fie că mă refer la persoane particulare, fie la comunități
întregi. Câteva exemple din comportamentul și din faptele noastre mă
îndreptățesc să cred aceasta. Cititorii noștri pot să găsească multe alte
exemple. S-o luăm pe rând!
Am întâlnit oameni aflați pe ultima sută de metri, oameni cu un picior
în groapă, care m-au chemat să-i spovedesc și să-i împărtășesc pentru ultima
dată. Nu mică mi-a fost uimirea să aud afirmații de genul: ,,- A vorbit urât
despre fata mea, părinte! Nu pot s-o iert, de-aș muri negrijită!” ,,- Nu mă
împac cu soră-mea, de-aș muri negrijită!
A mutat slogul dintre locurile noastre!”
Cele două persoane au murit negrijite. Porcul urii și al discordiei a
fost mai de preț decât Trupul și Sângele lui Hristos!
Am întâlnit familii care au organizat nunți, botezuri, majorate și
aniversări în zile sau perioade de post, ba chiar și în Postul Mare. Orice
încercare de a schimba data evenimentelor respective a dat greș, deși ar fi
fost posibil. Atunci ,,au vrut mușchii lor” și nici de Dumnezeu nu le-a fost
frică. Altfel spus, petrecem cu jocuri, cu cântece și cu lăutari în post,
mâncăm carne și bem pe săturate. Dacă nu-i convine lui Dumnezeu, nu are decât
să plece și să ne lase în pace! Și Dumnezeu a plecat. Poate chiar plângând!
Am întâlnit pe atâția în Postul Crăciunului, care au tăiat porcul și au
mâncat de dulce, începând cu ,,pomana porcului”. Au venit unii cu șoricul în
mână, plini de untură pe la gură, să
sărute icoana Nașterii Domnului. Am întâlnit pe alții petrecând la masă, cu
grămezi de carne dinainte în ajunul
Bobotezei, când este mare post. Voiau să sărute Sfânta Cruce! Observați
la televizor că, mai mult decât în tot cursul anului, începând de la 15
noiembrie, adică o dată cu Postul Nașterii Domnului, se organizează în țară
festivaluri de artă culinară tradițională. Se taie porci în văzul tuturor, se
pregătește carnea, se mănâncă și se bea, se petrece cu muzică și jocuri. În
centrul atenției este, bineînțeles, pomana porcului, ca cea mai reprezentativă
tradiție românească! Ai impresia că ești în mijlocul unui popor păgân! Dacă
nu-I convine lui Dumnezeu n-are decât să plece! Porcii să trăiască!
Am observat pe atâția, care se sfiesc, se rușinează să se închine, când
trec pe lângă o biserică sau pe lângă o troiță, o cruce. Îi vede lumea! Ei sunt
creștini botezați, creștini cu numele, câteodată vin și la biserică, dar se
simt jenați să se închine! Alții înjură birjărește, drăcuie cu cele sfinte,
socotind că prin aceasta își dovedesc bărbăția, puterea, curajul. Se simt
admirați! Alții consumă cantități
industriale de băutură, fumează țigară din țigară, ba chiar se droghează,
distrugându-și trupul, sufletul, sănătatea, viața! Îl alungă pe Dumnezeu din
viața lor. Le sunt suficienți porcii!
Am întâlnit pe unii, care au cerut eliminarea Sfintelor Icoane din
școli, ,,ca să nu se streseze copiii!” Uniunea Europeană ne interzice să mai
vorbim de Sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, de Sfintele
Paști, de orice însemn religios creștin, ca să nu se simtă lezați cei de alte
religii! Mai mult, distrugem Familia, introducem cele mai aberante
comportamente, cerem bieților copii să învețe, încă de la grădiniță, sexologia.
Transformăm Europa, continentul eminamente creștin, într-o bălăcăreală
ideologică și religioasă fără noimă. Afară cu Dumnezeu din Europa, afară cu
Dumnezeu din lume! Trăiască porcii noștri!
Exemplele ar putea continua. Socotesc că cel mai potrivit comentariu la
această situație ar fi o pildă. Se spune că niște tineri ultramoderni au
hotărât să-și petreacă un sfârșit de săptămână undeva, departe de casă. Unul
dintre ei avea mașină. Au urcat toți, claie peste grămadă, în mașina respectivă
și au pornit în viteză. O muzică infernală, cu bubuituri și țipete, era dată la
maximum. Au trecut pe la o colegă s-o ia cu ei și pe dânsa. Cu mare greutate au
reușit s-o înghesuie și pe ea în mașina supraaglomerată. Mama fetei, uimită de
ce vedea, a zis: ,,Dumnezeu să fie cu voi!” Unul dintre cei aflați în mașină,
auzindu-o, a răspuns tare, ca să-l audă toți: ,,- Ha, ha, ha, Dumnezeu dacă mai
are loc în portbagaj, că în mașină în nici un caz!” Au pornit în trombă. Peste
câteva ore a venit vestea că mașina se prăvălise într-o prăpastie și toți
pasagerii muriseră. Din mașină rămăsese doar portbagajul neatins. Când l-au deschis,
au găsit acolo un carton cu ouă. Toate ouăle era întregi. Acolo fusese
Dumnezeu!
*
Sfaturi părintești. Din scrierile Sfântului Tihon de Zagorsk mai
selectăm un fragment:
,,Vezi că un ceasornic, odată ce
a fost întors, merge neîncetat și, fie că noi dormim sau suntem treji, lucrăm
ori nu facem nimic, el își urmează mersul său necontenit, până când arcul i se
destinde de tot și se oprește mecanismul. Așa este și viața noastră: de la
naștere și până la moarte ea întruna se scurge și se scurtează. Fie că ne
odihnim sau trudim, veghem sau dormim, stăm de vorbă cu cineva ori stăm în
tăcere, viața noastră își săvârșește cursul ei necontenit, îndreptându-se spre
sfârșitul său, și astăzi este deja mai aproape de isprăvire decât ieri sau
alaltăieri, iar în ceasul acesta – mai aproape decât cu o oră în urmă. În acest
chip, fără să băgam noi de seamă, viața noastră se scurtează! Așa trec
ceasurile și clipele! Însă nu putem ști când se va opri mecanismul și când
pendulul își va înceta bătăile sale. Pronia Domnului a ascuns de noi acestea ca
să fim mereu pregătiți pentru săvârșire, orișicând ne-ar chema la El Stăpânul
și Dumnezeul nostru. „Fericite sunt slugile acelea, pe care stăpânul, venind,
le va afla priveghind” (Luc., XII, 37). Nefericiți sunt dar cei pe care-i va
găsi cufundați în somnul păcatului! Această întâmplare și cugetarea asupra ei
te învăța, creștine:
1) că vremea vieții noastre se
scurge fără încetare;
2) că ne este cu neputință să
întoarcem timpul care a trecut;
3) că trecutul și viitorul nu ne
aparțin, ci doar ceea ce avem acum este al nostru;
4) că nu ne este dat să ne
cunoaștem sfârșitul;
5) că, prin urmare, mereu, în
orice ceas, trebuie să fim gata pentru a ieși din viața aceasta, dacă vrem să
murim fericiți.
6) de aici înțelegem că unui
creștin i se cuvine să se afle în necontenita pocăință și în nevoința cea întru
credință și cucernicie.
7) și precum vrea să fie găsit
la sfârșitul zilelor sale, așa trebuie să se străduiască a fi în orice vreme a
vieții lui, întrucât nu știe dimineața de va ajunge să mai prindă o seara, iar
seara nu cunoaște de va mai apuca să vadă zorii unei alte zile. Căci vedem
uneori că, aceia care de dimineață umblau sănătoși, seara zac fără suflare pe
patul morții, ori cei ce-au adormit la sfârșitul zilei nu se mai trezesc
dimineața, căci rămân să doarmă până ce va suna trâmbița Arhanghelului. Or,
cele ce s-au petrecut cu alții se pot săvârși și cu tine și cu mine, de vreme
ce noi toți nu suntem feriți de nici o întâmplare cu putință.”
*
Mi-e dor. Am găsit pe internet o poezie cu acest titlu,
foarte frumoasă și plină de semnificații adânci pentru vremea noastră, autorul
nefiind altul decât Domnul Dan Puric. O
redăm cu bucurie mai jos.
,,Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de ,,cu plăcere”, ,,mulțumesc”;
Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.
Mi-e dor de scuzele cerute, cu
sufletul plin de regret:
,,Da, am greșit, o știu prea bine, dar nu o să o mai repet!”
Mi-e dor de ,,Bună dimineața” ce îl spuneam pe la vecini;
Azi locuim pe-aceeași scară, dar toți suntem pe veci străini.
Mi-e dor de buna noastră mamă, ce se zorea făcând gogoși
Și nu știai ce e mai bine, să o mănânci sau s-o miroși.
Mi-e dor de iernile frumoase, cu sania pe derdeluș,
Când împărțeam cu frații noștri tot ce aveam, chiar pe Lăbuș.
Mi-e dor de suflete curate, de oameni harnici dar și drepți,
Care munceau cu demnitate și nu spuneau că-s ,,prea deștepți”.
Eu am trăit vremuri frumoase și am de ce mă bucura,
Dar tu, ce-ți vei aduce-aminte, oare, când va veni și vremea ta?”
*
File
de jurnal - 17 Sept. 1982. ,,Alaltăieri-noapte
am plecat la București. Era nevoie de cca. 3-4 litri de ulei de in fiert pentru
pictură. Din păcate, mi-a fost imposibil să găsesc nici măcar 100 grame. În
București am alergat peste tot pe la magazinele Fondului Plastic, pe la
librării și magazine cu produse chimice, dar
n-am putut găsi strop de ulei măcar. Abia am avut timp să merg la
magazinul ,,Skoda”, ca să cumpăr casetă și coloană de direcție pentru mașină.
Toate piesele pe care le-am cumpărat s-au ridicat la 3.000 lei.
Din București
am plecat spre Severin cu rapidul 11. Am ajuns acasă pe la 19.30. În tren am
mers cu o doamnă, Marcela Severineanu. Era originară din Tr. Severin, fiică de
mare industriaș, căsătorită cu fiul unui mare moșier. Mi-a povestit multe
despre oameni, locuri și clădiri din Severin. Avea nostalgia orașului natal.
Aici făcuse multe petreceri la tinerețea sa, aici simțise tot bunul vieții.
Prietenă bună cu fiicele lui Ali, proprietarul Insulei Ada-Kaleh, adeseori
făceau baluri de noapte cu ofițeri români, nemți, turci și unguri pe insulă.
Cunoștea toți marii proprietari din județ și de fiecare i se lega câte o
amintire. Chiar și la Bârda petrecuse adeseori de minune cu Bădiță Petrescu,
avocat și proprietar. Îi fusese dragă viața cucoanei și se pricepea să
povestească frumos. Toți medicii mari ai orașului, toți avocații și
proprietarii îi știa pe degete și de toți spunea câte ceva.
Era tânără
căsătorită, când l-a luat pe bărbatu-său pe front. Când s-a zvonit că nemții
vor intra în Severin, ea a vrut să fugă la Dealul Viilor cu tot ,,coconetul”
orașului. N-au luat-o și pe ea. Și-a făcut însă ,,milă” un fost coleg al
soțului ei, care era ofițer la comenduirea orașului și a luat-o acolo. A
petrecut minunat, fiindcă toți ofițerii o ,,simpatizau”. Cele fugite la dealul
Viilor au pățit-o rău de tot. Acolo au ajuns rușii, au băut vinul din crame și
au iubit femeile pe care le-au găsit. ,,- Ai noștri
se purtau, totuși, mai delicat, însă rușii erau foarte brutali cu femeile!” a ținut să mai adauge interlocutoarea mea.
De teama
Bărăganului au plecat în București. Bărbatu-său venise de pe front ,,comunist înfocat”. Era un comunism sui generis în mintea acelui om. El credea că prin comunism îi va ridica pe toți
cei nevoiași la nivelul lui. Când a înțeles însă că de fapt el trebuia să se
coboare la nivelul lor, s-a lăsat de politică. A avut multe necazuri pentru
acest fel de a înțelege realitățile și a fost apoi purtat pe drumuri din loc în
loc. Totuși, a fost director cu aprovizionarea în Ministerul Sănătății și apoi
înalt funcționar în Ministerul Industriei Grele.
Severinenii
din București sunt uniți și se ajută între ei foarte mult. Tocmai aceasta a
ajutat-o și pe Doamna Severineanu să treacă mai ușor prin ,,vremurile grele”. Acum doamna o duce bine.
Fiica sa e căsătorită cu un inginer mecanic, directorul unui Auto-Service din
București, au casă în capitală și o vilă la Cheia, între Brașov și Vălenii de
Munte. Este la curent cu cele ce se petrec în lumea mare, atât din discuțiile
cu cunoștințele sale, cât și din ceea ce spune ,,șopârlița liberă”. Mi-a spus că generalul Pacepa a fost
lichidat de zece securiști români, deși făcuse operație estetică pentru a se
deghiza.
Nicu Ceaușescu
face multe ,,pozne” pe litoral. Peste tot în București se vorbește ,,fără a se mai
feri”, că suntem ,,la sfârșit
de domnie” și că ,,se clatină șandramaua”. Acestea toate pentru că oamenii din jurul
șefului sunt foarte nemulțumiți de stilul său de lucru. Pe de o parte dă
ordine, iar când rezultatele nu sunt bune, vinovați sunt alții. Cornel Burtică,
fost ministru al Comerțului Exterior și apoi prim-secretar de Prahova, este
acum un simplu inginer într-o fabrică oarecare. Domnul Burtică a fost copilul
unei slugi de la curtea familiei Severineanu.
Ieri am fost
la Severin. Am montat și coloana de direcție. Am trecut pe la protoierie și am
aflat că pictorul Ivănescu a dat telefon acolo. A vorbit cu protopopul și i-a cerut
să-mi dea mie ordin să-i trimit telegrafic 10.000 lei, pentru ca să-și cumpere
materiale. A vorbit cu aceeași incisivitate, cu aceeași pornire. Printre
altele, protopopul i-ar fi spus ,,să lase
copilăriile!”
Am aflat că
sâmbătă noapte părinții părintelui Bologa de la Bălăcița au fost jefuiți și
înjunghiați”(Va urma).
*
Lupta cu ursul. Tatăl meu a făcut armata la vânători de munte.
Timp de trei ani cât a durat stagiul militar, unitatea lui a fost în mai multe
locuri: Rm. Vâlcea, Brașov și Miercurea-Ciuc. Terenul de instrucție și
antrenament îl constituiau munții și pădurile. În zona Brașovului a aflat de o
întâmplare legată de viața oamenilor din zonă, de conviețuirea omului cu ursul,
cel mai de temut animal sălbatic de acolo.
În apropierea unui sat apăruse un urs mare, puternic, foarte agil și
foarte feroce. Ataca cireada de vaci a satului. Era obiceiul acolo ca fiecare
familie să-și dea animalele unui îngrijitor, care le lua dimineața, le păzea
până seara, când le aducea acasă. Pe omul respectiv îl răsplăteau în bani și în
natură. Aveau o suprafață mare, un izlaz comunal, unde pășunau animalele mari,
vacile, caii. Oile și le dădeau primăvara la cioban, care făcea stână în munte.
La cireada de vaci ataca ursul în fiecare săptămână și lua cea mai mare
și mai grasă vacă. Ursul avea o metodă a lui, pe care n-o mai folosise vreo
altă fiară sălbatică din zonă. Ședea ascuns în pădure. Își fixa victima de la
distanță. Se repezea fulgerător și sărea în spinarea vacii sau taurului ales.
Animalul, îngrozit, se desprindea de cireadă și pornea în goană nebună, fără
țintă. Ursul dirija victima cu labele din față, lovind-o peste ochi. Îndrepta
victima spre o costișă foarte înclinată, la capătul căreia începea o prăpastie
adâncă de mai bine de o sută de metri. Animalul cobora panta cu mare viteză și
nu mai putea evita căderea în hău. Cu câțiva metri înainte de a se prăbuși
victima, ursul sărea din spatele ei, ocolea pe poteci numai de el știute și
ajungea pe fundul prăpăstiei, unde se desfăta în voie zile în șir. Duhnea a
carne stricată în toată zona.
Vânătorii și pădurarii nu aveau curajul să-l împuște pe urs. Era
protejat de lege. Se știa că pedeapsa pentru uciderea unui urs e mai mare decât
pedeapsa pentru uciderea unui om. Autoritățile nu se sinchiseau, pagubele
oamenilor creșteau de la o săptămână la alta. Trebuia făcut ceva. Situația nu
mai putea continua.
Iată că s-a găsit un bătrân, care a dat soluția. Totul a fost pregătit
în cel mai mare secret, ca să nu afle miliția. Un grup de câțiva oameni mai
hotărâți au trecut la treabă. Au decojit mai multe trunchiuri de copaci, în
special salcâmi și salcie. Au pus cojile în apă. Au observat ritmicitatea cu
care ataca ursul. În ziua când se așteptau ca să vină ursul, foarte de
dimineață, oamenii respectivi, înarmați cu securi, furci și alte arme albe,
s-au dus la panta la care conducea ursul victimele. Purtau cu ei saci plini cu
coji de copaci. Au așezat cojile cu grijă în două straturi. În primul strat
cojile erau cu partea decojită în sus; stratul al doilea se suprapunea peste
primul, dar cojile erau cu partea decojită în jos. Au acoperit astfel o alee de
câțiva metri lățime, pe care era dirijată de obicei victima. Oamenii au plecat.
Pe la prânz, când vitele, sătule, intraseră la umbră și rumegau, iată
că ursul s-a slobozit ca trăsnetul din pădure. Paznicul și câinii au rămas
împietriți de groază. Ursul a sărit în spatele unui taur mândru și puternic.
Animalul s-a desprins de cireadă și a pornit-o într-o fugă disperată peste
câmp. Ursul îl lovea cu labele peste ochi. A reușit să-l conducă la costișă.
Taurul boncănea, sărea și se zbătea, încercând să arunce de pe el fiara.
Degeaba. Aceasta își înfipsese adânc ghearele din spate în spinarea taurului,
iar cu cele din față îl conducea. Când a pornit pe costișă la vale, taurul
alerga în galop. Ochii îi erau însângerați, nu mai vedea pe unde calcă. La un
moment dat s-a produs ceva, care ieșea din scenariul vechi, cunoscut de urs.
Taurul a alunecat pe cojile de copac. Cele două straturi alunecau ușor unul
peste altul, ca sania pe gheață. Taurul nu și-a mai putut menține echilibrul. A
căzut. Forța inerției, suportul deosebit de alunecos și înclinația pantei au
făcut din el un adevărat proiectil, care s-a prăbușit în prăpastie. Ursul,
surprins, n-a mai sărit la timp din spinarea taurului, iar când și-a sprijinit
labele de pământ, n-a mai avut aderență, cojile făcând ca și trupul lui să se
prăvălească în prăpastie. S-a zdrobit de stânci, dar n-a murit imediat. Câteva
zile s-a auzit urlând.
De atunci multă vreme vitele sătenilor din zonă n-au mai fost atacate
de urs.
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și
donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 1.000 lei; Părintele Diac. Constantin Grădinaru din Harlem(Olanda):
530 lei; Doamna Dr. Monica Petruțiu din
Orăștie(HD): 190 lei; Domnul Tărăbâc Gr.
Gheorghe din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Dr. Gampe Răzvan din Chișodia™, fiu al satului Malovăț, Domnul Ionașcu Marinelu din
Londra(Anglia) și Domnul Prof. Zloh
Sebastian din Băilești(DJ): câte 100
lei; Doamna Rolea Viorica din București, fiică a satului Bârda: 50 lei.
Pentru lucrările de la biserică au mai
donat: Domnul Ivașcu Vasile din
Bârda și Domnul Nistor Ion din Malovăț:
câte 50 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii Iulie
am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 4 Iul.(Bârda): 147 pâini; 11 Iul.(Malovăț): 180 pâini; 18 Iul.(Bârda): 170 pâini; 20 Iul.(Malovăț): 126 pâini; 25 Iul. (Malovăț): 126 pâini. Așadar, în luna iulie s-au
donat 788 pâini. De asemenea, s-a
vândut pâine cu prețul de achiziție de 0,70
lei, astfel: 4 Iul.(Bârda): 653 pâini;
11 Iul.(Malovăț): 120 pâini; 18
Iul.(Bârda): 630 pâini; 20
Iul.(Malovăț): 74 pâini; 25
Iul.(Malovăț): 135 pâini. Așadar, în
luna iulie s-au vândut 1.612 pâini.
*
Pentru Joi, 19 August, organizăm o acțiune
caritabilă la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț (MH). Am luat legătura cu
directoarea centrului respectiv și am stabilit să le ducem masa de prânz din ziua respectivă și câteva
articole care le sunt absolut necesare, precum: set de tigăi și mașină de
spălat rufe. Orice donație în acest scop este binevenită. Diferența va fi
suportată de către Doamna Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș.
*
Plăți. În această perioadă
am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: 5.594 lei tipografiei pentru cărți; 1.680 lei pentru cele 2.400
pâini donate și vândute în luna iulie; 642
lei pentru impozit; 337 lei pentru
colete; 280 lei pentru timbre; 205 lei tablă pentru acoperișul
copertinei bisericii din Malovăț; 173
lei o etajeră pentru biserica de la Bârda; 50 lei pentru curentul electric și altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare
pastorală” – 449, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 18 iul. 2021,
ediție on-line (https://armoniiculturale.ro);
în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 20 iul. 2021, ediție și on-line(http:// www. observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 20 iul. 2021, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
Viperele, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1088(22 iul.), p. 12; Dedublarea, în ,,Art Emis”, Rm. Vâlcea,
28 iul. 2021, ediție on-line(https://www.art-emis.ro/literatura/
dedublarea); Oftica, în
,,Obiectiv mehedințean”, an. XXIII(2021), nr 1089(29 iul.), p. 12.
*
Excursii
– pelerinaj. ♦Pentru
Duminică, 25 Iulie, am organizat o
excursie – pelerinaj la Mănăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul
hramului. Parohia s-a oferit să pună la dispoziție un autocar. Așadar, participarea era gratuită. Preotul Dvs.
a oficiat slujba și celelalte servicii în
parohie. S-au înscris șase enoriași. Proiect eșuat!
♦Pentru Joi, 26 August, organizăm o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda
– Malovăț - Tr. Severin - Mănăstirea Vodița - Orșova(Mănăstirile ,,Sf. Ana” și
Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea
Călugăra – Munții Banatului – Bozovici –
Mănăstirea Putna – Cascada Bigăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia
se face într-o zi și costă 60
lei/persoană. S-au înscris până acum 36 enoriași. Așteptăm să se completeze
locurile.
►Duminică, 29
August, se va prezenta dimineața, la ora 8, un autocar la biserica de la Bârda
și se vor îmbarca toți enoriașii care vor binevoi să meargă la slujbă la
Mănăstirea Schitul Topolnița. Cei de la Malovăț vor aștepta la Glavani, la
intersecție. Dacă numărul participanților
va depăși capacitatea autocarului, acesta va mai face o cursă. Transportul este gratuit. După ce se va
termina slujba la mănăstire, autocarul îi va aduce pe enoriașii participanți la
Malovăț, respectiv la biserica de la Bârda. Între timp, la biserica de la Bârda
se va prezenta mașina brutăriei și va aduce pâine, la fel ca în duminicile când
este slujbă la Bârda. Participanții la slujba de la mănăstire vor primi
pâine gratuită, ca-n duminicile obișnuite.
*
Lucrări
la biserică. Am reușit să montăm noile porți la biserica de la Malovăț.
Domnul Bogdan Gheorghe-Gabriel s-a
angajat să suporte și această lucrare și s-a ținut de cuvânt. A cumpărat nouă
saci de ciment și, împreună cu fratele său, Domnul Bogdan Dragoș, au turnat o placă de beton, care era
necesară. Domnul Constantin Pereanu, omul
care constituie garanția calității la orice lucrare, a montat noile porți
gratuit. A ieșit ceva frumos! Dumnezeu să ajute familiei Bogdan Gheorghe-Gabriel și Andreea!
*
Lucrări
la cimitir. În ziua de 18 Iulie s-au terminat lucrările de curățire a
cimitirului de la Malovăț. Au participat în această zi la lucrare Domnii
Nistor Petre și Baltac
Alexandru.
Dumnezeu să le răsplătească osteneala tuturor
celor ce au contribuit la această lucrare!
*
Lucrări în comună. ●În satele Malovăț și Colibași s-au terminat
lucrările de canalizare. Malovățul și
Colibașul se înscriu astfel printre primele sate din Mehedinți canalizate;
●În satul Negrești s-au terminat lucrările de alimentare cu apă.
Domnul Primar Ing. Ion Michescu ține morțiș să-și respecte punct cu punct programul
electoral. Sperăm că nu va mai trece mult și-și va reaminti și de Bârda!
●Se lucrează de zor la pregătirea terenului în vederea asfaltării DJ
670(Malovăț-Bârda).
*
Zâmbete. ☺Nevasta
unui miliardar se interesează la doctorul care urma să-i opereze soţul: ,,- Mai
există speranţe, domnule doctor?” ,,- Depinde ce anume speraţi!” ☺ Înaintea anesteziei,
pacientul îl întreabă pe chirurg: ,,- Domnule doctor, ce şanse am?” ,,- Execut
operaţia pentru a suta oară!” ,,- Oh, atunci sunt liniştit!” ,,- Normal. Odată
şi odată trebuie să-mi reuşească!!!” ☺ Vine o femeie la cabinet cu nasul umflat. Doctorul
o întreabă: ,,- Ce-aţi păţit?” ,,- O albină!” răspunde femeia... ,,- S-a pus pe
nasul dumneavoastră?” ,,- Da!!!” ,,- V-a înţepat?” ,,- N-a avut timp, că soţul
meu a şi lovit-o... cu lopata!” ☺
O femeie la doctor: ,,- Domn' doctor, aţi uitat că de trei minute stau cu limba
scoasă?” ,,- N-am uitat, dar vreau să scriu reţeta în linişte...!”
*
Anunțuri.
► Rugăm pe toți cei interesați să evite să facă nunți și botezuri
duminică, 29 August, fiindcă este zi de post.
►Începând
cu 1 Septembrie, slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 9.
*
Înmormântări. În ziua de 31 Iulie am oficiat slujba
înmormântării pentru Meilă N. Nicolae(85
ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În luna August avem următorul program de
slujbe: 1 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Bârda);
7 Aug.(Malovăț-Bârda); 8 Aug.(Malovăț); 12 Aug.(spovedim
și împărtășim în Bârda, la biserică și în sat); 13 Aug.(spovedim și
împărtășim adulți în Malovăț, la biserică și în sat); 14 Aug. (spovedim
și împărtășim copii în Malovăț); 15 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda;
slujbă la Malovăț); 21 Aug.(Malovăț-Bârda);
22 Aug.(Malovăț); 28 Aug.(Bârda-Malovăț); 29 Aug.(Schitul
Topolnița, cu plecare de la biserica din Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu