CATRENE
ALERGENE
~*~
Propunere
de să-ți stea mintea-n loc
Dacă
nu-ți place vecinul,
Îl
reloci planificat
Sau
tu însuți, cabotinul,
În
alt loc te muți sau stat?
Incitație
la ură
Ca
să ne - o țară din UÉ – deteste,
Ne
spală-n manuale prin băltoace,
Iar
ce-i mai trist în jegul ăsta este
Că
Ministerul nostru de Externe tace.
Se
dau drept urmași ai românilor
din
teritoriile ocupate
Ruși,
tătari, ucraineni –
Dragă
România li-é,
Că-i
devin și cetățeni,
Ca
să plece în UÉ.
Discriminare
Cetățenii
lumii – Servus! –
Pot
ateriza pe Venus.
Doar
românii – Ce rușine! –
Nici
pe Insule ... Virgine.
Unde-i
politica externă adevărată a
țării?
Vize,
consultări, permise...
Cu
asemenea jaloane
N-ai
să pui țara de vise
Nici
pe radare-africane.
Totu-n
lumea asta are-un preț
Pe
daibój nimic pe glob nu é.
Tot
ce mișcă-n coadă stă de pește.
Nu
doar aderarea la UÉ,
Și
intrarea-n Schengen se plătește.
Intrare
parțială?
Acceptarea-n
Schengen – hanțe,
Studii
prin corespondență,
Unde
ai mereu restanțe
Și-nsurești
pân-la licență.
Din
lac în puț?
Am
clamat atâta vreme:
Om
sovietic, omul rus,
Și-acum
ne-ar crea probleme
Homo
eur paeus?
Simulare
de alegeri prezidențiale libere într-un stat autocrat
Azi
candidați – să dai cu tunul,
Dar,
cum aluziile-s în toi,
Toți
înțeleg că numai unul
Va
mai ajunge-n turul doi.
Vor
să țină-n hățuri Internetul
Internetul
– fiecúi
Cale
liberă, cu plinul?
Ba
mai pune-ți pofta-n cui:
Scoate,
nene, buletinul!
În
ape tulburi
Dronele
rusești ca niște ciori
Zboară
peste țărmul românesc.
Să
mai tragă cine câte sfori
În
ce ape rușii pescuiesc?
În
sfârșit, și noi în frunte!
Doar
la preț nu trágem sfori.
Țara
știți pe cé loc é?
Am
trecut de două ori
Peste
media UÉ!
Democrația
ne apără de dezbinare
Cererea
de-autonomie
Pe
criteriul de etnie
E-un
falimentar concept
Într-un
stat real de drept.
Pentru
unii - mumă, pentru alții - ciumă?
În
timp ce-n scripte festiviste
E
suverană Țara-mumă,
Partidele
suveraniste
Sunt
declarate-un fel de ciumă.
Am
scăpat de comuniști?
Ne-arcuiám
gura cât șura:
„Démosul
a triumfat!”,
Iar
ei dădeau lovitura
Decisivă:
cea de stat.
La
timpuri noi tot ei eroi
Suflă-n
vânt și coate goale,
Bișnițari,
foști securiști
Au
ajuns acum, marghioale,
Tot
ei ... mari capitaliști.
Mană
cerească?
Vă
vedeați pe mal de hududói
Într-un
blând și dulce farniénte?
Nu
vor introduce taxe noi.
Le-or
mări pe cele existente!
Cine
pe cine?
Un
partid de cozondráci
Și-o
partidă de șoșoáste.
El
pe ea o bagă-n draci,
Ea
îi bagă sula-n coaste.
Ancheta
protestului diasporei din 2018 trenează
Deși
pașnic toți l-au vrut,
Multă
lume-a pătimit.
10
august a trecut,
Nicio
brută n-a plătit.
Local
kombat în Parlament
Se
fălesc în van sportivii
Că-i
full public la kombat.
Doar
că n-au văzut, naivii,
Deputații
cum se bat.
Întrebare
unui baron local
Nu-i
al tău conacu’? -Al mamei?
ȘI
o pui pe muchea lamei??
Două
vieți să fi lucratu,
Că
nu construia palatu’!
Solidaritate
partinică (Pedeapsă de ochii lumii)
La
o mare catastrofă
Își
vor pune șefu-n cofă?
Îl
demit, da-i dau de lucru,
De-ar
ajunge și-n sepulcru.
„Ferma
dacilor” a ars, doară șéfii nu s-au ars
N-avea
drept de construire
Și
nici de funcționare,
Dar
avea acoperire
La
nivelul cel mai mare.
Câți
oameni trebuie să mai moară?
Că
e Neamț, Onești sau Caracál,
„Colectiv”,
Toháni sau Crevedía...
Cât
mai cere statul România
Spre-a
proba că nu-i funcțional?
Câte
ferme de-ale dacilor mai sunt?
Mii
de unități din țară,
Că-s
de stat sau că-s de cigă,
N-au
autorizații, dară
ÍSU-rĭle?
Le doare-n bigă!
Acoperire
„de sus”
Cheful
cu minore-opale
Cum
să fie suprimat,
Când
se-nfrupt’ din trufandále
Chiar
și oamenii de stat?!
~*~
NICOLAE
MĂTCAȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu