Ben Todică - Ardem destine, naștem eroi

 

Ardem destine, naștem eroi

Ben Todică, Producător Radio tv, Melbourne, Australia

22 Octombrie 2023

 

Azi am simțit că am primit o binecuvântare de undeva de sus. L-am prins pe acest mic miracol al muzicii cu ambele mâini și i-am spus: „Nu ai dreptul să renunți la viață! Ai atins apogeul creativ și nu mai ai nevoie de aprobare. Ai destui bani. Această taxă invizibilă - inflația - nu o să-i mănânce, ai discuri de platină și trofee, de ce să nu fii mulțumit? Sigur corporațiile geloase te vor hărțui în lăcomia lor pentru bani și control”.

 

„Azi trăim în pragmatism impus. Departe de adevăr. Dacă toți ne-am plăti datoriile, banii băncilor ar dispărea, spun specialiștii. Ele vor îngropa lumea!” „Îmi vreau numele!”, țipa Prințul. Amy Winehouse stătea lângă fereastră, pe un scaun înalt tip bar și învârtea un cub Rubik în mână, privind afară; în fața blocurilor din zona gării Oravița, câțiva bețivi se legănau, dormeau beți în jurul restaurantului Caraș. „Or să ajungă cu toții la Marila, Sanatoriul TBC”. Ea șție că a trecut prin astea. Aici își duceau și-și beau amarul minerii pe vremuri, și astfel își vindecau amărăciunea. Iar la intersecția către Moldova Nouă, Clemanța, prietena copilăriei mele, un vulcan spiritual vindea petrol. Mai încoace sub balcon, Vaska, Jimi Hendrixul nostru fredona „Sfârșit de toamnă”. Oare de ce ne-a făcut Dumnezeu așa pătimași? Ar fi trebuit să adauge un an la viață pentru fiecare faptă bună și am fi avut pace.

 

Prințul este nefericit că nu-și poate atinge țelul în America. O Americă mereu în fierbere militară. Democrația a devenit destrăbălare, gelozie, ură și discriminare. Dispariția ireală a Ucrainei o dovedește. Jumătate la ruși, jumătate în Europa și în restul lumii - pierdută. O politică parazitară și o ideologie zombificată create să reprezinte nimicul, înfățișate să jupoaie și să sărăcească popoarele și țările de averea naturală, economică și potențialul lor spiritual. O democrație ascunsă care îi interzice omului să facă ce vrea, să se exprime liber, fără lanțuri politice. Un exemplu drastic este internetul - dictatorial și asupritor, în fapt un motor militar. Totul este controlat și dirijat. Elon Musk e împotriva inteligenței artificiale în timp ce crează „chipuri” de implantat în creier. Oare ce crede el că poate face un motor de 6 volți să fie mai puternic sau mai rapid, alimentându-l forțat la 220 volți? Omul nu are nevoie să alerge mai repede decât normal, altcum arde. Nu pricepem că prostul e mai aproape de natură decât academicul.

 

„Noi suntem efectul creației. Marile romane sunt reduse la pamflete de trei pagini. Scriitorii sunt interziși. Puterea cuvântului este diminuată și, ca rezultat, conștiința este atrofiată. Nu ne mai înțelegem. Artistul trebuie să fie liber!” Se referea desigur la procesele juridice dintre el și casele de discuri. „Eu sunt mulțumit cu ce am și nu mă plâng de bani. Nu-i am deloc! Banii nu sunt importanți”. Îi spun: Prințul a expus mult prea mult și știa că-i este sfârșitul. Alegerea Clasei conducătoare de a fi moartă în fața ștergerii drepturilor de bază ale săracilor de către corporații, dreptul de a se exprima și călători liber, de a munci după plac i-a adus în starea de tăcere, de dare la fund, de a se ascunde, de a se izola de frică să nu piardă mai mult. Cineva trebuie să vorbească pentru ei și să-l arate cu degetul pe cel ce face rău ca să-l oprească. „Ne luați totul!”, strigă furios.

 

Prinț s-a desprins din încleștarea mea și s-a îndreptat spre camera alăturată, unde, lângă un perete, trăgea dintr-un chiștoc, joint. Marele Tyson. Vedetele lumii vin în pelerinaj, ca la un loc de tratament pentru boli dificile de vindecat în Banatul românesc. „Mike, dacă vrei să menții o relație, trebuie să o îngrijești.” „Cum s-o îngrijesc dacă o construiesc doar din iubire, iar ea se transformă într-o obligație, gestionându-mi viața? E epuizant”. Tyson a fost condamnat la cinci ani pentru viol, dar a ieșit mai devreme din închisoare pentru comportament exemplar. El se consideră o vedetă mare, dar când și-a dat seama că e doar o iluzie, s-a răzbunat pe femeile tinere și naive, ele înșiși victime ale „modei globaliste” politică corectă „Me (Eu)”. Lumea din media îl acuză pe Woody Allen că s-a căsătorit cu fiica sa adoptivă, cu 35 de ani mai tânără, și cu toate că sunt fericiți acum la bătrânețe, nu le dau pace pe la festivalurile de film. Eu nu încurajez ce spun vocile răutăcioase, însă văd lucruri despre care oamenii vor să șție și nu au curajul să întrebe sau nu sunt pregătiți să le vadă și tac mâlc, nu zic nimic. În timp ce au uitat de dragii de Bush și Cheney care i-au încorporat pe ziariști în armata americană pentru a tăvăli incognito țările una după altă de la războiul din Irak încoace distrugând totul ca să ascundă adevărul. Un adevăr care putea opri războiul, sau Hillary Clinton care a șters de pe fața pământului cea mai prosperă și liberă țară din Africa - Libia. Ea și Nicolas Sarkozy. Oare, am înnebunit? Tyson își stinge țigara. „Totul e strategic planificat ca să ne distrugă. E ca un meci în ring”. Ziariștii..., când e vorba de adevăr tac sau mint pentru a-și păstra serviciul.

 

„O specie adusă la starea de a-i fi rușine de imoralitatea sa, normal că se retrage dar nu și cei de azi, ne spune Cristoiu (marele ziarist român). Haide să discutăm despre echipa de box Minerul Ciudanovița. Dacă îți amintești de ei? Sau ai povești despre acei ani când au fost campioni naționali în Box? Impărtășește-le cu noi. Mama lui Tică stătea în bucătărie și ne pregătea o gaigană delicioasă, făcută din ouă proaspete de gâscă cumpărate din piața orașului. Modul în care o prepara era pur și simplu divin, adăuga și cubulețe de cârnăciori afumați, ceapă tocată mărunt, boia și sare, care îți făceau gura să saliveze. Antrenorul echipei de box era nenea RUJAN, iar soția lui m-a învățat cum să dezvolt primele poze într-o cameră roșie. Era o femeie extrem de talentată, cu un zâmbet memorabil la fel ca și doamna Cârje, o altă muză, înger al destinului meu. Printre boxeri se numărau Bocănel, un luptător flexibil, Buci, rapid și agil, Ivanovici, care făcuse armata la tancuri într-o perioadă când armata română era foarte respectată, Truichici, șoferul ambulanței spitalului, Traian, categoria grea, care muncea pe front trăgând la troc, Ioanci, categoria pană și extrem de rapid la mână, Carol, mai ușor, și Georgescu, un burlac care lucra la sonde. S-a întâmplat și că finu' Magdaș Gheorghe, electricianul din subteran, să se ia în cuscrie cu unul dintre ei. Aceste nume îmi rămân vii în minte. Dacă aveți povești sau amintiri despre acei oameni sau vremuri, vă îndemn să le împărtășiți cu noi.

 

Aceste amintiri sunt importante și nu trebuie să fie uitate. În Ciudanovița, mulți nu-i dau importanță pentru că nu o cunosc și nu înțeleg nimic din ce a însemnat și ce înseamnă, dar ea a fost și este și va fi mereu în amintirea celor care au cunoscut-o cu adevărat. E clar că Minerul Ciudanovița a reușit să îi învingă pe Steliști la București și să devină apoi campioană națională în anii '60. Bazinul uranifer a fost un mare experiment divin. S-au întâlnit în această vale forțe extraordinare ale conștiinței și științei umane. S-au dat lupte mari între satane și dumnezeii invizibili. Au reușit să împartă pământul în două. Și să nu uităm OZN-urile din 1964.

 

Amy mă întreabă dacă îi pot împrumuta un pachet de țigări, deoarece mă laud constant că am bani. În timp ce îmi caut portofelul, îmi dau seama că nu-l am, dar mi se ridică moralul când îmi amintesc că am în jur de șapte dolari, monede luate din casa mea din Melbourne pentru parcarea de la Spitalul Monash din Clayton. Am dus mâna în buzunar pentru a recupera monedele și dau și peste o bancnotă de 10 dolari. Îmi amintesc că a rămas de la cumpărarea pâinii, dar pe măsură ce încerc să o scot, îmi dau seama că sunt doar pantaloni scurți, din in mototoliti pe care îi dezleg. Acești pantaloni scurți îi am de la Valerica, fata lui Moș Pleșa, mătușa lui Clemanța nu sunt negrii cum îți plac ție dar sunt frumoși, albi în carouri maro și lăcuiti. Ochii lui Amy se fac mari și comentez că ar arătă grozav la ea, mai ales cu o bluza albă. O tachinez jucăuș că este slabă și o sfătuiesc să mănânce ceva. Cu toate acestea, în timp ce caut în grabă monedele, descopăr că au dispărut. Știam că vreau să o ajut pe Amy pentru că aveam o slăbiciune pentru ea, așa cum aveam și pentru Elvis Presley în 1967. În acel moment, împărțeam o cameră cu Elvis la Bocșa Vasiova, unde eram elev la școala profesională. În timpul șederii mele, am avut ocazia să văd alături de el filmul „Viva Las Vegas” la cinema, mai exact pe 23 august, ziua eliberării de sub regimul fascist. El m-a învățat și cântecul, „One for the money, one for the Girl”. Atunci am înțeles cu adevărat cine este când mi-a spus: „Tu ești fratele meu. Te aștept în Memphis, Tennessee”. Totuși, încă nu știu ce căuta când a stat cu mine la casa unei familii de moldoveni, la parterul unei clădiri cu 5 etaje. Poate a venit pentru detoxifiere. Așa venise și Michael Jackson adus de Nicu Chișe camuflat în Molotov la Jitin, pentru o lună. Mergea cu caprele lui Goiță pe dealuri la tratament. Costică Crudu umbla toată ziua după el prin brusturi, bătându-i toba după ce și el îi pierduse pe Mircea Cota și Tudor Valer din trupă. Cântau de sărbători. Doamne ce vremuri! Și acum e dus și el, Michael. De ce mai toți marii eroi se droghează? „America e doar un vas plutitor, ea nu șție că-și pierde eroii. Așa arde ea visele”. așa cum o demonstrează și sfârșitul său tragic. Chiar îi destăinuiam cineastului Vasile Bogdan într-un interviu că eram mult mai fericiți în sărăcia noastră simplă pentru că aveam vreme să „ne aflăm”, să ne cunoaștem și să ne simțim așa cum ne simte natura. Că nu știam de altceva și acum că știm nu o mai atingem. Deci tot cu porția de adevăr am ajuns să trăim. Mântuirea noastră nu stă în mâinile politicienilor, care par să urmeze orbește Revelația biblică, ca un ac pe un disc de gramofon. „A fost predeterminată soarta?” „Nu cred. Dumnezeu ne iubește”. Am primit atunci de la Elvis o haină de tergal maro englezesc cu guler înalt. L-am croit la magazinul de vizavi de gara Vasiova. Fetele erau foarte interesate de asta. Făcusem și un film cu fetele de la Liceu despre Despărțire sau Pierdere. Fete frumoase! Bocșa a fost și locul în care am descoperit îndrăgostirea.

 

„Amy, nu sunt sigur unde sunt banii, dar îți pot oferi Carpați cu filtru, Mărășești sau Snagov, că așa ne-a obișnuit Ceauşescu”. „Gaigana este pregătită! Trebuie să mănânci ceva. Dă-i lui Tyson niște carne de porc rece, îi plac urechile”. Îmi exprim recunoștința mamei tale Tica, printr-o îmbrățișare virtuală: Familie, Credință, Tradiții și așa mai departe, de ce să le distrugem? Ne dorim pacea! Civilizația noastră a avansat până la un punct în care putem oferi și asigura prosperitate pentru întreaga umanitate. Adică Raiul pe Pământ. Cei care s-au săturat de bunătate sunt obligați la Purgatoriu, să fie condamnați. Educația ar trebui să se concentreze pe eliminarea suferinței. Iliescu ar trebui adus în fața poporului și întrebat odată și pentru totdeauna de ce au fost executați soții Ceaușescu. Nu doar pentru noi, dar și pentru el și cei de după. Gestul său ar fi vindecător. Și să nu-mi spui că el a meritat-o cel mai mult, în special când mă gândesc la holocaustul satelor românești de azi. A țăranului, bandajul vindecător al neamului care dialoga cu pământul.

 

Amy este profund afectată de prima ei dragoste. România este complet ocupată cu trebăluitul și nu are timp pentru iubit. Prima noastră dragoste ne modelează identitatea, cuprinzând atât momente pasionale, cât și momente romantice care au contribuit, fără îndoială, la succesul talentatei cântărețe. Dragostea este o enigmă complexă și esențială, care depășește complexitățile politicii. Când cineva experimentează trădarea sau abandonul, se pierde pe sine și coboară în disperare. Muzica lui Amy este o expresie a durerii și suferinței ei, o cerere disperată pentru ajutor. Această iubire profundă este inaccesibilă indivizilor inteligenți și raționali, dar și ignoranților precum bruta, care nu au reușit să o înțeleagă din cauza stării lor constante de ebrietate. Înțelegerea sa este evazivă. Artiștii, scriitorii creează legende shakespeariane intangibile. Are cumva legătură cu dorința de autodistrugere? Mintea lui Amy este asemănătoare unui copil răutăcios, în permanență împământată. Cu ajutorul acestor trăiri, conștiința ei a strălucit și și-a găsit mângâiere. Publicul s-a bucurat de darul ei, însă nu a făcut nimic pentru a interveni, tot așa cum nu o fac nici în cazul Julien Assange sau Snowden.

 

În timp ce mâncam, Prinț discuta cu Tyson, încercând să ajungă la un consens profesional. Tocmai fusese eliberat din închisoare după ce a ispășit 3 ani pentru relații sexuale forțate cu o femeie. „Sunt atât de multe imagini care exprimă dragostea și respectul tău pentru sexul opus, încât este ușor pentru o persoană simplă că ține să se piardă. „Încearcă să scrii poezie, voinice!”. Aceasta este o altă ușă către lumea dorințelor. „Întâlnirea este un secret necesar. Dragostea este mult mai sănătoasă și mai subtilă decât politica”. „Brațele mele sunt prea obosite de atâtea lovituri cu pumnii în cap ca să scriu poezie, dar voi încerca”.

 

De boxerii noștri nu se mai șție nimic de la evenimentele din decembrie 1989 încoace. Eroii copilăriei sunt amintiți doar dacă au ieșiri de modă nouă. Un Decebal cu buze mari și obraz rujat sau un Ștefan gagicar cu capul în oglinzi, înaripat. De izbânzile lor în marile lupte de apărare a țării, nimic. Că azi doar americanii sunt eroi, cu bombe atomice și trotuare pline de roboți umani abandonați. Bravi în jurul lumii, călărind popoare. Mai mult pirați decât flămânzi. Așa a fost de când lumea: cei tari dictează. Acum se papă între ei. Europa colonială se prăbușește. Acestor indivizi care distrug civilizația le-a putrezit în cap omenia - un cuvânt de care ei habar nu au. Sunt geloși la maxim pe Dumnezeu și fac orice ca să-L distrugă. Nu știu să aprecieze, să iubească. Eu am vândut mașina ieri și la despărțire m-am simțit precum arabul lui Coșbuc din El Zorab, zise Petrică. Nimeni nu mai iubește pe nimeni.

 

Iubirile mari sperie, iubirile fatale, iubirile nebune. Intensitățile emoționale sunt fatale. Amy a murit singură, otrăvită de alcool, la fel și Prinț, accidental, cu fentanil, găsit mort în lift, privilegiați de libertățile individuale ale democrației capitaliste. Toți erau foarte tineri. Ai noștri, boxeri pe care îi vedeam adesea pe galeriile minelor EMB, nu au murit încă, pentru că, deși au trăit și au muncit în zone radioactive, nu au fost abandonați de familii și comunitate. De exemplu Tyson, care a rămas mai conectat la instinct și la natură, devenise tot mai lent și nefericit în timp. Unul dintre prietenii lui i-a sugerat să încerce veninul de broască râioasă, iar sportivului i-a plăcut. A pierdut 45 de kilograme, s-a împăcat cu soția și a revenit la sport și la scris. Poeticitatea este intrisecă ființei umane. Tu nu ai învățat multă carte, așa că în mintea ta înțelegerea lumii se poate cristaliza mult mai ușor.

 

Ce este America? O continuare a acelui vas colonizator a lui Americo Vaspuci, un vas pirateresc care aleargă în jurul pământului și jefuiește sub steagul „democrației”, fantezie jucată de Johnny Depp. E un vas bogat, îmbogățit de trofeele culese și americanii au tot strâns din primele războaie mondiale și de după, spun specialișții. Se presupunea că dețin peste 60% din volumul de aur al civilizației. Toți acei tentați de strălucirea lor sunt atrași să emigreze pe acest vas mare al speranțelor și promisiunilor (și azi) atrași de marea plasă a propagandei internetului. „Sunteți liberi să  atingeți aceste bogații și să vă pozați cu ele, însă atunci, când sunteți trimiși la prădat, voi și urmașii voștri, nu aveți dreptul să crâcniți. Imaginati-vă un gigant VAS Titanic numit „americana” pe care se dau tot felul de concursuri și petreceri pentru a-ți petrece timpul voiajului hipnotic: spre țara viselor, jocuri de noroc, Las Vegas. Arta, John Wayne, Chaplin, Stan și Bran Hoolywood, bombă atomică și violență John Kennedy, prostituția și drogurile etc. America nu va renunta niciodată la ciomag - (singura justiție înainte de ghețarul economic) - decât doar dacă se va trezi din amețita îngâmfare a sa - excepționalul vis american!? Ferească-ne Dumnezeu! Singura vindecare e dialogul. Ei știu asta. Dar din pace se face greu averea, iar când piraților le strălucesc ochii..., atacă. Cinstea, Sufletul, Omenia și Credința au dispărut de pe vas. Oare ei știu ce îi așteaptă la mal după statuie? Deocamdată: bastonarii (politisti cu pulane). Internetul va pune capăt capitalismului și ne va trece într-un nou feudalism tehnodigital, ne spune Yanis Varoufakis (What Killed Capitalism).

 

Cotroceni nu au timp de protocol și etichetă. Ei folosesc buldozerul. Am văzut ce s-a întâmplat după 9/11. Șapte țări au fost nivelate fără milă. Fără ca vreun actor sau mare personalitate să protesteze. Bush și Cheney au hotărât înregimentarea ziariștilor și nimeni nu a mai aflat adevărul despre ce a urmat, iar dacă cineva a ciripit (precum Julien Asange sau Edward Snowden) au fost eliminați. (Așa au făcut oamenii și cu IIisus.)

 

Imperiile își trimit berbecuții, (care se sinucid după ce află adevărul), la lupta în care, dacă nu le dai îți aplică crucea. Mai întotdeauna, după cucerire înțelepții strategi coloniali construiesc viruși culturali pe care îi plantează în folclorul națiunii pentru a manipula masele și a le îndoctrina prin proverbe de descompunere a sănătății și integrității tradiționale cultura - începând încă din fașă: „Cățeluș cu păru creț fură rața din coteț, El se jură că nu fură și l-am prins cu rața în gură”. Deci era în regulă să furi, mai în glumă, dacă nu te vede nimeni și dacă te ajută personal. Eram copii și spărgeam magaziile de lemne ale celor mai avuți și le furam roțile de la cărucioarele abandonate ale noilor născuți, (de acum crescuți) pentru a le folosi la trotinetele noastre. Roți cu spițe ușor frânte de-un copil pe drum de țară. Sau proverbul: „Nu e fum fără foc”. Adică nu ar vorbi lumea dacă nu ar fi adevărat. Păi cum vine asta? Lucrați cu persoana zeci de ani și vine unu cu o mizerie și repede îl crezi. Și asta o vedem azi la copiii noștri care ascultă (sunt programați) tot mai mult de vecini decât de tine.

 

S-au năpustit toți pe regizorul Woody Allen, toți cei care au beneficiat lucrând cu el doar dintr-o bârfă plasată cu ură de fosta parteneră Mia Farrow, care votase pentru bombardarea Irakului, țară cu cele mai multe libertăți pentru femei din lumea arabă, ura care azi s-a dovedit neadevărată. „Românul s-a născut poet”, așa lasă să se creadă de mai marii înțelepți colonialiști ai vremurilor: Imperiul Român, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-ungar, Imperiul Sovietic etc., însă în realitate ei crează proverbe care subliminal prăbușesc nivelul de stimă personală - o cădere din realitate, rușinea de a fi român, și această prăbușire, în nebunie la trezire ne duce în Hora Unirii ca singura soluție de renaștere și salvare a identității neamului. Nu știu unde vrea să ne ducă Dumnezeu, însă sunt convins vom ajunge acolo. Adevărul (ca întotdeauna) va învinge, altcum Hristos a fost crucificat degeaba. Când Titanicul începe să se scufunde, instantaneu ne căutăm unii pe alții intrând în Hora Divină a originii. Ultimii ani de pandemie au fost devastatori pentru societate și familie. Eu m-am vaccinat pentru că soția mea intrase într-o disperare indusă de propaganda din jur și directivele instituționale. Nu am putut s-o las singură pentru că nici viața mea fără ea nu ar mai avea rost. Și am avut dreptate. „Bă, da prost ai fost!” zise Johannis, luând avionul. Acum ne ramolim împreună.

 

Majoritatea omenirii s-a schimbat de când cu pandemia. După vaccinare nu am mai visat în culori. Nici prin vis nu mi-a trecut că voi ajunge să trăiesc astfel de vremuri. Sistemele după care ne-am condus până azi au fost schimbate, transformate, reinterpretate, falsificate și corupte. Chiar cuvintele au fost devalorizate ca să nu mai putem comunica și negocia starea de fapt, totul e trivial; recipienți, cazualităti în loc de morți și cadavre ca să Nnormalizăm răul și violența etc. S-a pierdut astfel încrederea în instituții și oameni și a apărut mafia financiară, fuga și lăcomia după bani. Împrumuturi până peste cap și punerea în conduceri specializate de directori economiști - ce are a face într-o fabrică de mașini un conducător contabil?  = tehnologic nimic. Și astfel societatea a fost rablagită și obosită de mafia financiară. Gâscuțele financiare locale și-au bătut joc de cetățeni cu ajutorul celor internaționale care au încurajat și împins omul spre îndatorare, la împrumuturi neplătibile, băgându-i în faliment, (pierderea caselor și dușul pe trotuar în corturi). Populația a ajuns să fie controlată prin frică. Corporațiile au înghițit micile negustorii iar guvernele prin inteligență au închis școlile de calificare, educația, sportul și sănătatea privatizate. S-a creat o nouă ideologie profund antiumană prin introducerea transumanismului și alarmismul ecologic. S-a propagat ideea că noi, ca specie suntem nedoriți de planetă, că am fost născuți din greseală și că ar trebui să ne rărim un pic. Chiar unii dintre acești propagandiști planetari numindu-ne plagă parazitară care trebuie stârpită. Un fel de greseală a naturii care îndreptată ar însănătoși planetă. Este un mesaj pompat zilnic de mass-media precum că populația numeroasă e parte a problemei vieții - zic cei cu burțile pline.

 

Promovarea civilizației este un lucru bun și normal pe care ni-l dorim cu toții în ciuda acestor forțe care de multă vreme, de generații au planificat să sufoce confidența și încrederea oamenilor așa cum menționam folosirea de către cotropitori a virușilor de otrăvire a identității și integrității speciei și a dreptului de a fi aici pe Pământ. Toate aceste șiretlicuri mafiote sunt otrăvuri de divizare și control al civilizației. E umilitor să acceptăm să fim bătaia de joc a unei tagme de „golani și jefuitori”. Treziți-vă, oameni buni! Că ăștia pun de-o atomică.

 

Ce se întâmplă după prăbușire? Omul simplu va vindeca planeta așa cum a făcut-o de milioane de ani - prin întoarcerea la relația sa directă cu natura. Viața înseamnă probleme. Nu cedați! Condiția umană de azi e dură și în conținuă schimbare. Unii trag de prezent spre înapoi, iar alții îl împing spre înainte. Observați! Sunteți doar martorii trăirilor voastre. Guvernele lucrează mână în mână cu băncile, trag pe turta lor, iar restul sărăcie. Tehnologia și sexualitatea sunt forțe hipnotice, ne despart și ne atacă strategic, ne împing înspre diversitate și izolare tot mai mult. Ca generații devenim tot mai străini. Chiar în propriile familii. Și atunci? Trebuie să ne adaptăm ca și cum azi am fi picat din cer. Asta-i ce visez azi unde soarele nu strălucește. Arde chiorâș.

 

În fața televizorului, copil fiind la 22 Noiembrie 1963 în Parkland Health, orașul Dallas, Texas, United States, președintele John Fitzgerald Kennedy este asasinat. A două zi împlineam 11 ani. Îl iubeam deja. Am rămas șocat. Cum se poate un asemenea om care devenise eroul tuturor, eroul planetei (din propaganda făcută în școli despre înțelegerea sa cu Nikita Hrușciov cu privire la tratatul de pace între cele două puteri nucleare ale lumii). Și dușmanii acestui fenomen l-au văzut ca pericol. „Ei cum să mai existe fără opoziție.” Crescusem cu toți eroii copilăriei filmului american și dintr-o dată acest incredibil eveniment. L-am crezut atât de important pentru destinul omenirii încât am pus un scaun pe masa unde era televizorul și cu un creion am scris un text deasupra liniei care demarca florile din esteticul văruielii aproape de tavan unde nimeni din familie, nu l-ar fi depistat ca să-l șteargă. Este și azi în perete, acoperit cu peste „n” straturi de var depuse în peste 60 de ani. Această Americă nu mai era America din cuvântarea președintelui meu. Devenise președintele lumii.

 

„Discursul de pace” al președintelui John F. Kennedy a rămas unic și relevant. În timp ce Asia se modernizează, Vestul se prăbușește. De ce? Avem destulă Știință și Cunoștință și fără război. Noah Hararii ne cheamă să facem, noi suntem, noi așa și pe dincolo trebuie să ajungem și eu întreb: Care noi? Voi cei bogați, 1%. Iar restul de 99% ce facem? Ne vaccinăm? Și tot el conținuă: „Democrațiile lumii se prăbușesc – motivul este că nu mai au încredere unii în alții - Cetățenii între ei și între ei și instituții. Și nu poate înțelege cum și de ce se întâmplă asta acum când avem cea mai sofisticată rețea de informare - Iinternetul? De ce?” Păi e simplu, îi răspund: Că el oferă una și dă alta, că e mai mult interesat din ce oțel e confecționat cuțitul în loc să îl ascută, așa cum a promis că oferă. Și vă mai spun ceva: dacă Putin nu mai face cuțite și trage cu bomba cea nouă, cea cu șoc magnetic solar, atunci vă avertizez să vă puneți toți protezele în cutie seara înainte de culcare că altcum, vă zboară dinții din gură. Arde circuite, bobine, calculatoare etc., arde tot.

 

Satana nu doarme, lucrează, spun creștinii în bisericile românești, crește din întuneric, din lipsa de educație, lucru bine observat de la căderea comunismului, de fapt au căzut amândouă blocurile. Ce s-a întâmplat în parlamentul canadian cu ridicarea în slăvi a nazistului Yaroslav Hunka precum că a luptat alături de naziști în unitatea Waffen SS împotriva rușilor; oare a fost făcută din cauza necunoașterii istoriei sau poate a fost intenționat făcută pentru a stimula pe ucrainieni în lupta lor împotriva rușilor. Unui ziarist englez când i s-a amintit de ce parte am fost noi în cel de-al doilea război, acesta a răspuns: „Ce mai contează atâta timp cât omorâm ruși?”

 

Justin Trudeau trebuia să demisioneze încă de pe vremea protestului trakiștilor pentru că a blocat conturile bancare ale cetățenilor care s-au oferit să-i ajute. Ce insultă capitală adusă evreilor din câmpurile de exterminare naziste chiar în ajunul celei mai mari sărbători de Yom Kippur. Și când ne vor lua „banii gheață”, civilizația se va prăbuși. Vom cădea direct în Comuna Primitivă. Libertate este banul ca monedă sau bilet. Schimbăm două bufnițe și un șarpe pe o capră ca pe vremuri. Digitalul este cătușa internetului și sfârșitul independenței omului dacă motoarele nu devin „Public Domain”.

 

Trebuie mereu să ne întrebăm ce planifică cei din umbră pe ascuns sau pe față. Nuvela marelui George Orwell din 1984 este invocată zilnic de parcă ar fi prevăzut viitorul sau ăștia încearcă să-i copieze scenariul. Rescrierea istoriei de către cei ce vor s-o controleze, să-i controleze prezentul și viitorul e alimentată în permanență de război. Un război care să consume continuu tot ce produc sclavii. E ca și în povestea în care trebuie să-l ții în permanență ocupat pe dracul născut din oul clocit de tine sub braț (că altcum te distruge). Adică, dacă nu-i dai de lucru, vine și te lucrează pe ține. Așa e cu „ăștia”. Pentru a supraviețui, ei trebuie să omoare conținuu. Asta e tot un virus introdus în folclorul național de înțelepții imperiului, un imperiu intrat azi într-o stare de imperială zombificare.

 

Cine controlează trecutul controlează viitorul, ne spune Orwell și cine controlează prezentul controlează și trecutul. În concluzie, dacă acești păpușari din umbră conduc de mii de ani, înseamnă că trecutul a fost întotdeauna la fel. E simplu. Omul a avut întotdeauna nevoie să fie amăgit cu victorii. Realitate controlată și înainte de a deschide gura, gândește de două ori. Deci: dacă vestul e în război cu Rusia atunci istoria trebuie rescrisă ca să reiasă că noi întotdeauna am fost în război cu Rusia. Ce exercițiu a fost acesta din Canada cu nazistul nanogenar!! Suntem invitați să regândim rolul naziștilor și așa minciuna întră în istorie devenind adevăr încă o dată. Dacă desfiintăm educația, luăm locurile de muncă și dreptul la proprietate, scoatem banii lichizi, desfiintăm familia și îl folosim pe Biden să tragă câteva bombițe „atomice” prin Ucraina, Rusia și Europa etc. - ajungem ușor așa cum prescrie Orwell, „într-un nou Octombrie 1917” sau dispărem din sistemul solar. Cine controlează trecutul controlează viitorul. Trecutul a fost întotdeauna falsificat ca să le cadă lor bine. A fost nevoie doar de o serie de victorii împotriva memoriei tale. De asta râd ciorile pe sârmă când ne văd alergând după avere.

 

Și ca să vă opresc din râs vă amintesc cuvintele lui Tudor Arghezi într-una din tabletele sale (din  1946), în care deplânge starea în care a ajuns viața literară, afirmând că trebuie „să ceri autorizaţie ca să scrii, cuvintele româneşți fiind încuiate în lada de fier şi cheile stând pe verigă în buzunarul unor domnişori care n-au învăţat să iscălească exact. Încolo, viaţa literară e liberă, cu condiţia să nu scrii”.