Adrian Munteanu - PLICUL GOL

 

Adrian Munteanu - VIDEOSONET 107 - Plicul gol

 

 

Cele mai productive trăiri umane pentru un creator sunt cele ale nedeterminării. Atunci când traseul poate avea un punct declanșator, dar nu i se întrevede finalitatea, călătoria are infinite nuanțe și posibilități de conglutinare. Nu rămâne decât starea de veghe, acumulare și evadare a autorului în lumi ce nu se mai conduc după legi fizice cunoscute. Tocmai inexploratul filigranat al întrupărilor determină polisemantismul și izbânda finală.

 

 

PLICUL GOL

 

~*~

 

de-atâtea zile îţi aştept răspunsul

îmi creşte barba răzvrătit prin piele

şi ţepii duri sunt nesupuse Iele

se joacă-n cerc cu mine de-a ascunsul

să nu mă-nţep în spini mi-am pus obiele

mucoşii toţi mă strigă-n râs netunsul

nu pot goni din juru-mi neajunsul

rămân cu braţul prins între zăbrele

dar în sfârşit soseşte-un plic spre seară

un porumbel desprins din tainic stol

e într-o luni cu strigăt lung de fiară

scuipând venin la clipe dând obol

cu inima în piept tânjind să sară

deschid grăbit dar plicul alb e gol.

 

~*~

(din volumul Paingul Orb)