PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - SEMN CĂ O DUC BINEL, CU BINELE

 

SEMN CĂ O DUC BINEL, CU BINELE

 

 

~*~

 

Tu, ești, Vica o dragoste pe vecie și inima, să, îmi ardă ca focul, c-așa mi mie norocul cu avântul, la tine-n brață, drept Dumnezeu, că tu- mi ești dragă, o viață înntreagă, că lasă, lasă, lume, lasă, că mi viața sănătoasă ițită și fițingoasă, în zicală frumoasă, cu Vica mândră crăiasă, țucu-i guragurița, caterincă! că omu-i om, cât, îi în viață, roditor ca un pom, în Dom;

lasă lume lasă, că-i iubirea veșnicie de omenie, cu peceta lui Dumnezeu, în sărutul din a lui împărăție, în cununie,

cu veșnicie, că alăturea eu,

cu Vica, ți-am spus dinainte de altar, de față fiind și, popa, și, drept Dumnezeu și eu un timid cu: -"Da" și ai răspuns tot, cu: -"Da!" și, tu ca fomeie, că popa ne logodea/cununa că noi dansam Isaia, că mă căsătorea, cu mândra Vica-Ludovica, sărutată și, de mijloc prinsa și, învârtită ipecabil, compatibil, fiind cu Vica mea și cu viața, provita că mândra-i tare, în dans de România, crăiasă ne purta popa cununia,

cu omenia,

în stil, cu hărnicia gen România de România și petreceam,

închinând cu paharul plin de iubire și divin, de bun creștin ca să cunoșteam binele, cu oiagă de oiagă, în plin de senin, că doru-i dor, dragule și, e semn că o duc bine, cu binele, semn că o duc bine, cu binele!

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

Câtu-i lumea-n lung și, în lat n-aflu ca Vica om drag și frumos și, de Hristos, de drăgostos și, de folos, de haznă ca noră, în casa noastră, deși casa noastră e casă grea, cu tare mulți oamen, în ea, dar, tu Vică ești femeie istață și hărnicuță, dar, tu, ești noră voinică și, frumoasă ești și ca nevastă și, la de toate faci față, că la mâini harnice, cinstită și, demnă, sorelnică: față.