Studiu
France Soir - Imbecilizarea, cea mai gravă problemă a lumii. Trecerea speciei
la idiotizare
Teresita
Dussart, Franța
21
August 2022
Toate studiile psihometrice din lume arată
o scădere a coeficientului intelectual începând din anul 2000. Dintre toate
amenințările existențiale, lipsește una din toate agendele. Și totuși ea
determină viitorul speciei noastre. Este vorba despre declinul global al
coeficientului intelectual (IQ). De el depinde viitorul științei, culturii,
capacității de a înțelege lumea.
Consensul asupra acestui declin este acum
fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a
coeficientului intelectual începând cu anul 2000. Cu cât este mai mare nivelul
IQ-ului național, cu atât este mai mare căderea. În afară de studiile
psihometrice, acest lucru demonstrează și empirismul. Un adolescent de 14 ani
înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975.
Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată
de numeroase studii începând cu 2017. Adevărata dramă relevată de această
sărăcire este cea a dificultății de memorare pentru generațiile în devenire.
Filmul „Idiocracy” (Mike Judge, 2007)
constituie din acest punct de vedere o pildă profetică. Scenariul spune
povestea unui cuplu care înregistrează un IQ remarcabil de 130 fiecare, care
așteaptă să se reproducă după ce-și vor atinge toate obiectivele profesionale
și materiale. Acum nu este niciodată momentul. Până în ziua în care se hotărăsc
în cele din urmă să facă pasul. Dar apoi trebuie să facă față la ceasul
biologic al unuia și de resemnarea libidoului celuilalt. Ingineria asistată a
fertilităii vine prea târziu pentru ei. În acest timp, cazurile sociale se
reproduc exponențial și ajung să conformeze o combinație de defecte ereditare.
Toți inapti pot rezolva cele mai de bază probleme pentru supraviețuirea
speciei, cum ar fi gestionarea colectării reziduurilor. În această societate
idiotizată, obezitatea a devenit norma, oamenii consumând doar băuturi dulci.
Statul nu poate rezolva probleme simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau
gestionarea deșeurilor. Pornografia se clasează ca o cultură, iar locurile de
sex rapid preiau locurile de fast-food. Elitele sunt formate din contra-elite.
Un pic ca în sistemul școlar actual, unde fruntașii clasei sunt percepuți ca
învinși. Deciziile politice sunt toate mai fatale și mai contraproductive unele
decât altele.
Coincidențele cu realitatea noastră sunt
tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului al
XX-lea. Scăderea fertilității în țările bogate afectează acum toate clasele
sociale. La aceasta, trebuie adăugat că clasele socio-economice sunt doar
parțial corelate cu nivelul socio-academic. Însă asociația sărăcie-fertilitate
se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea de a fi. Într-o
familie săracă și/sau tradițională, resursa principală este cea umană, ca sursă
de muncă, putere, identitate. Acesta este încă cazul în multe țări emergente,
chiar dacă scăderea fertilității se observă peste tot.
Unii specialiști apropiati tezelor
eugenice califică drept fertilitate disgenică hiper reproducerea între
„săraci”. Cu toate acestea, existența unui marker de diferență genotipică
(inteligență moștenită) nu a fost demonstrată definitiv. Pe de altă parte,
inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și este cea
care a explodat cu îmbunătățirile notabile ale calității vieții, începând de la
revoluția industrială.
Acest salt calitativ în sapiens se
datorează „Efectului Flynn”, numit după economistul neozeelandez James Flynn
(28 Aprilie 1934 - 11 Decembrie 2020). Este vorba de o creștere continuă a
coeficientului intelectual datorită conjuncției securității alimentare,
accesului la educație și, în general, a unui climat propice dezvoltării
cognitive. Intrarea în secolul 21 marchează un regres pentru dezvoltarea
inteligenței umane. În Danemarca, unde IQ-ul celor înscriși este înregistrat
din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 a crescut cu 3 puncte pe deceniu.
Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același IQ a marcat o primă regresie,
înjumătățindu-și practic progresia la +1,6 puncte. Din 1998, declinul este de
-2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul
Flynn este defalcat. Societățile prospere au cedat într-un timp foarte scurt
unei dinamici involutive.
Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul
perturbatorilor endocrinologici produce efecte neurologice. Este dovedit.
Masivitatea metalelor grele din alimente, inclusiv alimentele bio, aerul
respirat ar provoca boli ale creierului. Ar exista de asemenea în societățile
bogate, matrice de conduită instalate, precum întârzierea intrării în viața
adultă prin dispariția ritului de trecere și o serie întreagă de prescripții
psihologizante constând în prelungirea timpului „copilăriei”. Pe scurt, o
întreagă formă de educație s-a îndreptat către regresie producând o formă
structurală de întârziere la maturizare, și deci intelectuală.
Și apoi există coincidența declinului
inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către
inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va marca dezvoltarea
inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale încă în
sarcina umanilor le-au fost luate. O funcție printre altele, fundamentală,
spațializarea este moartă.
GPS-ul „oprește anumite părți ale
creierului”, descrie un studiu al Colegiului Universității din Londra (UCL)
publicat de „Nature Comunications”[1] pe 21 martie 2017. Expertul în tehnologia
informației Nicholas Carr susține că enumeră în cartea sa „tot ce face
internetul creierului tău”[2] Norton & Company Publishing, 2020). La
aceasta trebuie adăugat efectul hipnotic al instrumentelor care creează
dependență precum canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și realitate,
scăderea capacității de concentrare în lectură etc. Ar fi foarte ingenios să ne
gândim că toate acestea nu provoacă cicatrici evolutive.
În fața unei astfel de agresiuni a
creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață. Dar asta fără a conta pe
impunerea a doi ani de dezertare școlară sau semi-dezertare din cauza izolării
covid. Ar fi fost de așteptat ca elevii din țările emergente, mai puțin expuși
la consumul instrumentelor tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere
nedeteriorate. Dar politica de sărăcire a trecut pe acolo. În februarie 2021,
un faport al Băncii Mondiale[3] a diagnosticat: „Criza covid a exacerbat
creșterea prețurilor la nutriție pentru cele mai sărace populații din lume.
De-a lungul anului trecut, Covid-19 a dezarmat securitatea economică, sanitară
și alimentară, împingând 150 milioane de persoane la extrema pauperizare”, se
arată în comunicat. Prin Covid 19 trebuie să înțelegem că nu virusul ca atare,
ci măsurile iresponsabile cărora a servit drept pretext pentru implementare.
Cu o lună înainte, un raport al aceleiași
organizații[4] a cifrat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru
țările sărace. Raport, care nu a prosperat mai mult din punct de vedere al
conștientizării: „Din cauza proceselor de învățare și a creșterii abandonului
școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro din venituri,
mai mult sau mai puțin 10% din PIB-ul global, iar țările vor cădea, fără
posibilitatea de a ajunge din urmă, în ceea ce privește obiectivul lor de
reducere a Learning Poverty, cu riscul de a crește potențial sărăcia cu 63%. „.
Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura
nivelurile de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Și veștile nu
sunt bune.
Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele
Băncii Mondiale pentru America Latină, a estimat pe 3 iunie că criza educației
din America Latină este fără precedent: următoarea generație „va fi mai puțin
productivă și va avea mai puține oportunități”. În medie, în America Latină,
copiii au pierdut 1,8 ani de școlarizare, potrivit Unesco. În unele țări precum
Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, peste 20%
dintre elevi au abandonat definitiv băncile. Adică sute de milioane de noi
săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.
Himerele ultimelor două decenii se
caracterizează mai ales prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane,
ca pentru orice altă specie animală. De exemplu, hormonii sunt administrați în
mod legal copiilor la pubertate sau prepuberi pentru a normaliza posibila
disforie de gen într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii
endocrinologici fac obiectul unei abundente literaturi științifice. În același
spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine,
este imposibil să nu ne punem întrebarea despre rolul acestor perturbatori
endocrinologici în care suntem cufundați de zeci de ani, confruntați cu
creșterea sindromului de nediferențiere sexuală.
La toți acești factori se adaugă
normalizarea consumului de canabis. Ori toate studiile asupra
Tetrahidrocannabinolului (THC) arată leziunile ireversibile ale creierului, pe
lângă promovarea anumitor boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea
sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai
îngrijorătoare.
Această asociere a prostiei și nebuniei
este semnul idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune
morală. Dimpotriva. Sunt încurajați. Un pic ca acele videoclipuri de amatori
care circulă pe rețelele de socializare în care adolescenții bat unul dintre
colegii de clasă, și departe de a se rușina de actul laș, îl postează pe
rețelele lor de socializare. Anularea culturii, umilirea gânditorilor
divergenți, este de același ordin al violenței.
Cetățenia se mișcă într-un univers
semnificativ foarte sărac, care afectează strict funcția excitantă a plăcerii.
De exemplu, în Liban în 2019, înainte de izolare, milioane de tineri au ieșit
în stradă pentru a protesta împotriva guvernului, deoarece statul dorea să
impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. Niciodată în istoria
corupției Libanului nu au avut loc astfel de proteste.
Semnificativ și cuvintele pentru a o
spune. În Spania, în 2019, premiul național de la Ministerul Culturii și
Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea ei „Easy
Reading”. (Easy Reading, Ușor de citit, este o sărbătoare feministă a corpului
în toate formele sale, a dorinței feminine și a sexualității queer și a puterii
transgresive și revoluționare a limbajului.) În Occident, principalele ziare au
optat, încă din anii 90, pentru scrierea în „easy”. Fără cuvinte „complicate”,
nuanța este considerată bombastică. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea
lumii cedează unei narațiuni instalate. Propozițiile scurte sunt obligatorii.
Este domnia demagogiei intelectuale.
Imbecilizarea constituie o amenințare la
adresa democrației. Instalarea sofismului este deja observabilă în gestiunea
crizelor, crize în sine create de un personal politic de o calitate
dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu global va fi în jur
de 80. Nu va trebui să așteptăm, ca în filmul lui Mike Judge Idiocracy, anul
2505, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate.
Raportat la secolul al XX-lea, IQ-ul 80 ar fi o formă ușoară de retard mintal.
Un scenariu pe care nici Darwin, nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut
prevedea.
---------------------------------
[1]
https://www.nature.com/articles/ncomms14652= - 21 martie 2017.
[2] The Shallws: what the Internet is
doing to our brains,
https://www.amazon.fr/Shallows-Internet-Doing-Brains-English-ebook/dp/B003R7L90I
[3]
The Shallws: what the Internet is doing to our brains,
https://www.amazon.fr/Shallows-Internet-Doing-Brains-English-ebook/dp/B003R7L90I
- 1 februarie 2021.
[4] https://www.worldbank.org/en/news/immersive-story/2021/01/22/urgent-effective-action-required-to-quell-the-impact-of-covid-19-on-education-worldwide
- 22 ianuarie 2021.
[5] Sursa - Teresita Dussart -
https://www.francesoir.fr/societe-sante/imbecilisation-de-l-espece-le-passage-l-idiocene
- 26 iulie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu