Pavel Rătundeanu-Ferghete - MERE PADURETE 85 (necorectat/necenzurat/needitat)

 

MERE PADURETE 85

- Dragii mei prieteni și frați în Duh de Neam și Limbă Româneacă BEN ȘI PAVEL,

Vă Mulțumesc  frumos și sincer pentru noul Capitol 74 al cărții Mere Pădurețe, pe care l-am primit și citit în întregime. Dragă Pavele ești de neînvins, și după apreciere lui Ben, un plin de daruri, nestemate, care ma dus cu gândul la scrierea mea, ”Aurul strălucește și în noroi!”, referire la adevărurile despre istoria noastră a românilor, recunoscută și de scriitori străini dar care știu să se respecte în breasla asta scriitoricească internațională. Mă bucur mult și de aprecierile frăției voastre, a Doamnei Limbi Române, Meleania Rusu Caragioiu. Se apropiu și Sfintele Paști, aprior doresc să vă transmit convingerea ”HRISTOS A ÎNVIAT”. Cu drag și multă prețuire - I.M.Gepianu

- E să crezi, în bine și, în tine și e important, că nu ești, ipotent, că nu ești repetent ipotent, c-ai compatibilitate, cu viața, te miști, cu ușurință, cu judecată având artă, că tara-i plină de nulități politice. Dizainul nostru Mere pădurețe, e din Patrimoniul Național-Tradițional "Gabriel Artur Silvestri".

- Pentru a fi când nu vom mai fi! Iertarea înnobilează! Condensări de lumină, gânduri, unele în premieră, altele onorate în Revista LOGOS și AGAPE fondată de scriitoarea Mariana GURZA; Emisiunea PRINTRE RÂNDURI, PRINTRE GÂNDURI, PRINTRE OAMENI realizată de Mioara HUSUSAN la RADIO ROMANTIC CU BUCURIE și ARMONIE; Revista de cultură OFRANDA LITERARĂ zidită de oamenii de litere Liana NICOLAE și Ioan POPOIU; Revista ARMONII CULTURALE fondată de scriitorii GHEORGHE A. STROIA și IONEL MARIN; BLOGUL lui BEN TODICĂ; Canalul YouTube, Ben TODICĂ; GRĂDINA CU LECTURI îngrijită de scriitoarea Vasilica GRIGORAȘ; pagina online a scriitorului și traducătorului PERE BESSÓ; Revista ASTRALIS, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România; Revista MELIDONIUM, Emilia ŢUŢUIANU, redactor; Publicația OBSERVATORUL, Toronto, Canada, Dumitru Puiu POPESCU, director;  MONITOR CULTURAL online, Prof. dr. Francis DESSART, director; Revista VATRA VECHE, redactor-şef fondator Romulus GUGA; MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC, prof. dr. Dumitru V. MARIN, director; RADIO ROMÂNIA INTERNAȚIONAL, Mihaela Dincă Băjănaru și Roxana Iorgulescu Bandrabur, moderatoare. Recunoștință tuturor! -- Doina C. Spilca

- Am găsit o floare de mac, roșu aprins.

- Uneori ți-am greșit cu voie/fără, voie, cu caru: iartă, ți-am greșit, mă, Benule-PHONEX Am și eu prostia mea, o fără știință nevinovată!

- Drumeț, în calea lupilor, film făcut de Vaiini, filmul, cu Iorga. Asa se joaca.

- OMAGIU post-mortem Păunescu e cel ce suntem, că prin Păunescu flacăra și totuși iubirea e încă cuvântul viu-argint viu, Dumnezeul, care ne circulă ca om viu prin vene, promt, cu dragoste și daca felix, zamolis credință și nădejde-Surâs de Geocandă, mit și, legendă, istorică a oii năzdrăvane-mioritic carpatică și, Hristică al slvării Arcă, cu Flacără, în totuși iubirea și, ni traista-n băț, chiar și, în loc curat și luminat-aur cenușiu strecurat.

- Tie iti place de doamna Buzura?

- Pentr-o ceapă mult se sapă, dar cașul se face îndată, grăiește poezeiasc Rednic Lupu. Nu-i destul de simplu, nu-i suficient de explicat, de dădăcit ca dădca Vica, o țărancă cuminte, cumințenia pământului și soarelui.

- "Doamne, romanesteri pe romani" - splendid titlu, la un articol de exceptie...!

- În ceva film se zice domol/ nervod, vânos, faci din cal măgar/asin și zici, că-i zebră, pe zebră, vizavi de vizavarză..., că eu la Mere pădurețe, ca dracu la Mora cu noroc cu Ghiță a lui Ion Slavici, fără a avea ieftin ca Eminescu onoarea iftin șifonată, fugind de minciuna politică a politicienilor știrbând onoarea colectiviștilor care-și călcau onoarea absurd cinstea. Covârsitoare personalitate, Florin Persic, de poveste, ci dragoste de dragoste de viață și de dor, în adevăr, în țara adevăr-Luceafăr. Povestea vorbii. Covârșitoare publicație. Cinstea nu totdeauna nu e răsplătită, zice Mircea Viteazu nepotu lui Vlad.

- Fapta, îi mai presus de om, e însuși Iisus, citez.

- E o hemoragie de pensii speciale care nu trece pe contribuitate și-i inechitabil dreptate, cu care ne împiedicăm, ne poticnim, că nu se măresc celelalte pensii, a mea să zic, nu-i așa, punându-se, în calcul și dreptul de autor, nu-i așa ca să nu fie ca un motor care se învârte, în gol? Film mai este și: "- Casteteul din Carpațați, cu problema/dilema: cu capul aplecat, laș trăiești o vreme cu nevreme.

- Motto: -"cât timp mai avem capul să ni-l folosim nobil, util, și sublim".

- Se strâmge funia la par, în ce privește pensi speciale, că ce se face e apă de ploaie. S-a răcit vremea s-a racit, mi frig, în spate, simt asta. Prin ce scriem reușim să facem ca lumea să nu ne uite niciodată?

- Care lume? Mai sunt?

- Nu întàmplător am venit de unu in 1976, în satul Ciubăncuța și, în acea zi tehnicianu veterinar, Vereș Ioan a adus, în centru satulul, cum eu n-am să obișnuiesc, că eu am să obișnuiesc să merg din casă, în casă de la coteț la coteț..., din curtr-n curte, că doar așa, nu va rămânea vreun animaluț omis de la vaccinat. La..., la Margareta Pàslaru Timpul nu nu moare, dând piept, cu viața la... 79 ani. Am devenit datorită ție puternic ca tine.

- Nu-i chiar asa, prietene! De retinut ca indemnizatia este jumatate din pensia ocupationala si, conform legii, nu poate depasi doua salarii minime brute pe economie. Cazurile cand indemnizatia se ridica la nivelul maxim (doua salarii minime brute - bineintele, impozabile) sunt rare in randul scriitorilor si artistilor, majoritatea avand pensii mici, comparativ cu Abraham sau Dogaru. Scriitorii pensionati au lucrat in cultura, in presa, in invatamant sau chiar in economia nationala, deci au pensii mici. In plus, statul nu mai subventioneaza editatrea de carte, deci scriitorii se descurca cum pot, mai ales ca nici nu prea se mai cumpara cartea.

Proaspat membru al USR, eu am tiparit pana acum 13 carti (doua in Turcia), din banii castigati ca ghid de turism. In momentul de fata nu prea ma mai tin bracinarele sa practic turismul - si mai am o serie de carti de scos. Pensia militara nu-mi asigura o indemizatie la nivelul celor doua salarii minime brute, ca sa duc mai departe actul creativ. Asadar, camarade, cred ca e cazul sa nu mai complicam lucrurile lansand pe piata inca o gulguta cu pensiile speciale si sa ne vedem de drepturile noastre ca rezervisti militari. "Specialii" sunt altii, nu artistii neamului. In definitiv, orice pensionar are dreptul la un castig suplimentar pe langa pensie, daca desfasoara o activitate utila, in domeniul la care se pricepe.

- Eu raman la vaci curiculum vita în România dulce și pitorească sătul și gen Aleco Russo/Alexandru Vlahuță, si eu precum ei, scriitor și ultimul visător, că se și întreabă lumea: Unde ne sunt visătorii? În România se suferă, vezi, doar știi, tu, române!

- Încă mai putem. Ben Todică o demonstrează.

- Multumesc Adrian fratele meu ALB din BRASOV! Luminosul, talentatul si fructuousul centru cultural. Am adevarata dragoste pentru voi toti,

- Mulțumesc, Ben. Zi binecuvântată! Dorina

- Tulburător! Elena

- Mulțumesc. Apăsător. Sinistru, funest, fatidic. Obscenitățile în poezie dintotdeauna mi-au displăcut. P.S. Îmi pare, sau sunteți răcit? NM.

- Da. Sunt foarte racit. Imi curge nasul, tusesc, transpir, iau antibiotice. Nu am Covit. Ce o fi, o fi. Dumneavoastra cum sunteti?

- Sigur mai bine, chiar bine! Multumesc pentru apreciere distinse domn si frate in Duh!

- Am simțit eu că ceva nu e în regulă: mecanismul funcționează forțat. Vă doresc însănătoșire grabnică. Eu am trecut prin COVID, Terapie intensivă, cât pe ce să dau ortul popii; mai am ceva sechele. Lecturile mă abat de la gândurile negre. Cât suntem conștienți de ceea ce ni se întâmplă, trăim. Nu face să-mi mulțumiți. Eu mă bucur, sunt entuziasmat de activismul dvs., vă admir. Sănătate și numai bine, frate în duh, aspirații și credință Ben!

- În România se suferă, vezi, Doamne!

- Unde mere pădurețe, nimic, nu e bio și eco. Te pricopsești, cu tradiții etno și, cu folclor. În tot ce faci e o franchețe, cu noblețe și cavalerism, un fel codat de gentilom, cum ar zice a naibii englezul. Unde mere pădurețe nu e, nimic nu e, chiar nici Dumbezeu/ iubire, curățenie nu e. Vica a fost înflorită și rodită cu Daria, cu mine, cu Pavăl. Ce vă ține, în priză bine dispus, că și temperatura e aproape cea de ieri, mai cald la zalău și la Cluj, în Oltenia și mai cald, cu căldura ta, a ta de om, nu-i așa, omule?

- Dreptatea-n lanțuri.

- Nu, știu dacă-s bun bărbat, în rolul care l-am jucat, în viața, cu Vica. Pantelimon era haiducul, un phonex cu nădejdde, din Dreptatea-n lanțuri, că sâmpetreanul Duliș, Jeler Simion de la grădina Ursului, era o excepție, că pădurea era un prieten al omului (acuma e in memoriam pentru Vica și, pentru mulți alții. Noi rămànem niște frumoși nebuni, dacă ne luăm după frumosul vremurilor grele, bună seara iubită Vica! Cum alegem provident ce ni se potrivește, cu prețul evadării, în nemurire? Grozăvia e și era, în tine. Tu, ești și monteor și, chiar și filmai, cu drag, plus reciți, cu fascinație, cu plăcere și, cu pasiune. Ți-a plăcut și-ți place să citești, Ben și, cu asta, nu glumești.

- Nu stiu. Doar ma usurez prin ferestrele autorilor spre soare. Alegerile sunt instinctuale.

- Felicitări! Azi am primit un mesaj din România pe tema nesusținerii între ei a românilor care scriu. Semnalare primită de mine din străinătate și difuzată  de mine în România și Diaspora. Toate bune,  dacă a avut ecou. Dar acum să vedem care este cauza și cum să o înlăturăm? Capitalismul se bazează pe legea concurenței, fiind vorba de un câștig bănesc fără de care o companie dă faliment. În România se publică gratuit în ziare și reviste. Dar acestea apar cu multe cheltuieli despre care nu vreau să vorbesc aici, acele publicații apărând în mii de titluri. Îmbulzeala celor care trimit materiale spre publicare formează un tot care tace mut și atunci când vede progresul unui scriitor nou , sau a unui scriitor care a făcut un salt spectaculos, nu cumva cazul respectiv să i-o ia înainte! Se comite astfel un păcat de oarecare importanță- invidia sau indiferența, dar se comite un mare păcat împotriva românismului. Aceasta ar fi primul filtru răuvoitor pentru scriitor. Al doilea baraj este făcut de uniunea scriitorilor, baral- citadelă impenetrabilă. Este prima dată când s-au promovat mulți scriitori, anul acesta fiind propuși și acceptați, sau pomovați cei care au postulat  pentru uniune. De ce scriu aceasta ? Fiindcă sunt ,,Stan Pățitul” În planul editorial de la Ed. ,,Ion Creangă”” în perioada când se plătea un dollar pe carte drept de autor am fost rugată de două ori să  admit de a da locul meu din anul în curs unui alt scriitor care nu avea alt serviciu ca să-și întrețină existenta, decât din a scrue ( EX, Casa de creație de la Pelișor”) iar pe mine m-au programat în 18 decembrie la Tipografia de la Timișoara, când era Revoluția din 1989, Bineînțeles că mi s-a pierdut manuscrisul și  mi s-a pierdut  aprobarea  și planificarea. Înainte de 1989, acea perioadă nu avea atâtea  cerințe, acte, bani-bacșiș, spre a intra în uniune, avea cerințe de calitate dar mergea fără bacșis, dar trebuiau recomandări de la...  Când am revenit, trecându-mi supărarea, după ce aveam 10 cărți tipărite și ,,n” diplome și atestări de laude pentru publicații, mi s-a spus, este bine, dar ca să fii admisă în uniune la un județ nu știu cât va trebui să ,,dai  un cadou”  mare în bani! Adică pentru 50 la % lunar la pensia mea modestă eu să dau inițial bacșiș în euro în stânga și în dreapta la uniunea filială din județ ? Atunci cu ce mă aleg? Cu o datorie serioasă ca să plătesc, plus  ,,mese întinse” de câteva ori și  să mă aleg drept revansă cu cu câteva sute de lei odată la o lună pe lângă pensia mea?. Atunci merci! Și am rămas în Liga Scriitorilor unde sunt foarte mulți scriitori. Acum suntem scriitori în liga scriitorilor, scriitori independenți, plus cer aproximativ vreo 6.000 care subt în uniune, unde cu mici excepții pe bază de carnet roșu din 1949 și pe care îi cunoașteți și dumneavoastră.  Dintre aceia sunt și o parte din personalul de la publicații. Deci în domeniul scriitoricesc sunt multe frâne  care te împiedică să progresezi oficial, dar nimeni nu te împiedică să scrii bine, sau original, în propria ta manieră. Deci după povestea mea este bine să fii prieten cu Papa de la Roma și atunci nu vei avea probleme. Cât despre  democrația visată de la Revoluție sau solidaritate frățească încă nu putem vorbi. Comunismul ne-a dezbinat. Ce legătură au toate acestea cu Dl. Pavel:, un scriitor mai nou? Îi urăm ascensiune rapidă și mulți prieteni care să îl încurajeze să scrie. ÎI doresc să  încerce să revadă singur prima lectură a celor scrise ca să ușureze munca de redactare a tehnoredactorului, cum am ai zis odată. Eu, personal, sunt unul care îi mulțumesc pentru faptul că mă mobilizează prin modul în care scrie. Mă avertizează să nu pierd din vedere de a răspunde la mesajele primite , între care f. importante sunt cele de ajutor sau colaborare primite prin arta jurnalistului, scriitorului și cineastului Maestrul Ben Todică, Cu mulțumiri și îndemn către Dl, Pavel să zică și câte un Tatăl nostru” pentru prietenii sinceri și de bine și să continue a scrie cu  drag și râvnă. CU drag și stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Frate Benule, Cu plăcere confirm primirea capitolului 73 din ”Mere pădurețe”, cartea dialogului Pavel-Ben. Mă bucur foarte mult și eu câci iubirea de realitate și dorința de pace izvorește din fiecare capitol al acestei cărți, Carte care niciodată nu se va pierrde râmânând piatră de temelie literaturii române. Cu drag Ioan Miclău-Gepianu

- Ești trup și suflet la tot ce faci, plin de curaj, temerar chiar. Ești o enciclopedie, prin tot ce faci, cu abnegație. Urăști visceral răutatea și urâtul absolut, că ești ca Eminescu, un om absolut. Ești generos, bun și nu-i doar așa spus-Iisus, bonus și mai presus.

- Dragă Pavel, e întradevăr un Dar minunat, dedicat Omului Artist Ben Todica de doamna Contanța-Doina Spilca. La fel mă bucur și eu, precum frăția ta, fiindcă BEN Todică ne-a devenit un adevărat luminător și ocrotitor. Cinste domniei sale, și aprecieri cordiale Scriitoarei Constanța-Doina Spilca Cu iubire pentru toți - I.M.Gepianu

- Dacă nu erai dumneata, Ben, o băgam pe mânecă. Vica ers sexul frumos. Se spun multe, dar adevărat vă spun; Vica, mă mângâia mă punea pe alea ea bună spre Iisus, mai ptresus de ce ai, tu, de spus. Vica, își iubea slujba ei de țărancă, de femeie. Alături de Vica orice era posibil și să fii incresibil campion era posibil.

- Ca sa fii fericit Pavele: Macar o data pe zi iesi in strada si mergi pana la capatul strazii. Fa-mi o fotografie cu ceva interesant, vorbeste cu primul trecator, caine, pisica, cal sau vitel si chiar o gaza si scrie despre starea in care te afli ca altcum stand pe telefon tu nu traiesti cu adevarat. Viata se desfasoara in strada. Tu iubesti animalele, vorbeste cu ele.

- Și, tu ca frat-meu Mircea zici să fiu activ și, nu un om leneș și plictisitor, că activ voi trăi mult și bine ca om de caracter, in reper având albsdtru cer, cosmic reper. Acuma sincer. De n-aș fi mototol, o moloceală de baligă aș fi un om brav, că și la..., la a deschide geamul trebuie găsit șmenul, îmi zice Mihs, lebeda lui Vica. În sat la noi, film, cu săteni, film pitoresc, cu săteni un film omenesc, cu oameni. Aici curge ploaia, dar sângele nu se face apă, mă cioclofendre (pe tine, te mănâncă grija de mine, de noi cei cuibăriți, dar mai ales la noi, în sat, dar ce știu unii fleți și măreți nătăfleți?). Cu Vica voi trăi împreună, câte zile o fi și-or fi, în România ca sfânt românesc pâmnt și firesc a nost și sfânt. Pentru faptâ ră, cu toții plătim, cu vârf și îndesat. Doctorul Poenaru și apoi: Prea mic pentru un război atât de mare și:Enigma Otilia,într-o lume ciudată, precară:Felix și Otilia, de Gerge Călinescu, critic și istoric literar ca Alex.Ștefănescu, în completare istoria literaturii. Crai și împărat a fost Horea-Nicola Ursu, mai marele din mocănime al românilor, un mai mare din strunga și, din istoria românimii, în mărimi cu răsărit a luminii. Crai și împărat a fost acea treime sfântă, mocănime a apsenilor, în a căuta dres realității și libertății. Mărturii a unor oameni geniali mărturii geniale, curioase, istorice și cu plin de adevăr și viață.

- ...FIERBINȚI ȘI FRĂȚEȘTI FELICITĂRI ! - pentru apariția atât de promițătoarei cărți (CHIAR DE LA NIVEL DE TITLU !!!), a Maestrului BEN TODICĂ : ”PROFEȚII SAGA - TRANSHUMANISM, ÎN NOUL EDEN” !!!

- Noi suntem bățoși, nu sântem mămăligă. Nu suntem mămăligoși. Noi amândoi am venit pe lume, nu să ne țuicărim, ci am venit pe lume ca sa lucram. Am venit să facem lucru bun. Dragostea, în suflet ßi (și) (dragostea se arată cui nu se așteaptă și dragostea lui Vica, nu înșală, c-așa e regula/orânduiala că dau de câini și fug de lupi și unde mă să fug: lupii mă! Nu, judeca o carte după copertă, ca atare n-o condomna la moarte, cum mama lui Codin l-a condamnat omorându-l, turnându-i ulei fierbinte ca să înghită, ulei înferbintat pe plorcăr, pe plita soabei.

- Academicii dupa care tanjesti sa te aprecieze nu au dat doi bani pe Eliade, Cioran, Brancusi sau Eugen Ionesco abia dupa moartea lor. Asa-s romanii. Sunt interesati sa te aduca in Belu doar dupa. Fii MANDRU DE CINE ESTI !

- Frate Benule, Cu plăcere confirm primirea capitolului 73 din ”Mere pădurețe”, cartea dialogului Pavel-Ben. Mă bucur foarte mult și eu câci iubirea de  realitate și dorința de pace izvorește din fiecare capitol al acestei cărți, Carte care niciodată nu se va pierde râmânând piatră de temelie literaturii române. Cu drag Ioan Miclău-Gepianu

- Oamenii de ce nu se mulțumesc, cu ce și, cât au?

- Nu, mă mir de nimic, că acum câțiva ani îl caut Ion Cristpror-Fipaș, din Geaca, pe care-l rog să-mi scrie o cronică, culmea promite, dar bădăran, prost crescut, că nu se ține de promisiune și anii trec, dar el e un laș și chiar mă descurajează, că-n locul meu va fi primit, în UNIUNEA SCRIITORILOR, FILIALA CLUJ OMUL E BUIAC, ÎNCREZUT, SCÂRBIT DE VIAȚĂ, UN OM MAI TÂNĂR. Mai nimeresc, cu Ioan Cristofor-Filipaș, cu oiștea ca Eremia, în gard, că unii domni zgârciți, o mai nimeresc cu o, cu zdrăngăneala, că-i mai bate și Dumnezeu a împedicați, duși, cu sorcova, bătuți de Dumnezeu ca de blestemul afuriseniei, năpăstuindu-se ciontele pe sub copaci și carnea printre copaci, un blestem a blestemului și un altul: blestem a iubirii. Vica era o legendă, un mit a satului Ciubăncuța sau care-i realitatea?

- Io, Doamne!

- Sunt intuitiv și încă ceva și oricum, contează. Ca capital și oportunități (asigurăm: calități?). E timpul, de ce timpul? Între om și natură e un echilibru și calibru ca omul să aibă entuziasm și, reușite, echitabile. Am nevoie de susținerea sustenabilă, inedită, cu artă și iscusință, cu pasență și speranță, în credință și, cu nădejde phonex-felix. Nu mai sunt cel care, nu chiar de la început mă exprimam coerent, cel natural, după ce m-am dedat să mă exprim corect, natural (personjele lui Caragiale, Doamne sfinte se exprima naturel, în licențe poetice și era păcat ca să intervii, în text, în ineditul și originalul, în compunere.

- Femeia te bagă, în și, pe seamă? Unde?

- În decembrie, în la CLUJ, Dumnezeu se uita de sus, din cer, se uita ls noi că dela Timișoara revoluția se extinse-n toată țara. Daria mezina, cenușăreasa familiei se simte fruststă, furată, că nu-i lăsată împreună cu Marin să vie ca să sape, îngrădinď ca acasă ca să-și pună straturi că drepturi din prostia lui Marin cu el laolaltă n-o lasă, că el a sărit ca țapii pe punte ca bătșuș, ocnaș din ocnă (Ocna Dejului) sărise obrăzicătură și colțer, a cățăuș ca să-l bată pe Marius, Mistrețul și nici Marius nu s-ar fi lăsat și l-o mai făcut și țigan și nici unuia nu le plăcea ciufuleala. Ți-a plăcut și-ți place să citești, Ben și, cu asta, nu glumești. Tu, faci  bine, ce faci. Tu, vii, cu subiect și, cu predicat. Noi amândoi am venit pe lume să facem treabă și facen treabă cum bine știi, dăm luciu, chiar și sărăcii noastre. albastre. La noi un e drag de România cu făinoșag și cu drag de șterguri înșirate, cu icoane și blide înșirate pe peteții împănați, cu deplină responsabilitate tradițoională ca la cei botezați etno și folcloric, nu din râca de a face reclame, la noi mândria  având un renume cu renume și tridimensiune de înțelepciune oamenii noștri fiind totuși iubirea, că nu-s deșertăciune și vânt, ci o constuție a firii românești pâine de o ființă nțională a satului, cu dor de Vicuța mea, suflet din mine și din țara mea. Uneori doar mai scriu suprinzător și înteresant, chiar la română rămas laș corigent. Unde ni lupta rânduită, Tudor din Vladimir?

- ULTIMUL OM de Ben Todica si ADRIAN BOTEZ = Un videoclip audio recitare la versurile poetului intitulat: ULTIMUL...ULTIMATUM = Într-o Lume / Dementă-n Beznă – ca a / Noastră – ca să pot / Supraviețui – GÂNDESC / FURIOS – ca să pot Gândi / Furios-Serios – SCRIU DISPERAT – despre / Toate Amânuntele / Nesemnificative – iar ca să pot / Scrie Disperat – STAU – MEREU – CU / PISTOLUL LA TÂMPLĂ...

- Cu asemena activitate febrilă, ultimul om viu va fi un român din Australia. Noi vom fi oale și ulcele. AM

- Felicitari! Se mai poate face ceva ca aceasta lume  sa-si revina   din dementa care a cuprins-o?...anusca..

- Cineva acolo sus trebuie sa se trezeasca. Astia mari care ne hotarasc soarta nu sunt interesati in omenie ci doar in ciomag. Omenirea cere compasiune si carte ori lor nu le place cartea si respectul divin. Probabil ca vor imbatrani de tot inainte de a ne extermina ca specie.

- În junimea mea, din acea primăvară, când ne-am jurat frați de cruce, eu numindu-mă Codin, Ioan-Tudor, Ionu și celalalt, Augustin- Pardailean acel scop adunat ca un ideeal. Noi ne-am așteptat, cu ideeal comun, în Nemuritorii.

- O zi bună cu toate mulțumirile, iubite freate Beni ” Am ascultat aseara la Sedinta cenaclului Destine literre recitarea POEZIEI LACUL DE MINUNATUL ARTST BEN TODICA. GENIALA, M-A IMPRESIONAT PROFUND. DOAMNE AJUTA. TE IMBRÎĂȚEZ, ȘD

- Pictorul sa stins din viata acum doua zile Jerry McDaniel, Odihneasca-se in Pace! Multumesc pentru apreciere DISTINSE FRATE IN DUH STEFAN DUMITRESCU, Cu iubire, Ben Todica

- Bună dimineața, Ben, o zi și un început de săptămână la fel de bune ca și dimineața! Mulțumesc pentru tot! DM

- Vidioclipul e ca: Ilustrate, cu flori de câmp.

- Multumim distinse suporter! Cu drag, Ben Multumim pentru comentariu distinse suporter!

- Ce minunat zici să nu uit să fiu eu însumi, că fără personotate, cu voință, n-am fi nimeni și pe nicăiri. Ceva nou revoluționar, e de la noi. Mirabela Dauer cântă: -"Da, nimeni nu e perfect și perfect n-am fost nici noi." Eu, după cum se face-s un intrus, în viața dunneavoastră, Ben Todică!

- Nu inteleg. Fii mai explicit?

- M-a sunat Daria, că vine acasă acuma, în miez de noapte. S-a săturat de minciunile lui, de amenințările și cicânelile lui sadice. De ajuns acasă n-a ajuns încă (ce să cred, că se întâmplă Dariei, o  împige, o bate îmi pot închipui, că-i face ve vrea hăbăucul de Marin Teci, din Dej? Îmi pot închipui orce bazaconii, că bețivul să se fi îmbătat și să fi boluzât hăbăucul și pungașul. Pe mine m-a pus pe gânduri și griji (după ce m-a trezit tot ce e posibil e ca ea să nu mai vină acasă cum, în alte rânduri ea a venit, dând unor hăinării foc.

- "Vin acasă și mi-aduc și hainele acasă, îmi zic, în griji și, în culori de burzuleală și-n culori de neliniște, de ape tulburi, că și natura umană se tulbură, mă bagă-n boală, beteșug care doar ți-l  închipui ca un război, în Ucraina?. Lui Marin i sa umplut caru, că și-a dat foc la valiză ca un bolund.

- Mi-a da foc la haine, îmi zice Daria disperată mă întreabă ca, în filmul Patima: Să viu în jos? E nehotărâtă încă? Mai bine să te nenorocească? Ești om a țărânii și gliei, Darie, dar din om te face neom, te nenoroceste acest prăpădit leneș și zăpăcit, vagabond, cum sigur zice a fi!

- Asta-i viaȚa vie, contemporană.

- Tăblițele de la Trtăria sunt mșrturis, istoria mărturia arheologică a existenței noastre (e viața și civilizația, noastră istorică, milenare. Daria, cu o mireasmă aparte grăiește îndoitâ, cu regret:

- "îmi pare rău, c-am venit acasă de la el, că vezi, că nici nu m-a sunat. E îndoită, nu-i hotărâtă. Mai bine rămânea să fie ciźelită, sâcăită și enervată, viață de câine, otrăvită. (ea l-ar fi sunat, Să-l sun?) O duce ca Ana Paukăr închisă și hățuită, arestată. Purtată pe la proces. Toată povestea ei e asemănătoare, izbitoare, cu traiul chinuit, a lui Daria cu Marin TECI o haimana mizerabilă, din DEJ.

- O omenire întreagă lucră, muncește harnic, dar Marin Teci, e trântor, trândăvește, îl ține Daria-Loredana Ferghete, cu banii, osteneala ei, că lui nu-i pasă, dar n-are rușine, n-are obraz, că obrazul subțire se ține cu cheltuială, Daria nu se leapădă de această lepădătură care pune musteață Geocondei ca referință zicese ireperabile tempus, după cum zice Caragiale, în filmul Meandre a cui naiba regizor/ scenarist o fi, că le mai încurc și eu nebunește, în culori de griji și, de neliniște, în lumea cu imaginație fantastică cu geniu și magnific ca mușchetarul Dumas-tatăl sau Dumas-fiu: Dama cu camelii ori de ce nu Ciuleandra lui Rebreanu al nostru că-i de-acolo din din Năsăud.

- GÂNDURI ȘOPTITE de Ben Todică, versuri CONSȚANTA-DOINA SPILCA = Un videoaudioclip recitare la versurile poetului dupa cartea: joc de gânduri șoptite – (spicuim din carte) - SPOVEDANIE * M-a cuprins o deosebită înfiorare să nu devin un Icar pentru eseurile lui BEN TODICĂ, „CU BRAȚELE ARIPI”. Cunosc, de mulți ani, anvergura aripilor scriitorului BEN TODICĂ, copleșitor reverbatoare prin spirit, cuvânt, tunet, melancolie, verticalitate, umor… Sub aripile peniței, pe 350 de pagini, ocrotitor, sub harfa lui Apollo al artelor, dăltuiesc 68 de eseuri:

- Tu, mare iubire, ce mai faci ca barcă pe slbastră-australă mare aborigeană?

- Mulțumesc din suflet, Ben. Zi luminată! Dorina

- Noi scriind împreună, n-avem depresie, că n-o aveam, că noi suntem bine sănătoși și, suntem fericiți, că scriem OK, la Mere fericite care scârție, că-s pădurețe = Corobețe. Trăim cu armonios din interiorul nostru, cu forță o interioară-voință că noi ne deschidem sufletul fericire spre ceiilalți provita-fericire ca să vă bucurați sincer cu cerul senin ca reper. Sărutul e important. Prin sărut ne reconectăm, că sărutul secretă hormonii fericericirii și ne aduce aproape, ne apropie (asta ne conectează inima una de alta). Sărutul e preludiul la sex. Vica, își iubea slujba ei de țărancă, de femeie.

- O să ți se ridice statuie! AM

- E rezonabilă, știa hotărâtă ce are de făcut, Vica. Se spun multe, dar adevărat vă spun; Vica, mă mângâia mă punea pe alea ea bună spre Iisus, mai presus de ce ai, tu, de spus. Vica era sexul frumos. Filmul: principii de viață, e o dramă, nebunule de Pavel, zice purcelul, președintele de colectiv, Zlucin  Crăciunaș, localnic, din Ciubăncuța, că el mă bate la cap. Am zis, că, nu duhănesc, că nu fumez și gata sunt deshămat de viciu, de astfel de povară. și-s călare pe situație.

- Constiinta nu mai are sanse la statui. Suntem toti impinsi in umbra. E mai rau decat pe vremea stalinismului. S-au dus LIBERTATILE in arta. Viva CENZURA ALTOITA A COMUNISTILOR ALBASTRI.

- Ce crud adevăr. Dar eu merg înainte, orice ar fi. Vineri plec la Torino. Acolo sunt niște români care mă așteaptă cu bucurie. Sunt invitat a treia oară.

- Asigura te ca ai viza de intrare altcum te vor trimite inapoi. Am deja stiri de trimitere inapoi in tara.

- În Italia nu e nevoie de vize. Doar dacă s-a întors deja lumea pe dos.

- Dacă nu erai dumneata, Ben, o băgam pe mânecă. Cum, cum nu, trebuie să fugim de noi înșine de normalul și de moralul/imoralul vieții. Și totuși iubirea ureori oamenii, uneori oamenii-s, uneori oamenii-s minunați și cruciați, botezți responsabilizați și asigurați pe viață, cu adevăr, în adevăr ca tine oameni de bine. Uneori și, nu de puține ori Vica dacă ge, că eu făceam pe supăratul, pe nebunul, ea, mi se ploconea zicea, mă ruga:

- " sincer:

- "Te rog mult iartă-mă! și se înțelege, nu puteam să nu o iert ca-n Casa de la miexul nopții/ Ce mult te-am iubit Maria sau Mataharii. În casa dela miezul nopții ce-i natural, nu-i si rușinos. Iubirea nu se trece, cu vedrea. E un iscusit Croitoraș viteazu, Ben, iscusit la vorbe înțelepte ca domnia ta cu vorbele care cu talent le înmănunchezi, în slove și versuri, presus cu sens, cu aorentă de universal și, care sufletesc tradițional românesc și firesc clasic, bisericesc horesc și doinesc. Tot ce ziceți voi despre Ben Todică, cu adevărat vă spun vouă, că adevăr vă spun și eu, că sdevărat grăiți, în grai neaoș de rai. Noi la o cafea, chiar dacă eu de o vreme nici cafea nu mai beau!? Mă gândesc la Primăvara iubirii.

- Ce mâncăm cu poftă și, cu ștaif?

- Emoționante versuri, formidabilă lectură! Felicitări! NM.

- Nu era cazul, cu Vica, dragostea sâ nu te ajungă, că, în preajma lui Vica era dragostea-rugul aprins al dragostei lui Vica. Marin Teci e un om dificil. Cât timp exista fizic și Vica împreună ne descurcam și existam bine. Din romanul Mere Pădurețe, până, în prezent, în volumul 6. Apoi un filmul despre slugerul Tudor Vladimirescu să facem dreptate, cum om vrea și cum om putea. Suntem milioane de pămànteni Petre-Petre de a lui cel mândru și fără modru și, ca niște Țărani a lui Din Săraru/cei, din Cronica de familie și Răspopitului Ioan Brad, din Desfășurarea ori Moromeții, lui Marin Preda. Eram plin de intrigi, mă jucam cu mine, cu Dumnezeu, mă jucam, din greu chinuit or vrând să fiu scriitor, nici eu cum dracu fir-ar să fie și vroiam să fiu între oameni om, capacitatea de a fi, cum a zis omul din mine, din principiu, animând Mere pădurețe, ca să am dreptate și, chiar o aveam, dar cine-i doamna Sinești caragealești, birtărești discurs căruia-i dădeai  curs trăgând consecințele, nețin cont de melodic și meandre generic. Vica minte țuțurlie, cum zice actorul Florin Persic, că era Vica ca țărancă, fică de țăran, nu de popă, ci a țăranului Iuănașu a Horjului, Ioan Mânzat. În vremea, când, cu Vica trăiam, cu Vica, Eva mea, trăiam ca, în sânul lui Avram. La tribuna advocata trăgănează socoteala de a face socoteala, isprava, se joacă, cu viața extremă a oamenilor ca Dostoievski, un om de ispravă și Idiot. Tu, n-ai odihnă, în patul meu, cu sumanele negre, în greșală, în derută.

- În 1952, la cursul de Fizică, Profesorul Academician Dr. Salceanu de la Politehnica Timișoara ne-a predat teoria lui ,,De Hass”, dar nu a insistat, baza cursului fiind Meteorologie și Astronomie. Dânsul spunea: ,,Mie îmi scrii pe tablă poza și formula și nu am nevoie de explicație!”. De atunci, având alte preocupări, de asemenea în prezent, deși în ziarele locale avem articole scrise de o cercetătoare în fizica atomică, eu, personal nu sunt adepta citirii unor asemenea articole, Cu ocazia acestui mesaj scris și comunicare radio făcută de Maestrul Ben Todică, după argumentarea a ce se poate întâmpla, maxima catastrofă când se întâlnesc două bombe atomice, simt responsabilitatea de a nu păstra numai pentru noi această 'lecție-semnal, ci de a o împărtăși. Închei și eu rugând pe Dumnezeu să ne ajute spre pace și spre salvarea vieților și a sufletelor noastre. Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Multumesc distinsa doamna si profesor dr. ing. Melania Rusu Caragioiu! Specia nu mai crede si nici nu-i pasa de SFINTENIA TRAIRII. Cu recunostinta, BT

- Mult Iubite și Stimate Maestre, Ben Todică. Vă mulțumesc mult pentru faptul că mă promovați prin cuvinte frumoase, încurajatoare și distincții, blogspot, You tube și vă sunt recunoscătoare. Trebuie să vă spun că  din 28 februarie a.c. Google îmi numără impulsurile și îmi impune spațiul de  stocaj și chiar  a făcut-o, încât nu mai stiu cui scriu și de la cine primesc mesaje, ca să mulțumesc. Cred că va trebui un oarecare timp să mă lămuresc, sau să mă dumiresc. Căutând eu, cu ardoare, am găsit și acest mesaj care m-a bucurat, Trebuie să vă spun că neam de neamul meu a fost mult mai aproape de opincă decât de doctorat. Deci nu sunt doctor în știință. Cât despre mine știu că puteam să fiu profesor în meseria mea de inginer agronom, fiindcă fiecare facultate are și disciplina de  pedagogie doar pentru branșa sa, dar spre a ocupa un post trebuie încă aprofundate studii spre a primi grade care să îți dea voie să predai la o anumită categorie de  învățăcei, în 1996 m-am înscris la universitatea pentru persoane în vârstă; la Timișoara, la o facultate de trei ani, dar am absolvit numai doi ani, plecând în Canada. Așa că nu m-am învrednicit de a fi  măcar un masterand, dară-mi-te un doctor în știința agronomică. Am în schimb, în plus ceva calificări cu gradul de atestate. Am avut o viață frământată, eu fiind și fragilă și având și bolnavi și nărăvași în familie. De fapt, cu adevărat, sunt o poetă care scrie în versuri pentru copii, iar când nu se caută așa ceva ,mai scriu și pentru adulți. Ceea ce am făcut la viața mea este că am încercat să învăț din exemplele din jurul meu, așa cum trebuie să facă fiecare. Dar am avut o experiență tristă, una singură, mulțumesc lui Dumnezeu, și v-o spun în trei cuvinte. Eu știam că e bine să fii exemplu pentru oamenii care sunt în jurul tău prin tact și modestie, mai ales că suntem, frați întru Christos și frați români. Am învățat o formă de poezie și am izbutit șă o aplic, adică să respect forma de prozodie, fără a împrumuta nici un cuvânt din poezia exemplu, dar fără a aplica și sentimentul specific. Observând eu câte poezii șchioape și la bunul plac personal există. Am fost numită șacal  (în interpretarea mea care ar fi însemnat că probabil pândesc prada și sar pe ea să o inhaț) Am învățat din familie să fiu mereu modestă și tare aș fi voit să fiu mai credincioasă, dar am reușit doar să fiu ctitor la Mănăstirea ,,Marginea Rădăuți” cu cel mai mic obol spre a fi în rugăciune și de asemenea un foarte mic ctitor, cu o sumă mică, o ,,cărămidă”  la Mănăstirea grecească din apropiere de Montreal. Eu pun mare preț' pe prietenie, fiindcă alt ajutor nu pot să dau. Închei spunându-vă că ]în 92 de ani am reușit să adun doar mici funcții,  laude, diplome, distincții pentru munca mea de adevărat benevolat, apreciind salarul, pensia și neplata serviciilor onorate conștiincios. Cu mulțumiri și deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu

- Distinsa doamna si sora in Duh, Melania Rusu Caragioiu, A-ti crescut ca o tulpina sanatoasa devenind trunchi de neinvins. Esenta si nobletea e in dumneavoastra. Restul, noi toti cei din jur suntem recuzitele vietii. Dumnezeu va admira in glastra divina ca pe o floare rara ce ati ajuns. Noi toti vom termina prin a fi intre buruieni si flori exotice. Tot ce am facut si facem e in numele credintei noastre, in a fi loaiali ei si cu respect parintilor nostri. Important e sa fim IMPACATI CU NOI INSINE – NIVEL INGERESC. Cu admiratie si vadit respect, Ben Todica

- Chiar nerecunoscuta - se pare - de conducerea USR, valoarea se impune. MI

- Frumoasă și blajină, poeta anului, Doina Drăguț, redactorul-șef al Constelații Diamantine, căruia și, numele-i lumină lină de pomină: Doină ca numele lui Ioan Alexandru, imnele iubirii, Moldovei și Transivaniei, un poet imnic, din Topa-Mică, Sâmpaul, poet, cu renume- Cluj, pe lângă, cu preotul Cosma a celor cinci sate, din Ardeal, Mihăiești, peste deal de Berindu și ea, însuși, cu faimă: poeta anului, Doina Drăguț.

- VICA avea menopauza o avea, cu durere, cheguri de sânge și anemie agravată, cu groznice dureri de cap, cefalee și mie, nu mi-se părea comodă, că pe Vica o vedeam suferind groznic, anormal. Sculându-se peste noapte și plimbându-se neliniștită, prin casă. Curajul de mai bine, vine din tine, că binele aduce și mai bine. Curajul de mai bine, vine din tine, că binele aduce și mai bine. E ca iubirea ta și Poeta Doina Drăguț, cum cântă actrița Tora Vasilescu.

- "Ce-ai pățit la ochi"?

- "Am pus prea multe întrebări, purtându-mă ca un încuiat. Știi ce copil frumos și prost am fost, cum se zice, în filmul acela, de care numele, nu mi-l amintesc după nume, cu renume și, doar eu nu-l mai țin minte, că uit de la mână la gură, dar cine n-are, în spate povestea lui? Dar perna se strânge-n brațe, o vorbă bătrână. Fericirea ta e să faci rai din ce ai. Să te mulțumești, cu ce ai. Copiii trebuiesc să fie de 10 și să facă inspirat mișcare, așa cum ziceam, în Liceul Agricol Bistrița, la veterinară, cum, își amintea și colegul din Dăbuceni, Ileanda, Sălaj, Ioan Dan,Tehnician veterinar medicului Pușcaș, din Ceaca, Zalha.

- "Faceți sport, faceți mișcare"...,pentru a fi pentru oameni și, nu pentru drogare, sub soare. Curajul, temeritatea de mai bine, vine, din tine, din cutezanța ta, spărgătorului de bănci, cum zarurile au fost aruncate, cu noroc și, cu succes. Totul e ca-n comedia Las Fierbinți, la neagra oaie ca banii să lucreze pentru noi ca Dorel, fratele lui Bobiță bufetaru/ Crâșmarul/BIRTAȘUL, că se bea, din papuci de lac. Eu te respect, cu subiect și predicat, de toți banii ca măscăriciu de Putin și flendurile de politicieni care ne trag pe sforă, cu toxi infecția lor alimentară, repetând absurd la obsesie ca papagalul ăla colorat vampir, din Brazilia/ Mexic, America de sud. În filmul Cursa:

- "Coarnele nu se văd."

- TATALUI MEU de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ = Un clip recitare la versurile poetului din capitolul: UN AMURG DE RUGACIUNE din cartea, AMURG FARA BURG, Editura RAFET 2023. - ÎN LOC DE POSTFAȚĂ - ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” (prozopoem) PROBABIL că tot ceea ce voi scrie eu, mai jos, a fost spus și răs-spus, în istorie, de mii și milioane de ori. De milioane și miliarde de oameni. ÎN MOD SIGUR, însă, GLOATE (precum cea pe care vă voi prezenta-o mai jos), absurdă și inutilă, ca Zeii - și, mai cu seamă, absurdă și teribil de gălăgioasă, tot ca Zeii (mai ales în zilele noastre !) – veți fi văzut și răs-văzut,  domniile voastre, în fiece zi. MIRACOLUL este, însă, altul - și anume că, TOCMAI în mijlocul zvârcolirilor absurde, ale gloatelor absurde – UN OM POATE SĂ DEVINĂ (...și să se și păstreze !) – ABSOLUT SINGUR ! - ...”UN EL ÎNSUȘI ÎN EL ÎNSUȘI...PRIN EL ÎNSUȘI”... !

- Consumul masiv, abuziv, dăunează sănătții, bre, vere! Tu, dormi de grija altora iepurește, că tot copchil am rămas, cam zurliu, cu o doagă lipsă. Lui Vica, îi păsa de mine, ca să ia, poala polelor ei. Sub turci nu ne-am lăsați călcați de turci, făcuți pașalâc turcesc. Drumurile prin propia țară sunt pline de trădare, de jale. Nimic nu este pieraută nă dejdea cât timp Phonex renaște din, cenușa vie ca cenușă, învie din morți ca Iisus.

- Frate Benule, Bună Dimineața! Am audiat recitarea frăției tale la versurile lui ADRIAN BOTEZ sub titlul ”TATĂLUI MEU”. Versuri pline de esență și înțelepciuni: ”Un om poate să devină (și să se și păsstreze!) ABSOLUT SINGUR! ”Un EL Însuși în El Însuși...prin El Însuși” Ține de filosofia spiritului, iar A.Botez are doctorat în această specială materie. Cinste Lui. La fel frăției tale fiindcă îl aduci  nouă cititorilor. Cu drag și frăție! I.M. Gepianu

- Multumesc frate Ionica pentru ca existi in viata noastra, Multumim distinse domn George Danciu! Cu apreciere,

- Să nu bagi de vină, că te-am influiențat eu că eu eu, ți-am zis eu. După 3 ani te înveți unul, cu altul. Totuș eu zic:

- "Gândește-te și nu te batjocorii, ce naiba!"

- Ea n-avea stare și la 5 dimineața a mers cbipurile la școală.

- "Mergi la școală?"

- "Oi vedea dacă merg acasă sau la școală." N-o rabdă inima și mă sună:

- "Ne-am împăcat. Ea-I Geloasă. Îl teme și aiasta o determină să se împace cu el, cu idiotul lui Dovstoieschi, deși nu-i om serios, crucea mamii lui! Vine acasă, mai răsuflă și ea ușurstă. Știe, că încă mai are pe cineva și după moartea lui mică-sa și lucră, în timp ancestral, lucră, cu ființa lucrurilor făurite de artist de ființa creației sale, în spațiu și timp și-n mintea lui Daria e și biblioteca din Alexandria și, chiar și Eminescu e viu, prin mintea năstrușnică a Dariei, e și Ceaușescu și Gheorghiu-Dej. Peste tot, dura șt lumină și grădina învierii noastre permanentă. Aiasta e nemurirea și timpul împăcării.

- Îți mulțumesc din suflet, Ben. Salutări dintr-o Timișoară învăluită în frig, un frig care ar fi trebuit să fie iarna, dar stihiile naturii nu le cârmuim noi.

- Cu iubirea, nu se glumește.

- Nu-i o glumă proastă vidio clipul tăinuit și meșterit, lucrat din inimă de om bun, maistre Ben Todică, din Iezer, Puiești, Vaslui-Altarul Soarelui, Basarabia,din orizontul România, "laudă de zestre cu zări și anotimpuri verde-albastre". Spus cu subiect și predicat românește desăvârșit cu bucuria până la cer cucranț la cer până, că neaș și ne înfricat e Nică Fără Frică Românul atât de aprope de România și limba română a lui Pipăruș Viteazu, ițit poprică, prin meandre și măsura lucrurilor civilizate ca o mașină electrică, cu ritm n natiral fără nici un nici un dificil politic, cu standard la start, cu grijă maximă de lucru bun. În timpul unor restricții, cineva-mi zise șoptit, în cântec șoptit (Zaharia Stancu) Vezi umblă cu grijă umblă fericit, că ți s-a trimis semnalmentele tale comuniste și, ai grijă, că ești urmărit și-viscol și pe spectacilul gerului, în nămeți și pe frigul de digeră și pietrele și ouăle de sarcă, în cuib, îngheaț și omul bocănă. Vremuri xe câine, frate, în capitalismul aiesta cu facturile imflamate la gaz și la electricitatea băieților deștepți! Ai băgat lucru aiesta la cap! Sunt imbatabil și irepetabil, combatibil cu viața și, cu adrvărul imbatabil. Miha s-a cătrănit rău pe mine și pe Daria. Ii ciudă pe Marin care a țâpat-o atunci noaptea pe Daria și ea avànd unde veni, la noi acasă, că de la Minuca și-a cumpărat  chiloți și figură de ceară ca el era și Hinder Crăciunaș Silviunaș o scotea și pe Măriuța și iarna, în toate anotimpurile, să doarmă afară, în afara casei și să se descurce unde și cum o ști ca muiere să se descurcăreață Măriuța, că hoherul ei, Marona lui Măriuța, că e cum e, un destrăbălat, dezmăț, se turm destul de des seturmnteaează și nu are rațiune ca un om tuieș trivilizat, calculat ca un om natural, moral și normal. Eu sunt ca călugărul are nu-și urăște părinții pentru că au fost săraci și pe Mircea frate-meu la orfelinat dar nu rău intenționat, din răutate, eu în vacanțe, cum i-am promis mergând atàt la Abrud, càt și la Prundu Bârgăului, să-l aduc, în vacanțe, acasă, în blocul Rapidului-77 ap.7, în Aghireș-Fabrici, Cj. (părinții de prin 1959) nemai locuind, în Sâmpetru-Almașului, Hida, raionul Jibou, Sj. Fără afrodiace ca Mihail Sadoveanu care din cauza lor, a dozei exagerate mari scriitorul gagicar a și murit, în tren zice-se. Ca atare fără afrodiziace, nu mă descurc la femei. Ce să fac, în cazul aiesta cu criza mea? Cum să mă declar de  calitate, bărbat de ispravă, bărbat brav? Bărbatul lui Ilișca, Iuliana, Huruban Agustin a Holbenii, din Bobâlna, Or preț cu răscola și la peste 82 ani era eficient, facea față, că o murit nevastă-sa și acasă la părăul rău și-o dus muieri, până acesta, careva l-o golit, furat de piștari, bani, grițari, lei (nu lei din junglă se înțelege, ci din monetăria lui..., că nu a statului). Unele lucruri cu toată înțelepciunea lucrurilor sunt greu de explicat. Noi aieștea de acea vom găsi drumul acasă, dar tu, maiestre Ben Todică, prin Limba română, îl vei găsi ca prieten nemuritor al meu, în numele prieteniei, ce zici? Noi părăsim furia, păstrând omenia și bunătatea, sănătatea, cu iubirea. Vica era o ființă nentinată și nu numai, că era, dar și e, că unde nespurcată, e iubire și Dumnszeu e și drept la fericire e, e bucuria învierii e și dreptul, fericirea națiunii e.

- R Ă Z V R Ă T I R I  de Ben Todica, versuri ADRIAN BOTEZ = Un clip recitare la versurile poetului din cartea AMURG FARA BURG. ”Veniți, cât mai multe GÂNDURI veniți! – forfotiți, fojgăiți, colcăiți, INOMBRABILELOR GÂNDURI COSMICE, în JURUL FRUNȚII MELE !

- Trebuie să am stare de spirit adecvată, propice vieții proprie stării de bine, ecuației și creației (pentru asta trebuie să-ți verifici și să te califici, fiind tu practic și dinamic, în negația negației, în socio-umana-cosmică-eciație de duminică, bisericească și pitorească, în plină transformare și schimbare, cu apărare, cu schimbare de reformare, în iubire de pe orizontală pe verticală, cu profunzime, la înălțime, în renume de anume cu mărime de sfântă treime ca  catapetasma să  rămână integră neptată, nepicată, în necaz și păcat cu colona, și rea spinării reper sincer de cer ca la Dex (întorcându-te la domnul, cum mă sfătuiește Daria batjocorită de Marin Teci, omul leneș, dar bărbatul curvar al ei, plin de draci, de viciu beției ca bețiul de vizavi de terenul de fotbal, de la noi și, cu păcat jidovesc care și-o luat lumea-n cap pe timpul râmă iancălesc, deși rău nu e omul, cu pricina, din grădina lui Dumnszeu, cu viață, adevăr și credință, în mântuire, cu drept la lumină lină, iertarea și pacea, cu drept de fi nemuritor, în veac, cu mântuire și drept la înviere și la fericire morală și umană, cu normală, naturală, cu școală de dincolo de școală pe verticală. Erau cartele și la Aghireș-Fabrici, când sistemul băgase la Alimentara cartele și se sta la coadă, dar sistemul își aveau clienții serviți, în spatele Autoservirii și era îndoctrinați cu prostie multă și eu ca fiul lui Dragomir și Veronica, copilul mai mare chinuit și canonit ca un vierme ca chinuit, și batjocorit ca om nou socialist și ce pace pentru ce pace ne luptam construind comunismul, cu două ore de trlevizor fără a ști ce-i grija și calitatea vieții. Era o viața grea pentru copiii, nu era că prinții trageau ca un bou și taceau ca un pește și erau planurile cincinale in care se construia casa poporului și se lucra cu herupul salahoric la canal, cu/sau supravețuitori și victime iar acum e hapsân-capitalismul și corupția în trombă și la modă și să nu o tinem, că acuma alegerile, voturile-s manipulate de corupți, de tagma politrucilor care-s mari jongleri ocus-pocus, deși se zice cu inflație, în criză, că după muncă/nevoie e cu răsplată. Ești distins rug aprins și-ți duc dorul, în ziuă distinsă, de flacără aprinsa, cu aripa de zbor întinsă și destinsă pentru zbor spre fericire spre cale, cu adevăr și viața de Luceafăr, în adevăr Limba română cea română cu slovă, în slavă de slovă, cu bucovă, în Domnului Slavă, în lumina lină a învierii și iubirii și a România preamării și proslăvirii măririi unirii României profunde și mari de legende mega cum laude undă albastră și verde. Marin Teci zis Topală, flendură din Ocna-Dejului, vagabond din Dej de fapt gozer pe malul Someșului, Sarmis. Marius s-o murluit, muit, lucrând la pădure-păureață, că nu cu fetele s-a dus la pădure după mure, dar am mers după găteje, cu mătușa Sabină și cu bunicul, după lemnele strânse, făcute, cu bunica lelea Nastasia fătoaia (Iancu, din Dragu, aHida-Almaș. N-avea stradivarus n-are ce avem noi. Era aprins, parcă ardea orizontul, în apus, asfințitul de soare ca la Barbu Delavrancea. Amar ar fi fi-r-ar să fie, m-ar căuta frate-meu Mircea care aproape zilni din Brașov/de la 4o km de Brașov, din Întorsura  ca să vadă ca eu, Pavel, frate-su ce mai fac? Și-i mulțumit cu mine după ce mă aude grăind la telefon, că ne-am înrăit rău fără telefon, că ne-am obișnuit și fără a ști ceva unul de altul am fi ca morți. Undeva, în răsărit să vedem culorile răsăritului ca ziorerde ziuă, leru-i ler și flori de Măr/de păr... Cu toții facem ce putem, că nici Dumnezeu nu ne cere peste putere, cu vrere, durere și cu plăcere. Noi trebuie să găsim, în noi tot ce a contat, pentru noi. În marea noastră dragoste e un topos. Daria e inocentă și nu acceptă, nu crede, că ea îl slugărește pe Marin Teci. Tu, avànd atâtea planuri, ce anume faci prioritar pentru a salva omenirea de la pierire? Ce-ar liniști spiritile? Ce ți-ai propus provita Iisus? Din impas cum ieși, Dnezeule? Care-ar fi surprizele biruitor? Oare schițez drumul meu spre Dumnezeu, că patinez, schiez cal breaz de haz și de necaz.

- Sărbătorirea  Paștelor și dragostea de explorare a lizierei pădurilor noastre, parcuri naturale, bogate în peisaj, a frumuseții naturii și a ascunselor și delicioaselor trufe care valorează azi 2.000 de dollari per kgr ne favorizeaza. SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE!

- Ce'i și, cu aiastă lume și bazaconie a născocirilor, cu bătaie lungă de clopot/orologiu?

- Cu ce obiceiuri cu ce tradiții/păcate ca să nu luăm razna printre nimicuri umane, război rusesc, câinios, incoștiet și snob sângeros, fără o noimă nimicitor, în Ucraina? (Visătorilor și neghiobilor din ONU, din UE, unde e pacea și Nobilul ptemiu care, în zadar, degeaba se risipesc/îngroapă talanții, că Iov slăbănog social-uman se tânguiește, se amărește, își frânge zadarnic zbuciumata inimă fără vreun rezultat pozitiv (vezi pe Labiș și moartea căprioarei și risipirea, irosire de timp fără de rezultat, fără de rezoluție, cu stârpirea răului care babilonic, își continuă năpasta apocaliptic, pentru a ne năpăstui până și sfânta înviere. Cine ce face fără a elimina pe Putin din continuarea măcelului, însângerarea inimilor stopând războiul cu om-uciderea? De ce nu ați trimis materialul, însă arzător și important ar fi stoparea războiui, că AIESTA AR FI MANIFEST PENTRU SĂNĂTATEA OMENIRII ȘI Salvarea pământului, după vorba lui Păunescu patriotul fără seamăn.

- Hristos a înviat, stoparea războiului și sănătatea noastră și a pământului!

- A-ți plecat de acasă ca puii de cuc din cuib când au zburat. Cu ce a pus-o Daria de mămăligă? Cu ce a greșit lui Teci al ei? Și-a cumpărat niște chiloți și a cheltuit niște bani, că-și cumpără pălincă cu țiganu Marcu, Dorda și Nicolae Guță, în jurca, că doar la țiganii și, din Ciubăncuța are uba haz de necaz, c-asta-i comedia lui Topală, un om leneș, cu bubă, un clințer, hinder. E încoronarea lui Mihai Viteazu, un cutezător, chiar nemutitor demnitar, cum rar, în vecii-vecilor vrednic domnitor, stăpânitor al celor tri țări, tri provincii geto-dace românești (mai, în completare vine și filmul: Buzduganul cu 3 peceți, că discută de ă-ș  egal la egal cu împaratul Austro-s, discută cu imperialii imposibili, dominându-i cu desăvârșire fără ca valahul să-și rupă gâtul, poticnindu-se, în poticniri, vorbea nebișnuit cu toți stăpânii lumii, cu răsărit în răsăritu lumii, minunii, răsărit aceste luminii cu larg fără egal genial, cum am zis, că vorbește nespus presus ca un Iisus impecabil, ireproșabil, util și durabil acest Mihai capitan ca Dan plăieș și căpitan oltean de plai și de zdruncinat și zbuciumat colț de rai și de plai, că le vorbește de la egal la egal fără egal, național, grăiește regește monumental și  știe, mogorojește, în culori cu vii a valori, vorbește de la egal la egal caom de la om ca să se stie peste veacuri acest popopor se vrea național, monumental vorbește, în culori de neliniște fără să moară ca un prost, fără ideal, că era un Mihai român artist, că e un întregitor, un iubitor întregitor de neam, un patriot românesc,firesc și întregitor de neam, de țară, cu mult soare, cu cu căldură de om, un bis din divin și abis, un om absolut, cu pofta ce am poftito io din etern eden, men Ben, nădendea phonex-felix și, viceversa, prin ceea ce suntem tottuși iubirea și pe viață fericire, minunea, că după muncă e și răsplată, cu muncă după putere și plată și răsplată, dupa nevoie, cu omenie, că nimeni nu moare prostește făcându-se de dragoste și ca Mihai Viteazu cu stare de povește încăpățânat prostește ca Mihai de pe picior de plai și din gură de rai, cu stare de bine, stare în perspectiva, că omul cu cunoașterea de sine, nu se prostește, în perspectiva creeativă. Dumnezeu știa cum actorul era carne rănit însângerată actorul sta ca scriitorul meșterit, în artă cu succes, deși se pune puțin efort și se cheltuie puțin pentru artă, pentru arta scrisului, deși costul e mare pentru citit. Noaptea trecută s-a rostit, grăit zorit șl zorit:

- "Hriatos a îmviat:"

- Adevărat înviat"

- Dorul meu mă duce și-n iastă primăvară, mă duce iară la Vicuța iară ca să-i sărut mâna harnică, cuminte, să-i sărut mâna bătrînă și îndemânatică e încă sus Iisus pe linia Onedin, pe mândra Arcă care provita ne încarcă. În ciudă, că, în viață, totul e  concurență, că nu ideea de om e importantă, ci omul, în sine, să vezi omul Ben, omul corigent așa cum tu l-ai văzut, în Pavel, om important, fără a te sinchisi, fără el: Fain-Făinel, neștiind cine-i Vica fără Pavel, nu crezi!? Da uită a iubi a mea e calea-ncoa, nu mi-a ține că uită să mai dea Vicuță pe la la mine la ce ni se cuvine, în credința de bine, de bunăcuvință! Să strigăm Osana Domn Savaot care superb ne invită la splendoare de iarbă verde, iarba verde de acasă copilăroasă odrăslită ca de sfinte Paști, de fapt la români e azi zi de Florii.

"- Sculați voi Oropasiți ai vieții și stopați războiul ca cei botezați!" De Florii se culeg mărțișori și se duc la biserică ca să se sfințeacă. Da ce vrei să zici, că-i încrezută, mîndră, Daniela?

- Că nu te invită la o cafea.

- Ca, în Vestul Sălbatic, Ucraina asemenea nedreptatea, din Ucraina e firească. Sunt, un prostuț, că n-am filozofie, câte stele are cerul. Nu poți avea pe oricine prieten, ca cel mai iubit dintre pământeni/din două culturi/din două lumi. Putin, în capul lui bolșevic, de hoit, cap de mort.

- Nu poți avea CHIAR TOTUL.

- Zic din contră, că filozofarea ei e o epică lungă e și ca zână bună. E de alfel frumoasă. Pe Putin il stăpânești, cu/Prin slăbicinile lui, îl stăpânește careva?

- ETICHETELE TALE DESPRE DANIELA TREBUIE SCOASE DIN CIRCULATIE DACA O ADMIRI. NU MAI VORBI URAT DESPRE ALTE PERSOANE ORICARE AR FI ELE CA SE VA RASFRANGE INTREIT IMPOTRIVA TA. Foloseste emailuri noi cand trimiti mesaje. LUMEA TE IUBESTE – IUBESTE-O SI TU SI NU TRE SA MAI VEZI DOFTORU.

- NOI avem legea dragostei și răbdări, perseverenții, a stăruinții, voinții și conștiinții limbii române. Dar cine, că eu nu vorbesc urât pe nime. Orice zi e încărcată cu bucurie, aud la „happy”. Ce frumos vorbești cu intuiție și cu imaginație. Secretele ni se dezvăluie treptat (ultimul vers la poemul scris astăzi, în drept de a fi zi de zi. Gândește-te, că uneori mergi prea departe ca-n film și ca la carte scriin mai aparte. Cu ce au păcătuit aieștea, în ce privește dreptatea? Doar împreună cu Vica viața mea are sens. Noi ne spovedim unul la altu ca de la soare la altul. Și știam ce și cum să decidem hotăràți, că avea Eva dreptate și știm ce aveam de făcut, omule! Noi chemăm și popa să ne cunune, declaràndu-mă soț și pe soție soață. Nu prea eram dus la biserică ca Nicolae și Ilie Moromete, nu-i așa mic Dumnezeule? Miha cu Marius acuma au pornit, din Cluj de la vamă, de la troasca verde și eu am primit porunca să bag boilerul, în priză, că fac baie, mă puțulesc, igenizez, fac duș, dar nu ca pe drumul crucii, calvarului, a evreilor - jidanii, duși ca meii la abator la tăiere, în drum forțat spre lagăr la gazare, pe timpul războiului dement de codul etic, a manierelor elegante șut mondial, când ne lipsea pacea și pâinea-liturghia precedată de utrenie si liturghia de vecernie de pâinea de o ființă, de conștiința omeniei, că criminal era în trombă criminală și nesăbuitâ, sadică și apocaliptică, că criminescu, criminalul era neamțu, frițu fascist și hitlerist, stalinist și Musolinii și, nu admiteau pacea mondială, în noua ordine mondială, că erau fuduli și răi mizerabili, stancu-pancu, că erau fuduli, dar nu deșteptepți destul și nici cinstitiți nu era, că unde nu-i cap vai, de  picioare! nu-i eficiență, a binelui, ămu cu bine se simțeau dumnealor bine, că nu era stare de bine, nu era bun simț, bun gust și nici  abundență dodoloță de pace și pâine, întinsă și pentru mâine, deși doar binele e bine. Tu, știu, că ai treabă serioasă. De câte ori nu mi-ai spus, că risc nu-i așa, omule dar nu am continuat să-mi pun pielea-n băț ca și cum n-ar fi fost nici un pericol gen Eminescu? La tine pe stradă e soarele merelor pădurețe, merelor crețe, dulci și mălăiețe, mere eco și bio ca cete care se încurcă cu hăndrălăi, mofturosi, pentru sex.

- Ce bălmăjești bălămăjeli, că tu ești aproape de natura ta, fire in firea lucrurilor, c-avem nevoie de tine, în rànduială, în rost.

- Noi nu suntem șmecheri sub acoperire pripit și ițit, că gustăm viața surprinși dospiti duși/vârcolacii minor (ce știi de astfel de bazaconii ca poveștile vânătorești/pescărești ca cele a lui Victor Țăruș, președintele vânătorilor și pescăretilor. Cu toate rahaturile polițiănești, cu învârteala cu baliverne, probleme și dileme (jur viața cui o trăim? Cine ne dă brànci? ceva între noi sa țesut cu ață roșie ca să nu mă deochi/viață albă, viața subțire ca ața care se rupe, că am dat-o-n bară, de rahat. Afacerea merrelor pădureață ne stă, în față, ca și cum de nervi ne'am urca pe casă pentru a admira viața dodoloață, fără greață, făr greșală. Tu, stai, cu firu-ntins la ce pică rechinului ca inspirație ca bucătarii aducând speranță/o fi întruchipare, în credință. Ce-ți închipui tu, ca avem situația merelor pădurețe sub control? De la mine nu m-aștept la prea multe. Este mult prea dificil, nu-i așa aici unde și caii se impușcă, nu-i așa, aici unde lenea stă pe canapea, la o cafea, în concurență, cu performanță. Mai mergi pe drum lung, în călătorii, în exscursii ca turist? Bucovina e cu echilibru impecabil cu apa bună de băut ca să-ți astâmperi setea, însetatului, dedicat curat și luminat, parfumat cu parfum de România. Am venit a vă întreba ne primiți la voi ori ba, cu asul din mânecă fără a ne reproșa? De unde voi lua bani frumoș ca drept de autor? Lucru imprevizibil, nu-i așa, călărețule fără cap? Cum te degajezi, că nu faci degeba umbră pământului, nu eclipsezi soarele? Dimineață e cam rece. DOAMNE, ALE TALE CUVINTE

~*~

DOAMNE, A TALE CUVINTE

Care s-au scris mai -nainte

S-au împlinit pe cum și scrie

Moise la cartea întâie

O minune

 

De la răsărit răsare

O dtea cuumină mare

Razele-și răspândește

Pe tri  crai povățuiește,

O,minune!

 

Steaua magilor vestește

Viflaimul îi primește,

Și din prorocie rară

Pe Mesia îl aflară,

Ominune !

 

~*~

De la Găvruș Morica n.Pop 67 ani, în data 1993, localitatea Osoiu, Cj. Culegător

Pavel Rătundeanu-Ferghete

 

Din vol. COLINDE DIN TRANSILVANIA; EDiITAT LA "CUGET ROMÂNESC" de Pr.Dr.Al.Stănciulescu-Bârda, Parohia Molvăț, MH. DOAMNE AJUTĂ! Îți pui, în aplicare orice idee ca să nu rămâi corigent, că ești inteligent. Adevărul te inspiră.

În vremea, când, cu Vica trăiam, cu Vica, Eva mea, trăiam ca, în sânul lui Avram. Nici un bijutier literar nu-și descrie bijutieriile ca Daniela Zeic Buzura, băgându-ne, cu bună știință și cu bună cuviință, în lumea fermecată a bijutierilor, din acele ateliere, cu restricții al inițiaților-Iisușii al veșniciei diamantine, în care Vica, nu s-a ițit, la nesfârșit, în biserici și în propriai-i cununie, în dansul lui Isaia, în fața altarului cu mirele ei popa și esența desăvârșirii tainei cununiei, fenomen a unei tradiții autentice și arhaice. Filmul Mircea inspiră forță, energie și vitează voință. Nebunie, o cutezanță necugetată, multă acțiune aventură. Arată multă nobleță și eleganță, în strategie bunăvoințâ și omenie, cu armonie. Cu Vica trăiam omenrște. Omul nu trebuie să se mioarlăie. Vica minte țuțurlie, cum zice actorul Florin Persic, că era Vica ca țărancă, fică de țăran, nu de popă, ci a țăranului Iuănașu a Horjului, Ioan Mânzat.

- Era Vica ca strugurii sfintei Mării?

- Mi dor de țara mea, departe sunt de ea! Ești așa cum sunt și eu de Vica mea! Cum eu departe sunt de Vica mea și dragă mi, cu tot ce e ea! Pe timpul sapei, mai săpam, prin lanul de grâu, cu plivitorul pliveam scaii, holbura, neghina și alte buruieni. La coasă eram fără Vica, dar era splendid, însă, cu osteneală era. Pe lângă, că eram Tehniciaan/Asistent veterinar, pe cont propriu eram și țăran alături de țăranca, Vica, eram Anonimul, pàngă Vica. Eventual la strânsul, întinsul, înturnat și scuturat brazdele, din nou. Eram, în echipă, împreună cu Vica eram, în soare ca turiști, la plajă, dar efectiv utili și la muncă, că aiasta lucru era osteneala, distracția țăranului. Întorceam, strângeam și fânul îl întorceam și scuturam, îl bordeam, îl băgam, în fârcitură, în șire ca noi să ne știm împliniți prin firea și măsura lucrului bun. Ceva din ființa mea se prungește, în artă, în pâinea de o ființă, conștința, drept de a învia, în a fi magna megs cum laude, cu undă verde albastră patria limba română. Mă bucură acest Cervantes a lui Vica, un veritabil Don Quijhote, în luptă luptă, cu un gust și bun simț de neuitat, că-i omul cu ștaif, pus la tri ace ala Iisus prin Carpații Daciei Felix a lui Zamolxis, c-are mușchetarii, tustrei a lui Vica, aveau sufletu atât de aprope ca să mă sature pe mine cel înfometat, că-i ca om profesionist cu excelență ca un genius Eminescu, cu simț și aromă de România excepțională. Tu, faci ce faci să schimbi răul, în bine și aiasta dacă n-o faci tu, Ben în strășnicia asta a lucrului bun, cine ar face asta cu o măsură bine calculată, chiar firească în noua ordine a binelui, încunvințată în pacea și-n forul superior a premiului Nobel, din Suedia. Cine nu visează bine la bine, tinere domn Phonex? În nădejdea românilor de acasă și de pretutindeni, cu prieteni, pe care contăm promovând pacea și munca, zidind-o cărămidă cu cărămidă, în pace zidîndu-ne unic, specific mioritic, Mircea Eliade filozofic, pe noi înșine ca meșterul Manole, un Eminescu eficient ca Brâncuș al românilor. Pe noi ca, craii de curte veche nu ne-a lovit damblaua răului, viciu de a face ce facem trăsnit și smintit, fără bun simț/artist. O zi fără dragoste e irosire a vieții, o trăire, în van.

 

PÂINE DE O FIINȚĂ ȘI DE CONȘTIINȚĂ, ÎN UNIVERS VERSUS CU SENS

~*~

Eu, sunt băiat, de la țară, de țăran năzdrăvan netrăind șuhan, în van ca țăran sănătos încăpățânat în bine ca fiu a ceea e bine și a cee ce e iubire, drept la fericire și înviere, în drept de a fi ce cuvine, în fine, la conștiința, în sine și, in ce se cuvine românului cum, tu, Ben știi, tu bine Todică, știi bine țanțoș, din ca om de la sat, din sat fercheș, țifraș, Făt-Frumos, Hristos generos și luminos, cu voința de a da calului ovăs, și lui Vica, cu voința și conștiința de a se acomoda cu hazardul, în duh și văzduh, cu rigori și a zilei mii de sori

pe care pot să nu le suport, la greu și la antrenament, în sport, cu performanță militărească,

de batalion disciplinat, cu obiectivul păcii și obiectivul muncii, că sunt de povești ca  cele mitocane, cum se zice, cum se cuvine necioplite, după cum se zice la olteni, în instrucții Oltenești, dar românești, șmecherești, de băiet, de la blând și profund, de la sat, fiind calm, molcom și fudul deștept și, mă culcam inventiv, instructitiv ca tine, Ben creeativ și netras, în piept/tras, ras de, barbă, și perspectiv ca pe prispa de izvor, pe picior de plai, gură de rai... mioritic românesc, de limba română disciplinată, aur cenușiu strecurat și de artă ca apa neâncepută, luminată și curată, pentru deocchitură ca tevatură sinfonică pe a pianului strunită claviatură și, în pitoresc pitoresc sfânt bisericesc firesc eram ceea ce era totuși iubirea generoasă și frumoasă iarba verde de acasă de la mama ei limba română maternă, cu îndemână, limba ce română pâine de o pâine, de o ființă și de românesc țug crug și rug aprins, în univers versus, cu sens.

~*~

Aieste sunt clipe de neliniște și muream după Vica și mă gândeam la ea, că o iubeam mult, tare mult o iubeam pe cine alta dacă nu pe Vica. Aflu de la Dorina din Mileti, Dorohoi aflu că pe pocăiți, după ce au murit, nu mai are ce li se ierta (or fi iertați deja) Eu revoltat am întrebat-o obraznic: de unde ști? câ n-ați venit din lumea morților să știi ce-mi spui cum e dincolo?

- "De ce supăr? Mă burzuleam ne împăcat cu sine, cu unele ieșiri din tipicar/din tiparul comnului/din banalul cu zări de vis. Scriu dus de valul incurabil a pasiunii, o drgoste nebună pentru scris. Literele după Arghezii sunt niște Iisuși a limbii române. Și dorul e dor doar, în limba română, în uica limbă dorul e dor, în original și național, tradițional, gospodărește și dooar metaforicul Fănuș Neagu ar fi scris batjocoritor Mere pădurețe cum a scris, în  cărțile, cu prieteni, Îngerul a strigat și, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, niște făimoși, din Balta Brăilei etc. Erau făimoși și nebuni și hoții de cai și activiștii de partid dar și samandicoșii membrii și activiști de partid comuniști ca Înghițitorul de săbii care ireparabile tempus a risipit averea poporului ca Craii de Curtea veche  vedenii decare cine se mai sinchisesc? Cine ne dă, în gât, ticăloa și pripit, săpându-și singur chiabur cosmopolit și capitalist, globalizator etc; asemeni cubului ciobit la Nichita Stănescu poet modern. Țapăn ca parul ori sărut de bărbat care face până și pe femeie, să schioapăte. Vica e o Ciuleandră, o țărancă versată și tradițională. Cerul ni pângărit și răstignit, cu stele, sateliți și meteoriți de pâini fierbinți a celor botezați, provita pentru a fi responsabil compatibili cu adevărul și viața. Fără supărare eu am trăit, cu Vica, cu viața de acasă clădind, cu cărămidă, ciment, moltar și cerasat, clădit impecabil și compatibil și util: durabil. Figura ta, Ben, e în mine men, s-a topit, în  mine ca cel mai iubit dintre pământeni. Vica are multe biserici, în suflet artist, altruist. Mă bucur, c-am fost păcălit de Vica/Mircea-Constantin Iorgulescu. Vica, ochii tăi inima mi-a răpus, cum pe cruce și pe Iisus a răstignit l-au, în cuie, în piroane au priponit, pe cruce au pus. De-ar fi viața doar de o viața zi și, tot, n-ar fi fără păcat, citat din cartea cărtilor, din Iov. De eventual familia, celula familiei tale e amenițată tu ca un leu-paraleu/ca un tigru sari și ți-o aperi, că-i o prostie fără rațiune să-ți risipești/îngropi talanții, omule! O faci dacă ești îngust la minte, un țâcnit/ prost sau smintit, trăsnit, sărit de pe fix, un fix-pix... cum nu cu toate pare a fi Marin aiesta, curvarul lui Daria, Caratista sau a lui Veverița Daria- Ferghete Loredana un D'ardagnean gascon, dintr-o parte scorțoasă, muntoasă/ mâțoasă, ageră a Franței. Autorul Alexandru Dumas e brav scriitor ca al nostru Ioan Dan care și el scrie romane parodice de aventuri, de capă și spadă, romane istorice și înteresante (dacă-ți faci de lucru, cu dracu: dai de dracu, fir-ar să fie, zgârie nori! Din Ioan Dan pot aminti: Curierul Secret, Cavalerii, Cavalerii Ordinului Basarab, Cavalerii Golfului etc, cărți date unuia din Escu, care nu mi le-a mai renturnat, deși e neporul doamnei croitorese feciorul lui Covaci din Escu fecior a surorii doamnei croitorese care lucra pe la Drumuri și poduri și el e mutat pe la Bistrița, dar pentru mine ca hoț de cărți, ca jegmănitor, din tagma unor oameni necinstiți, că m-a văduvit de niște cărți la  care țineam nu, că erau ale mele, ci pentru că, îmi erau dragi și le-aș mai fi lecturat ca Viața ca o pradă, carte de căpătâi scrisă de Marin Preda a lu'Călărașu' din Siliștea-Gumești (eu sunt ca un călugăr care coboară de pe munte, Sfinte Sisoae?

- Si n-o uita pe Vica.

- Ea’-mi oferea viața ei mie. Vica era născută din tradiții, etnologie și folcklor. Eu vreau să vă spun, că inima mea a fost dată lui Vica iubirea mea cu ochii strălucitori și inima caldă și în suflet cu mult soare și cu căldură de om și am înflorire pentru rodire, c-am sădit cu Vica un  pom, cu spirit pozitiv de înflorire pentru rodire pentru toate poftele la discreție cu gust artistic la discreție bine dispus incomfundabil compatibil bingo incogito foarte plus și bonus Iisus c-am făcut un copil, am sădit un pom și construit o casă și, am... ce o trebuit și am scris măcar o  carte ca la carte, cu destinul ca-n filme, as ca la carte, opera capodopera: Mere pădurețe la mișto%șmecherie OK, că altfel fain făinel, cum răspund la ce faci amice, opera omnia?

- Sa-ti fie de bine!

- Suntem independenți de banii noștri. Noi suntem realiști așa de ce ne-am teme pentru realitate și adevăr? Zice, în Filanda, dacă te îmbeți te ridică salvarea și te îmbaiază și pe urmă plătești, iar de cumva dimineața ești mahmur si nu ești rentabil la servici dai telefon la salvare și le spui, că ești racit și simpaticii te întreabă zice artista Suciu Daria, cu viața la ea:

- "Răceală filandează, adică dupâ beție, după dragoste înterzisă cu 8-9 vieți de pisică." Românca Suciu de o are pe Daria ca fiică, e maramureșancă, neoșă, ciuri-buri neaoșă elevată și elegantă. Mă chinuie singurătatea. Îmi lipsește Vica. speculațiile arteziane ca ipoteză, mă compromite, în fața cui? Încurc niște ițe de, când Iacob a spânzurat într-un brad a suit tricoorul, drapelul într-un brad. Mă bucuram cu Vica, de Vica ca de surâsul lui Geoconda Mona Lisa, lui Leonardo Da Vinci.

 

PR-F&BT.