Cum
a fost găurit „Zidul de Fier”
Col.
(r) Tudor Păcuraru
15
Octombrie 2023
În dimineața zilei de 7 octombrie, un grup de circa
1.000 de teroriști Hamas a luat cu asalt „Zidul de Fier”, linia fortificată
dintre Gaza și Israel. În mai puțin de o oră, această linie fortificată care a
costat 4 miliarde $, a fost spartă în 15 puncte. Ce s-a întâmplat?
Pearl
Harbour la Mediterană
Acum 30 de ani, confruntat cu numeroase atacuri
teroriste pornite din Fâșia Gaza, Israel a început construirea unei linii
fortificate, ca să-și protejeze teritoriul: „Zidul de Fier”. An de an, sistemul
defensiv a fost perfecționat pas cu pas. În forma sa actuală, „Zidul de fier”
are patru straturi:
- O primă zonă interzisă, lată de până la 100m, care
se termină printr-un gard simplu de sârmă ghimpată;
- O a doua zonă interzisă, „Hoovers A”, lată de 20m,
care cuprinde o șosea de patrulare și se termină cu un gard de sârmă ghimpată,
cu senzori electronici;
- O a treia zonă interzisă, „Hoovers B”, lată de 70…
150m și care e împănată cu senzori de mișcare și seismici (care sesizează
pașii). Ea se termină printr-un gard cu senzori electronici de 7m înălțime,
prelungit în subteran prelungit în subteran printr-un zid de beton pentru a
cărui construcție s-au folosit 140.000 de tone de armătură de oțel.
- O linie de turnuri de veghe, din 2 în 2 kilometri,
dotate cu sisteme radar, camere video și mitraliere controlate de la distanță –
sentinelele au fost retrase cu ani în urmă, de teama lunetiștilor palestinieni.
În caz de atac, primul răspuns l-ar fi dat
mitralierele teleghidate, apoi ar fi trebuit să intervină patrule cu vehicule
blindate care să respingă agresiunea. În realitate, lucruile s-au petrecut
altfel. Presa israeliană citează spusele unui fost purtător de cuvânt al
Armatei Israeliene (Tsahal), Jonathan Conricus: „Întregul sistem a eșuat. Nu
numai o componentă, ci întreaga noastră arhitectură de apărare a eșuat în mod
vădit, nereușind să asigure protecția de care aveau nevoie civilii israelieni.
Pentru Israel, este un moment similar cu Pearl Harbour.” Cum a fost cu putință?
Știau
cam multe...
În toiul nopții, în jurul orei locale 1, grupuri de
până la 100 de teroriști Hamas s-au adunat pe partea dinspre Gaza a ”Zidului de
Fier”, în dreptul celor 15 puncte planificate pentru străpungere. Știau care
drumuri și care zone sunt înafara razei de detecție a sistemelor de vedere pe
timp de noapte instalate pe turnurile de veghe israeliene, așa că militarii
Tsahal nu au observat mobilizarea inițială de forțe.
Simultan, în interiorul teritoriului Gaza a început
desfășurarea noilor rachete ”Rajum”, cal. 114 mm, asamblate în Gaza din piese
de origine iraniană. Sunt lansate de pe un șasiu ușor, cu 15 țevi, grupate în
baterii de 3 piese. Hamas a avut grijă să desfășoare un număr suficient de
rachete „Rajum”, pentru a epuiza muniția celor numai 10 baterii (200 de
antirachetele) care protejează Israel. Fiindcă Hamas știa care sunt stocurile
de antirachete disponibile pe amplasamentele „Iron Dome”.
La revărsatul zorilor, ora locală 06:30, un comando
Hamas, aparținând forțelor de elită „Nukhba”, a atacat baza militară israeliană
Beit Hanoon, din cadrul punctului de trecere Erez. Cu o rachetă antitanc, au
demolat ușa blindată și au pătruns în labirintul de camere și coridoare care
constituie inima rețelei electronice a Zidului de Fier. Știau ce să caute: au
scos din funcțiune sistemul de comunicații și sistemul de telecomandă a
mitralierelor.
Simultan, divizioanele de rachete „Rajum” au deschis
focul. Primele o mie de rachete au fost interceptate, următoarea mie a căzut
peste localitățile israeliene de lângă Fâșia Gaza, dar mai ales peste bazele
militare Zikim și Reim. Hamas știa că acelea sunt centrele de rezervă ale
rețelei electronice a Zidului de Fier și le-a scos din funcțiune.
Știind că Zidul de Fier e de acum surd și orb, că
mitralierele nu mai pot fi comandate de la distanță, la ora locală 07:00 cele
15 detașamente de asalt au trecut la treabă: cu explozibili, și-au deschis cale
prin cele trei bariere de securitate, ajungând pe teritoriul israelian. Prin
breșele astfel create 400 de teroriști Hamas,
pe motociclete, au pătruns pe teritoriul israelian pentru a ataca baza
militară Zikim și garnizoana de la Reim a „Diviziei Gaza” a Tsahal. Un batalion
cu efectiv redus contra o divizie mecanizată? Planul părea nebunesc, dar
teroriștii Hamas știau că o bună parte a efectivelor israeliene fuseseră
redesfășurate în Cisiordania.
Treizeci minute mai târziu, la 07.30 ora locală,
restul efectivelor Hamas au lărgit cu buldozerul breșele din Zidul de Fier, au
intrat cu camionetele și s-au îndreptat spre cele 20 de localități israeliene
de la frontieră: știau că au două ceasuri la dispoziție, ca să omoare și să
devasteze înainte de sosirea Unității speciale Shaldag a Tsahal.
De
unde știau?
Chiar de a doua zi, presa israeliană a ajuns la
concluzia evidentă că Hamas știa cam multe. Luat la întrebări de jurnaliști,
purtătorul de cuvânt al Tsahal, Lt.col. Richard Hecht, a evitat să răspundă:
„Acum suntem concentrați pe luptele în curs și pe protejarea vieții civililor.
Vom vorbi mai târziu despre ce s-a întâmplat în domeniul informațiilor”.
Analizând desfășurarea evenimentelor, ajungem la
concluzia că Hamas a putut să-și procure singură o serie de informații necesare
planificării și executării atacului, spre exemplu diminuarea efectivelor
israeliene din zonă, timpul de reacție estimat al forțelor antiteroriste,
structura celor trei garduri de sârmă ghimpată, unghiurile de vizibilitate ale
camerelor de luat vederi sau faptul că Tsahal avea ordin să tragă numai în
grupurile care noaptea încercau să pătrundă prin Zidul de Fier, iar nu în
grupurile care se apropiau ziua.
Alte informații nu au putut fi obținute de Hamas prin
forțele proprii. Este vorba în principal de interceptarea și analizarea fluxurilor
de comunicații dintre bazele militare israeliene, care au permis identificarea
Beit Hanoon ca verigă principală a sistemului și a bazelor Zikim și Reim ca
verigi secundare. De altfel, mass media a semnalat că „camioane folosite de
teroriști, pline ochi de echipament militar sofisticat, au fost capturate de
Tsahal”.
În context, „The Wall Street Journal” aprecia duminică
că „Iranul a ajutat Hamas să plănuiască atacurile sale asupra Israelului în
timpul unei întruniri care a avut loc săptămâna trecută, la Beirut, întrunire
la care s-a lucrat săptămâni în șir. De altfel planurile au început să fie
definitivate încă din luna august, cu prilejul mai multor întâlniri ținute la
Beirut, la care au participat membri ai Corului Gardienilor Revoluției
Islamice”.
Ambasadorul Israelului în SUA, Michael Herzog, a
comentat: „Suspectăm mâini iraniene în spatele scenei. După cum știți, Hamas și
Iranul sunt strâns legate. Iranul furnizează sprijin material, finanțează
armele pentru Hamas. Ei sunt legați în ceea ce ei numesc «Axul Rezistenței»,
desigur, rezistență împotriva Statului Israel. Ei fac parte din aceeași
coaliție. Deci, în ceea ce ne privește, aceasta este o coaliție condusă de
Iran”.
Bănuielile au fost confirmate oficial de Hamas, care a
declarat că atacul „a fost sprijinit de Iran și de alte state” - pe care nu
le-a numit. Iar un consilier al
liderului suprem al Iranului, Ali Hosseini Khamenei, a confirmat că Iranul a
sprijinit atacul palestinienilor.
Aliatul
din umbră.
O serie de informații folosite la planificarea
atacului nu erau însă accesibile nici Iranului și nici Hamas. Spre exemplu,
amplasamentul și rezervele de muniție ale bateriilor „Iron Dome” puteau fi
aflate numai prin sateliți de spionaj cu capacități net superioare celor
disponibile comercial. Indicii prețioase oferă și unele tactici neconvenționale
folosite la atacuri. Astfel, Hamas a scos din luptă mai multe tancuri
Merkava-4, atacându-le din aer, cu drone care au lăsat să cadă asupra
blindatelor ogive AG-7. Dar asta implică date foarte precise despre sistemul de
protecție activă „Trophy-Windbreaker” (מעיל רוח în ebraică), care protejează
aceste blindate. Niciun aliat al Hamas, cu excepția Rusiei, nu are experiență
în bruierea sistemelor de protecție activă a tancurilor de luptă moderne.
Rusia, aliată cu Hamas? Păi da, aspectul a fost
recunoscut încă din prima zi, public, de binecunoscutul realizator de la
Televiziunea de Stat rusă, Serghei Mardan: „Iranul este adevăratul nostru aliat
militar. Iar Israel este aliatul Statelor Unite. De aceea, ne este ușor să
alegem de care parte ne situăm”. Iar fostul consilier al președintelui Putin,
domnul Serghei Markov, a subliniat: „Principalul aliat al Israelului sunt
Statele Unite, care în prezent sunt cel mai de seamă inamic al Rusiei. Aliatul
Rusiei, Iranul, este aliat al Hamas”.
Gaza
= Crimeea 2?
Dacă e să-i credem pe domnii Mardan și Markov, Rusia a
fost implicată alături de Iran în planificarea agresiunii asupra Israel
fiindcă, așa cum declară fostul consilier prezidențial, „Rusia va beneficia de pe
urma creșterii prețului petrolului ca urmare a acestui război”. Asta deschide
perspective cu totul noi și explică de unde și-a procurat Hamas unele
informații greu accesibile, cum ar fi cele despre „Iron Dome” sau
„Trophy-Windbreaker”. Și explică o mulțime de alte detalii. Astfel, din
interogarea prizonierilor capturați de israelieni, se știe că pregătirile au
durat aproape un an, dar serviciile de informații israeliene nu au aflat de ele
fiindcă, așa cum declara luni presei Ali Barakeh, membru exilat al conducerii
Hamas, „atacul a fost planificat de cinci-șase comandanți de vârf din Gaza, iar
nici măcar conducerea politică a Hamas sau cei mai apropiați aliați ai mișcării
nu au fost informați detaliat”. Este
exact mecanismul restrâns prin care sovieticii au decis intervenția de la Kabul
(1979), iar rușii au decis intervenția din Crimeea (2014).
În plus, așa cum declara același lider Hamas,
„participanții la asalt au fost antrenați fără să cunoască până în ultima clipă
care le sunt obiectivele”, dar folosind machete realiste ale acestor obiective,
inclusiv fals „sat israelian”. Este exact modul în care s-au antrenat trupele
Spețnaz sovietice implicate în atacul asupra aeroportului din Praga (1968) sau
a aeroportului Kiev-Hostomel (2022).
Semnalul de începere a atacului a fost dat în stil
sovietic: tăcere radio totală, ca invazia din Cehoslovacia (1968), ca la
desantarea „omuleților verzi” în Crimeea (2014). La primirea telefonică a unui
semnal convențional, comandanții din teren au deschis plicurile sigilate
primite din vreme, iar la rândul lor au transmis ordine structurilor de nivel
inferior (divizioane, companii) prin curier sau cablu telefonic. Iar ce a urmat
e leit Bucea!
Niciun alt aliat al Hamas nu a aplicat până acum
asemenea proceduri, deci concluzia se impune de la sine: Televiziunea de Stat
rusă chiar zice adevărul! Iar domnii Mardan și Markov chiar au dreptate: Rusia
pare a fi aliatul din umbră al acestui atac[1].
Nota redacției -
Textul domnului Col. (r) Tudor Păcuraru prezentat mai sus conține
informații la care redacția nu are acces, deci întreaga responsabilitate a
celor prezentate aparține autorului. Relatarea sa poate fi urmărită și pe
canalul You Tube[2].
----------------------------------
[1] sursa -
https://evz.ro/cum-a-fost-gaurit-zidul-de-fier.html - 11 octombrie 2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu