Predoiu
semnează capitularea României
Redactia
ART-EMIS
28
August 2022
Vă prezentăm articolul semnat de
jurnalistul Octavian Știreanu „Predoiu semnează capitularea României”. În
numele cui lucrează această „libelulă în cinci guverne” - cum îl numește
autorul articolului ? În fapt, „libelula” se comportă asemenea Președintelui
României, a Prim-ministrului României, a membrilor actualului guvern (cu
excepția celui care „combate gândacii, nu-i mănâncă”) și a majorității
covârșitoare a membrilor Parlamentului României care - conform definiției
autorului - nu sunt altceva decât „tonomate ale unor partituri străine”. (Ion
Măldărescu, ART-EMIS)
Un stat căruia i se interzice să-și
conducă treburile interne după legi proprii este un stat capitulat. Un stat în
care instanțele sunt obligate din străinătate să nu respecte Constituția și
legile naționale, ci doar să aplice decizii externe, indicații, MVC-uri,
hotărâri ale unor instanțe transnaționale nu mai este un stat suveran.
Orice aglomerare socială lipsită de
instrumentele elementare ale unei organizări conforme cu propria voință nu se
mai poate chema stat, ci colonie umană. Un fel de junglă juridică în care
fiecare judecător și procuror va putea face ce-l taie capul, cu fițuici primite
de afară.
Este stadiul la care ministrul de justiție
Predoiu și 13 membri ai CSM (din 19) vor să aducă România, odată cu avizul dat
noilor legi ale justiției. Intenția a ieșit la lumină în ședința de vineri a
CSM, când ministrul Cătălin Predoiu a cerut aviz pentru proiectul acestor legi,
semnalând că marea lor noutate este „primatul Dreptului european” asupra
Constituției naționale. Ministrul a adăugat că, din punct de vedere tehnic,
această prioritate absolută „a dreptului Uniunii” va fi garantată prin faptul
că încălcarea de către magistrați a Constituției și legilor țării, dând
prioritate dreptului european, nu va mai fi considerată abatere disciplinară.
În prezent, Legea 303/2004 privind
statutul judecătorilor si procurorilor oferă acestora un criteriu de ordonare a
activității, prin prevederea potrivit căreia „Constituie abatere disciplinară
nerespectarea deciziilor Curtii Constituționale, a deciziilor pronunțate de
Înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea recursurilor in interesul
legii sau a hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”.
Această prevedere va fi eliminată din noua lege. Era singurul filtru care
obliga, cât de cât, magistrații să nu iasă din matca prevederilor
constituționale. Supremația Constituției constituia un reper de ordonare a
sistemului de justiție, dar și o speranță de îndreptare a acelor erori și
abuzuri comise împotriva cetățenilor prin mecanismele perfide ale statului
paralel.
Prin mutarea din poignet făcută de
„maestrul” Predoiu, judecătorii și procurorii vor deveni liberi să ia ce
hotărâri vor, fără a mai ține seamă de Constituție și de legislația internă și
fără teama că, nerespectând această legislație, ei vor fi sancționați.
Singurul temei legal pe care-și pot baza
absolut orice decizie este…„dreptul Uniunii”. Orice procuror și judecător va
lua ce decizie poftește bazându-se pe „dreptul Uniunii”.
Care este acest drept al Uniunii - nimeni
nu spune. Este totul și nimic. Este orice și nimic. Nu există o listă a
tipurilor de spețe la care „dreptul Uniunii” este prioritar. Oricât ne-am da pe
după plop, aceasta înseamnă haos. Care drept al Uniunii se aplică în cazul
desemnării șefilor de parchete? Cel al Germaniei, unde procurorul general este
nominalizat de ministrul Justiției și votat de Bundesrat? Care drept al Uniunii
se aplică în cazul abuzului în serviciu? Al Franței sau al Olandei?
Ține de „dreptul Uniunii” și contractul
secret prin care Ursula von der Leyen a comandat 2,4 miliarde doze de vaccin,
în valoare de 48 miliarde dolari, de la firma în care este acționară compania
unde soțul său este salariat cu 1,2 mil dolari pe an?
Țin de „dreptul Uniunii” i liniile roșii
pe care le tot trage Timmermans țării noastre când vine după câte-o tichie de
doctor honoris causa? Și hotărârile unui complet de judecători numiți politic,
din diferite țări, pe care-i doare-n pix dacă în România justiția colcăie
securiști acoperiți și de portocali și dănileți, care afirmă că ei se ocupă „cu
paraditul la cetățeni”?
Noii evangheliști de la C.J.U.E.
Marota „priorității dreptului Uniunii” a
reapărut după o decizie a C.J.U.E. de anul trecut, provocată la sesizarea din
februarie 2019 a unui judecător român, de la Curtea de Apel București, mare om,
mare caracter (cauza C-195/19). Pe respectivul magistrat îl mistuia grija
pentru trei chestiuni cu care s-a dus el să ceară lămuriri de la împărăție, și
anume:
- dacă nu cumva rapoartele MCV, scrise
mereu nu se știe de cine, sunt obligatorii pentru statul român;
- dacă nu cumva înființarea SIIJ
contravine tratatelor de aderare la UE;
- dacă nu cumva „principiul supremației
dreptului european, așa cum a fost acesta consfințit printr-o hotărâre din
1964”, interzice „unei instituții politico-jurisdicționale, precum Curtea
Constituțională a României, să înfrângă prin decizii nesupuse vreunei căi de
atac principiul menționat anterior”.
La toate aceste întrebări cu tâlc, răspunsul
C.J.U.E. a fost afirmativ: da. MCV-ul e obligatoriu; da, înființarea SIIJ
contravine tratatelor; și da, principiul supremației dreptului european
presupune anularea puterii Curții Constituționale.
Răspunsul din condei al unui complet de
judecători din Luxemburg despre constituționalitatea statului român a fost: nu
contează!
Ce înseamnă „prioritatea dreptului
european”, afirmată cu multă emfază de ministrul Predoiu? Iată ce-a înțeles din
această sintagmă Ministerul Justiției, într-o precizare oficială, în care a
preluat din hotărârea CJUE în cauza C-195/19:
„Principiul supremației dreptului Uniunii
trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang
constituțional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanța
constituțională a acestuia, potrivit căreia o instanță inferioară nu este
autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în
domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și pe care o consideră, în lumina
unei hotărâri a C.J.U.E., ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19
alineatul (1) al doilea paragraf T.U.E.”[1].
Nu trebuie să ne batem capul ca să
traducem mai pe înțeles această descriere a „priorității dreptului european”.
Esența este că „principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în
sensul că se opune unei reglementări de rang constituțional a unui stat
membru”, se arată la pct.1.11 din respectiva hotărâre. C.J.U.E. anunță un lucru
pentru care orice absolvent de drept și-ar da foc la diplomă - și anume că hotărârile
judecătorești nelegale, invalidate ca atare de Curtea Constituțională, rămân
valabile dacă anularea lor „creează un risc sistemic de impunitate a faptelor
care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor
financiare ale Uniunii sau de corupție”. Ce înseamnă „risc sistemic de
impunitate” rămâne să decidă fiecare judecător și procuror în parte - ca în
triburile medievale.
Despre cum a putut C.J.U.E. să debiteze o
asemenea enormitate s-au pronunțat juriști de calibru. Cu titlu de exemplu iată
opinia Prof. univ. dr. Marin Voicu, membru de onoare al Academiei Oamenilor de
Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a
Academiei de Științe Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător C.E.D.O.:
„Curtea de Justiție a U.E. sugerează, în mod constant, că ar fi o autoritate
supranațională, încărcată de sacralitate, care stabilește și deține adevărul
absolut, de nediscutat, și, mai ales, de necontestat, propovăduind forța
obligatorie absolută și de necontrolat a dreptului U.E. față de dreptul intern
al statelor membre….Miile de judecători naționali - constituționali și
judiciari, din cele 27 de state membre NU au ”dreptul” și, mai ales, nu au
obligația de a se considera ”simpli executanți docili” ai hotărârilor C.J.U.E.,
ca acte imperative ale judecătorilor ”înțelepți” de la Luxemburg”.
Jurnalistul Mirel Curea - printre puținii
care au luat atitudine în fața acestei agresiuni fără seamăn la adresa
constitualității statului român - amintește că U.S.R.-iștii au fost primii
care, în martie a.c., au depus la parlament un proiect de lege care prevedea
exact ceea ce Predoiu susține acum. Proiectul a fost depus de Stelian Ion, fost
ministru al Justiției și D.J. cu boxe la comisia juridică, în numele a 30 de
deputați și senatori U.S.R. Atunci, punctul de vedere al Guvernului Ciucă a
fost de a susține „adoptarea acestei inițiative legislative”.
Prin ruptura produsă de Predoiu în
arhitectura sistemului juridic, Constituția României e făcută praf. La art. 1,
alin.(1) se prevede că „România este stat naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil”. Iar la alin.(5) de la același articol se mai arată că
„În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este
obligatorie”.
Cum să mai fie obligatorie, dacă
evangheliștii C.J.U.E. afirmă că instanțele de judecată din România trebuie să
dea prioritate dreptului european, nu Constituției și legilor țării?
Ce fel de stat suveran este acela în care
alții decid dreptatea? Ce fel de stat independent mai este acela în care
instanțele se duc cu pălăria în mână pe la C.J.U.E. și altele asemenea pentru a
întreba care să fie sentința pe care trebuie s-o dea? La scurt timp după ce
Î.C.C.J. a nesocotit Decizia C.C.R. nr. 685/2018 privind completurile de 5
într-un dosar penal cu țintă precisă, o judecătorie din provincie – Câmpina - a
prins curaj să întrebe C.J.U.E. dacă are sau nu voie sa încalce și ea Deciziile
Curții Constituționale a României nr. 297/2018 si 358/2022 privind prescripția.
Este de așteptat ca astfel de situații să se multiplice la nesfârșit, creând
haos și brambureală în jurisprudența instanțelor, tensiuni în societate,
dispute, în lumea justiției.
Se-alege praful și de jurământul pe care
magistrații trebuie să-l depună la preluarea mandatului și care începe cu „Jur
să respect Constituția și legile țării”. Hotărârea C.J.U.E. îi obligă să arunce
în closet, vorba lui Mirel Curea, și textul acestui jurământ.
O libelulă pe val în cinci guverne
Vineri, în fața C.S.M., ministrul Predoiu
a prezentat adoptarea „priorității dreptului european” și „eliminarea abaterii
disciplinare” în cazul nerespectării Constituției de către magistrați ca fiind
un mare succes politic al actualei coaliții de guvernare P.S.D.-P.N.L.-U.D.M.R.
Pe de altă parte, senatorul P.S.D. Bogdan Cazanciuc declara duminică seara la o
televiziune că potrivit art.147 din Constituție „deciziile C.C.R. sunt general
obligatorii, deci toată lumea trebuie sa respecte deciziile Curții Constituționale.
Atât timp cat avem Constituția in vigoare, nu cred ca se poate altfel”.
Este limpede însă că nici bietul
Cazanciuc, tare ca fularul în politică, și nici „Săracu' Ciolacu” nu sunt
lideri politici capabili să dea de pământ cu asemenea lege. Despre liberali nu
e cazul să mai vorbim întrucât ei înșiși sunt constructorii și susținătorii
acestui atentat la Constituția țării.
Predoiu este și el doar un instrument. De
15 ani navighează prin politică cu abilitatea unei libelule, mereu pe creasta
valurilor și fără să-și ude aripioarele. Ministru în cinci guverne consecutive,
ba chiar și câteva zile prim-ministru interimar, păpușă docilă, sensibilă la
mișcările cele mai absconse ale păpușarilor din umbră, având în spate un
sprijin avocățesc puternic și ramificat în toate direcțiile, Cătălin Predoiu
este unul dintre eternii idioți utili prin care statul securist și-a făcut
mendrele în ultimii 15 de ani.
Este de presupus că și de data aceasta el
doar execută un ordin prin care trebuie să împingă și mai adânc România în
fundătura de umilință în care se află.
Un ministru al Justiției cu minimă
demnitate profesională, neputând refuza ordinele primite de a încuraja prin
lege zavera procurorilor și judecătorilor împotriva Constituției naționale,
avea o singură soluție: să demisioneze. Să lase pixul și cheile pe masă și să
se reîntoarcă la avocatura care i-a a dus prosperitate pentru trei generații.
Din păcate, nu e cazul.
România nu mai are bărbați de stat în
conducerea țării, ci niște biete tonomate ale unor partituri străine.
Este țara în care, de ziua Sf. Marii,
președintele se închină la Sfânta Nato, așa cum l-am putut auzi cu toții.
Avem proiectul legilor de inspirație
nazistă ale noii securități - de care nu s-au dezis nici S.R.I., nici Iohannis
- și avem deja „Legea Turnătorilor”, deja adoptată.
Preconizata lege a justiției române cu
sentințe primite de afară în numele „dreptului Uniunii” completează tabloul
jalnic al celor două decenii pierdute din istoria contemporană a României: unul
cu Băsescu-Petrov și altul cu Werner Iohannis[2].
----------------------------------------------
[1]
https://www.just.ro/analiza-hotarârii-cjue-din-18-mai-2021/
[2] Sursa
- https://www.cotidianul.ro/predoiu-semneaza-capitularea-romaniei/ - 17
august 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu