MELANIA RUSU
CARAGIOIU
EPIGRAME CU
CLAME
Epigrame, catrene,
pamflete și amuzete
Motto:
Îndrăznesc către Destin
Să mă adresez în scris.
Nu-i va place al meu chin ?
Bah, și eu greu m-am decis !
(Autoarea)
ÎN
LOC DE PREFAȚĂ:
E p i g r a m a- D OA M N A, la n e
u t r u
Puțìn despre istoricul și școala
epigramei
(material
întocmit din informațiile de la Cenaclul ,, Păstorel Teodoreanu”,-Montreal și date culese din Conferințele asupra
epigramei, susținute de ,,Păstorel”- Oswald Teodoreanu. Internet )
de
Melania Rusu Caragioiu,
(Vicepreședinta Cenaclului)
Fiind întrebat corifeul epigramei
românești, Cincinat Pavelescu, ce este
epigrama și cum se face ea, acesta s-a adresat printr-o conferință publicului
parțial avizat și parțial nedumerit, expunând nu numai punctul său de vedere ci un întreg istoric al epigramei.
De atunci în toate cercurile și
laboratoarele de epigramiști, minți iscusite și înfierbîntate au căutat să
folosească arma albă a epigramei fie în scop social, fie într-unul mai mărunt
atacând disimulat ceva sau pe cineva, ca o răzbunare impunitivă.
Ne vom mărgini a reda în mai multe
episoade, precum învățăceii care declamă lecția învățată , un rezultat al
cercetării sau mai bine zis al culegerii din documentele la îndemână,
bazându-ne cel mai mult pe harul scriitoricesc și epigramistic al lui Cincinat Pavelescu.
Fiind vorba despre epigramă, ne vom
aștepta, sperăm, la multe replici ingenioase sau usturătoare, dar le vom lua
drept un omagiu- replică adus Doamnei-Epigrama și în același timp de
descoperire a noi spirite cu talent epigramistic.
Alcătuirea epigramei este un
process alambicat de a reda umorul și satra într-un mod liric,
cuprinzând lapidar într-o strofă o idee
sau o inscripție.
Numele epigramei vine din limba greacă:
epi-grafi, ceeace înseamnă a scrie… pe
ceva.
Inițial epigrama era un epitaf scris fugitiv, uneori chiar și în
proză. În versuri era respectată
cadența, ritmicitatea de a se
scrie în hexametri sau pentametri sau în metru iambic sau trohaic.
Epigramele grecești erau fie madrigale,
fie catrene morale, plăcut acceptate de public.
Din cine era constituită oastea
epigramiștilor la greci, ne vom pune întrebarea. Răspunsul este ușor de dat:
din poeți, așa ca în toate timpurile, de atunci și până la noi.
Primul epigramist cunoscut a fost Alceu,
acesta alegându-și inspirația subiectelor din operele lui Horațiu.
Simonide, un alt om cucerit de genul epigramelor, creea
alt fel de epigrame, reușind să le dea o formă laudativă , încât se apropiau mult de genul
odă.
Vedem multă diversitate în alegerea
subiectului de inspirație în lumea veche.Subictele de inspirație alese de Anacreon sunt din plăcuta lume a iubirii și
vinului.
Cel care apare în epigramă cu o satiră
personală este poetul Arhiloh, el find
cel dintâi care a reușit reuș să dea
formă epigramei sale, întotdeauna în ritmul iambic. În același timp un alt
poet Terpandru adoptă pentru epigramele
sale tot ritmul iambic.
În secolul I după Hristos, apare Meleagru. El ridică epigrama la înălțimea
poantelor subtile și ale sofismului.
Pentrucă era atâta abundență de
epigramă, apare și un așa zis, denumit
de către mine, editor. Acesta este Stephanos, care strânge prima antologie de
epigrame. Tot între epigramiști îl găsim pe Iulian Apostatul și pe Lucian.
Se impune a reda și o exemplificare a
aspectului și a conținutului uneia dintre primele epigrame. Exemplul pe care îl
avem la dispoziție , în traducere este al unei epigrame scrisă de Simonide,
despre care am amintit mai sus. Este o epigramă epitaf cu tentă umoristică,
care sună astfel:
,,Ai
murit bătrâne Sophocle-
,,Glorie
veșnică a poeților
,,Înecat
cu o boabă de strugure !
Observăm
aci cum este ironizată tăinuita moarte prin otrăvire a lui Sophole.
Istoricul epigramei la romani este mai
simplu. Romanii nu au avut epigramiști remarcabili. Și la romanii poeții erau
și epigramiști. Poate pentrucă ei erau mai prețioși, alegând forma de exprimare
concisă și în vers metric.
Cele mai utilizate teme în epigram
romană sunt din universul iubirii, admirației, mâniei și urii. Lui
Catul i se datorează epigram spirituală,
plină de grație, dar plină de satiră. Încercând
să îmbine grația cu satira, el
cade deseori în extrema trivialității. El încearcă să imite epigrama grecească,
recunoscută unanim mai valoroasă. Pentru acest fapt Tibul, Ovidiu și Martial îl
poreclesc sau mai bine zis îl onorează cu apelativul ,,Doctus”. Horațiu își
expune punctu său de vedere asupra creației epigramistice a lui Catul,
diminuându-I ușor calitățile de
epigramist.
Cel mai mare epigramist latin rămâne
Martial ( Marcu Valeriu). El a scris, se
spune, 1600 de epigrame. Epigramele
lui, toate sunt concepute și realizate într-o alură pitorească, iar în ceeace
privește forma, ele se înscriu într-o formă poetică rigroasă și precisă.
Universul din care se inspiră este marea diversitate a aspectelor din viața
romană.
Iată cum epigrama poate dezvălui și
trăsături istorice , mici pilule de document, cernute prin prisma
epigramistului.
Martial devine prin acest uriaș mănunchi
de epigram și prin acuratețea lor,
primul pe firmamentul epigramei până târziu în secolele XVII și XVIII.
El va fi un un perpetuu izvor de sursă
de inspirație pentru marile generații de poeți, culminând cu Moliere, Goethe,
Schiller, Lessing, Voltaire și lista este interminabilă…
Grațìe,
documentatului și nemuritorului material
despre epigramă, redactat doctoral de către Cincinat Pavelescu care a răscolit
multe capete înfierbântate ale vremii noastre, iată că pigmei, sau coloși care
vor să crească la nivelul epigramei
și-au spus sau își spun cuvântul.
Cititorul
va constata cât de greu se alcătuiește epigrama în codițiile stresului actual
și cât de merituoasă este încercarea și reușita epigramistului de azi. La o
ședință de cenaclu au scos capul câteva epigrame, de preferință originale, pe
care vi le prezentăm:
De la Cenacliștii noștri, păstoriți de Păstorel:
Melania Rusu
Caragioiu
Răspuns la un mesaj,
invitație
I
Bună
ziua drag Booklook,
În
distinsa prezentare,
Spre totala afirmare
Fă-mi și mie…
confirmare !
II
,,Limba
noastră-i o comoară”
Dezgropată
prin cuvinte;
Astăzi,
ca odinioară,
Stă
la masă ,,înainte” !
III
Cugetele
luminoase
Își
trag seva din cazanii,
Șfichiuind
obraze groase
Și-nâlțând
limbii litanii
***
Traian Gărduș
Automobilistică
La taclale, într-o dungă,
Zise buna mea amică :
,,Poa’ să fie șI mai mică,
,,Dar o vreau de cursă lungă…”
Elenei Udrea-Cocoș
Frumoasă, blondă, ochi focoși,
Întotdeauna dichisită,
Elena noastră-i rostuită,
-
E clsr, pentru mai mulți cociși…
Bachică
Îmi fuse dat amar destin
O viață-ntreagă doar pelin;
Acuma, moarte, stai puțin,
Să iau o țuică și-apoi… vin !
***
Ion Anton Datcu:
Am plecat să mă refac
Într-un spital imens,
sărac;
După nopți de mare
consternare
Eram mai bolnav ca la … internare !
***
Anonime, culese de Mary
Palcu
Rugă în campania
electorală,
Doamne, Tu, Atotstăpân
Și al lumii-ntregi părinte,
Dacă ești un pic român,
Dă-ne un Țepeș, președinte !
În anii care au trecut
Ne-am și iubit, ne-am și urât,
Dar nicidată n-am crezut
Că-o să ne suportăm atât
***
Ion Iovuță, Timișoara, România:
Un om plecat de la Șiria
Un om plecat de la
Șiria
Ce e definitiv
pierdut,
Mi-a spus că mulți din
cei de-acia
Și-or aminti că au
avut
Originile-n România…
***
Melania Rusu Caragioiu:
Actorului epigramist
Lungoci când era printre noi
Mi-e teamă să stau la
,,troci”
Cu dragul artist
Lungoci;
Ce-n fierbintea-i epigramă
Mă-nfierează-n panoramă !
Aceluiași, în grai
bănățean
Nu șciu dacă ieu măi poci
Să mă-ncontrez cu Lungoci !
Epigrama-i ascuțâtă
Mă perpeleșcie pră plită !
O soacră
drăguță către ginere:
Iar stai la ordinator
Și pândești o epigramă ?
Rupt în coate și dator,
Doar tu te mai bagi în seamă !
O constatare:
Iar am scris o epigamă
Necoaptă ! Un aluat !
N-am telent azi, nici o
dramă !
A fost șprițul diluat ?
***
ȘI ÎN
CONTINUARE: ,,LECTURĂ PLĂCUTĂ
!” LA
EPIGRAME, Și
,,AMUZ-AME”
ÎN
EXCLUISIVITATE ALE AUTOAREI
Unuia plin de sine
Uite bade, epigrama,
Să vezi cât sunt de-nvățat !
Văd ! Dar unde-i panorama ?
Zici că-i unul înțepat ?
Unui înfumurat
Ce te ții așa fălos
În Nissan-ul arătos ?
Ai ieșit ieri din
,,coteț”,
Cocoșel, și ... prea isteț !
Copiii de foști
Suntem
iar conduși de sfinți,
Adulați...
de nu se poate !...
Descendenți
din ,,foști” părinți
Ce
le-au pus perne pe roate.
Unuia cu logoree
Toată ziua trâncănești
Ba că-s’ verzi, ba că-s’ uscate;
Mai lasă-ne ! Ce povești ?
Că-s’ baliverne uzate !
Unei lăudăroase
Ne crezi pe toți alzhaimeriști,
Dar tu ești cea care-ai uitat
Câte minciuni spuni și cât riști !
Parcă ești pomul lăudat !
Eșec total
Cât scârțâie o epigramă
Ca să iasă prin palton,
Și când colo, mare dramă,
Nu-i nici cum; nici tu …poltron !
Unuia fără inspirație
De te doare capul că n-ai haz
Iar confrații te vorbesc de rău,
Hai, mai soarbe-o dușcă, de necaz
Poate -ți schimbă acul la… macaz
!
Unui ofticat
De scrii ca omul la plictis
Și curge nasul unui pix,
Dacă-n creație-ai dat chix.
Petrece-ți oful cu o - miss!
La păs, după inspirație,
Paște iarba din ogradă
El și Pufi prins în zgardă,
Cautând rime la grămadă,
Dar… mana nu vrea să-i cadă !
Sfat
Decât să i-o spuni direct,
Mustăcește-o în concept
Și-ii prezinți o epigramă,
Elegant, ca pe o damă.
Zis și făcut
Azi am chef de epigrame
Trase de păr și de ață.
Dar tu nu-nțelegi sărmane
Suflet, că ele-ți cer și viață ?
Unui vlăguit
De nu poți privi prin geamul,
Afumat de așteptare,
Și din vlagă n-ai nici… dramul,
Tămâiază-te-n licoare !
Unuia ce-și zice econom
Econom, ca un hambar
Plin de toate, la refuz;
Alții zic că-ar fi avar...
Ași, de unde ! E obtuz !
Să-l
retușăm !
De-ai trecere la toți din casă,
Deși ești egoist, avar,
Năravul uneori mai
lasă-l !
Și șantajează- i ! Dar mai rar...
Și
Mezinului
De te iubesc cu toți din casă,
În egoismul tău barbar,
Pretențiile le mai lasă
Și șantajează-i... dar mai rar...
Unui fel de cuplu
Mumuica se răsfață;
Iarăși
vrea mantou, biju-uri;
Când n-aude ,,Iubițelul-
Dragul”, are ea... atu-uri !
Unui Don Juan, sau unuia nestatornic în dragoste
Dintr-un buchet de trandafiri
Ce risipește-n val, parfum
Pe care greu poți să-l inspiri;
A
Alege-ți ,,un fir” ! Să-l admiri !
Unui superficial
DEX-ul dă doar explicații,
Acest lucru lumea-l știe;
De
vrei să țini dizertații
Ia-ți o Enciclopedie !
Pictorului Simion Cândea
Le-ai pictat pe toate ! Bine !
Pentru artă ai curaj...
,,Frumușel”, toți trag de tine...
Mai comandă-ți un tiraj !
Unui
cusurgiu
Cârcotaș ! Te
doare capul
De lucrezi o zi cu el...
Tu să duci
stânjenul , sacul !
El ? Vreun pai mai
ușurel !
Unui ecologist
Plouă-ntr-una
peste casă
Cu miasme din furnal !
Poluare ? Aș’ de unde ?
Vă spăl gâtul cu...Deval !
Campestră actuală
Și-a albit la iaz covorul
Și bobocii pe islz;
A clădit ,,Glass-Wand” pridvorul
Și patzio... pe pârleaz !
Unui cântăreț de ocazie
Bălăior, cu bucle multe-
Melopee
înșirată,
Dacă vrei să te asculte
Schimbă-ți corzile de vată !
Unui palavragiu
Drămuiește
cu măsură
Vorbele, în greutate !
De nu puni lacăt pe gură
Îți fac alții tevatură !
Unui poet
Eu te văd ades poete
Pe când bați câmpiile
Și apoi tocând pe taste
Rime-ți ies, cu miile...
Altui poet
De cânți oțelul din furnal,
Sau floarea soarelui din lan,
Să scrii frumos și inspirat,
Poate mai faci și tu un ban !
Și:
De cânți un imn pentru furnal
Sau pentru florile din lan,
Fă-o din suflet, nu formal,
Flămând ! Măreț ! Nu pentru ban !
Și:
Te zăresc ades poete
Pe când bați câmpiile
Dacă, însă, ,,câmpii bați”,
Ești
de râs printre confrați !
Unui
epigramist speriat de repetiții
Ți s-a plafonat
limbajul:
Fără ,,câmpi”;
,,confrați”, ,,talent”;
Sărăcie-n tot
,,Bagajul”;
Moare el, mori și
tu... lent
Lui I. Mioc
Epigramele în timp
Și-au mai scuturat din nimb.
Ce să-i faci ? Azi nu se cer
Cu zahăr... fără piper.
Timișoara, 1980
Lui
Al. Jebeleanu
Un scriitor, trecut, iubea o fee,
Întâmplător. o floare de agavă;
Nu-l atrăgea prin vers, nici prin idee
Ci prin ispititoarea ei otravă.
Soțului meu
Lăstarii noștri, la fel
Lui Nicu și Florinel,
Țin
în familie la tradiție:
La admiteri, o altă ediție !
Tatianei L.
Tu ești feea din cenaclu,
Noi, azilul de bătrâni,
Mulți,
nu am găsit speraclul,
Tu- l mânuiești și... rămâni !!!
Unui ins
risipitor
Fulger se rostogolește
Banul ce nu-i drămuit...
Că-i rotund îți dovedește
Când din mână ți-a fugit...
Unui elev
În abecedar,
vezi bine,
Noțiunile-s puține;
Dacă vrei să-ți
faci cultură:
Bulevard=literatură !
Cultură comunistă
Ani de licei
antereformă
Au dat aripi spirituale,
Păcat ! Legea ,,sărea” diforomă !
Cu... alte măsuri infernale !
Omagiu lui C. Pena
Epigramist, Marin Scarlat
Simte prin eul său: ,,Stimat,
C. Pena, reabilitat !” și
Însfârșit, OMAGIAT !”
Unor nerecunoscători
Mai mult de-un secol a trecut
De când al nostru Bard e
sus
Și ne tot dă din ce-a avut,
Î
Dar puțini, ,,mulțumesc”i- au spus...
Pe spate cu ,,Cochilia de
patruzeci de ani”
Trăind în cochilia ,, dement”,
Pășeai în urme, după lege,
Te dezvoltai deloc sau lent
Și rezultatul ? Se înțelege...
Și
Trăind în cochilia strâmtă,
Închingat de a sa lege,
De ieșeai, erai ,,de trântă” !
Rar scăpai să nu te lege...
Unui simplist
În abecedar creștine,
Noțiunile-s puține;
Vrei progres, de anvergură ?
Fă rugi prin literatură !
Unuia realizat în artă
Cu
papillon – ul în buline,
Paletă color și talent
Și-a cucerit un ,,foarte bine”,
Vezi ? Șevaletu-i ,,eminent” !
Unui ermetic.
Când pentru semeni un ghem ești,
Ce n-ai voit să tricotezi,
Chiar de acum pulover faci,
Tot pun pe seama ta. ,,vezi, vezi !?
Plângăreț și-n veci nemulțumit
Tot căutând sus, un soare
M-am supărat rău de tot...
Astăzi zac sub grea ninsoare
...Și iar simt că... nu mai pot !
Unuia cu aere
Nu prea
trudește mult, că nu îi place;
Îl urcă-n nori
balonul de talent,
In aere e el
polivalent !
Plutește el, dar... noru-i plin
de ace !
Lui Știe-Tot
Vocația ți-a dat de furcă;
Te crezi prea multilateral;
Semenii spun în mod banal:
,, Știe el toate, dar le-ncurcă” !
Scriitorului monocrom
Scrie în linii
paralele,
Dar scrie în
sens ascendent,
Chiar dacă rimele sunt ,,grele”
Și la
ascensiuni e... lent !
**************************************************************************************************************************************
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu