Poezii
de Dan Salapa
~*~
1.
Iubito!
Mă
plimb cu sânii-ți bosumflați
de
mână!
Mă
plimb cu inima-ți
de
mână!
Mă
plimb cu mâna ta
de
mână!
Mă
plimb cu trupul tău
de
mână!
Mă
plimb cu părul tău
de
mână!
Mă
plimb cu ochii tăi
de
mână!
Mă
plimb cu genunchii-ți
de
mână!
Mă
plimb cu gleznele-ți
de
mână!
Mă
plimb cu gambele-ți
de
mână!
Mă
plimb cu gura ta
de
mână!
Mă
plimb cu călcâiele-ți
de
mână!
Mă
plimb cu șoldul tău
de
mână!
Mă
plimb mereu cu tine
de
mână, dar...
ca
toate acestea să poarte un nume,
cineva
le-a zis simpul de... invers... AGNAT!
(Parodie,
1)
Auzi,
femeie!
Mă
plimb peste tot ca belferul,
mă
plimb
pe
unde-mi place,
deci
nu mai sta bosumflată
ca
o zăpadă fără albul necesar,
sunt
călătorul fără frontiere
prin
anatomia trupului tău,
dă-mi
pace, femeie,
şi
nu fă
pe
controlorul cu mine,
circul
fără bilet,
ca
un circ ambulant,
n-am
nici bani de amendă.
Auzi,
femeie!
Gara
e pentru mine
ce
e trupul tău pentru tine,
şi
dacă vreau
mă
spânzur cu o şină
de
cale ferată,
fereşte-te
că vin
în
viteză
sentimentală
maximă,
şi-am
să trec prin tine
ca
Rapidul prin Ciulniţa!!
2.
Iubito!
Bruma
cu
zăpada-n cârcă
urcă-n
catedrala
sufletelor
noastre.
Mereu
am încercat
să-mi
fac singurătatea
mai
mică.
Înfiorat,
de
gâtul aerului
îmi
așez
ștreangul.
Parodie,
2
Fătuco!
Zise
Busu la Meteo
că
astăzi e brumă,
şi
să ne luăm galoşi
antidepresivi,
fă
şi tu o ţuică fiartă,
am,
aşa, un chef
de
una mică
şi
fierbinte,
mică
de tot,
să
n-o vadă nici
singurătatea
asta,
rece
ca un ţoi de gheaţă,
care
mi s-a strecurat în suflet
ca
o rostocuţă,
să-mi
fermenteze, pe-ndelete,
dorul
de ducă,
poposit
acolo,
ca
un dop de aer
imposibil
de respirat.
3.
Iubito!
Zburdalnicii
zefiri
ni
s-au sechestrat
sub
zăvoare
caustice.
Noaptea
gânditoare
ne
adoarme-n
palma
sufletului,
iar
pe terasa
somnului
moțăie
luna
cu
umbrele noastre
în
mâini.
Parodie,
3
Muiere!
Ia
vezi ce faci
cu
soda caustică,
pune-o
sub zăvor,
că
poate mi-e sete la noapte,
şi,
buimac, somnambul,
o
preiau cu palmele setei,
o
sorb ca pe-un suflet
moţăind
dulce
la
o terasă, vara,
de
nu mai rămâne
nici
umbra din mine,
darămite
din spinarea ta,
când
ţi-oi zburătăci pe ea
vreo
trei-patru... zefiri
pentru
neglijenţă în serviciu!
4.
Iubito!
Bat
la poarta
„Citadelei
cavalerilor lirici”
cu
toiagul de crin!
Am
câteva speranțe necheltuite
și
vreau să le vând!
Să
le vând, căci de cumpărat,
nu
mi le cumpără... nici gratis.
Poarta
grădinii nu mi-o deschide
decât
vântul
și
o face și ăsta
doar
în zile de post
şi
în celelalte, fără...
Azi,
m-ai enervat!
Parodie,
4
Iubi!
Ieşi,
odată, la fereatră,
că
se uită vecinii la mine,
şi,
să ştii, ţie o să-ţi
iese
vorbe de ocară,
eu
n-am nimic de pierdut,
ştii
cum se spune,
bărbatului
îi cade pălăria,
se
apleacă, o ridică,
şi
merge, ţanţoş,
mai
departe.
Hai,
iubi,
răutate
mică,
ieşi
la porţiţă
în
grădiniţă –
nu
la Grădiniţă,
că
n-am dat în mintea copiilor
şi-n
subvenţionarea guvernului –
şi
nu mă enerva
prea
tare, că sunt hipertensiv,
şi
nu pot scrie, de tulburare,
următorul
poem!
*
Azi,
sunt
suspect de infarct!
~*~
Scris
de Dan Salapa
Publicat:
28 Februarie 2018
Aparute si pe: https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6132&catid=8&Itemid=114
Sursa: PR-F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu