MIRACOL
– 2
VIDEOFOTOCLIP
DE Ben Todica
Am
trecut prea repede si
Abia
am apucat sa iti spun:
-Te
iubesc!
Nu
stiu daca mi-ai raspuns
sau
nu
Cuvintele
erau doar
niste
soapte....
Soaptele
sunt adieri
de
vant
Care
cateodata ne
aduc
aminte
Cateodata
ne sterg
amintirile
Mai
ale acelea care
ne
spun
Ca
am fost acolo
unde
am iubit
Am
fost acolo unde
am
fost iubiti,
Dimitrie
GRAMA 17/3-24 Uppsala
*
TITLURI
Omul
acela care sprijina zidul de protectie;
Daca
ma reintorc;
...
Acesta e visul meu;
...
iubitule, trezeste-te din vis
Daca
ma reintorc;
...
Acesta e visul meu;
...iubitule,
trezeste-te din vis
DG
aspirație
nu
ești tu
așa
cum crezi
ci
așa cum te observ
cum
te nasc
în
sinea mea
procreez
iubire
din
uri
de
întuneric visceral
lumină
din
botnițe
de
gânduri ucigașe
speranțe
din
colcăit de moarte
printre
năpârci înveninate
Universul
se
generează în mine
zel
spiritual
solar
Copyright
© Constanța-Doina Spilca
mirabilia
sinelui
e
puțin până departe?
e
mult până aproape?
e
puțin până la stele?
e
mult până mai ieri?
e
mult până spre Sine
și
atât de puțin
spre
deșertăciune
Copyright
© Constanța-Doina Spilca
POEM
bucuriile
se
cuibăresc
în
străfunduri
de
eu
iar
…
durerile
defulează
în
verb
în
rug purificator
în
țipăt
fără
ecou
risipit
în neant
Copyright
© Constanța-Doina Spilca
Ne
iubeam atât de mult
Ne
iubeam atât de mult
încât
ne uitam, iubito, unul
în
ochii celuilalt
de
mii de ani
timpul
se subțiase,
beat,
decolorat
înțepenind
maiestuos
și înalt
că
la un moment dat
ochiul
meu drept
a
pornit cu mâinile întinse
să
îmbrățișeze
ochiul
tău stâng
și
ochiul tău stâng a pornit
cu
mâinile întinse
înspre
ochiul meu drept
să-l
îmbrățișeze
și
după ce s-au îmbrățișat
din
inerție
a
plonjat fiecare ochi
înlăuntrul
celuilalt
plutind
înspre adâncul
lui
misterios
întunecat
și
ochiul tău drept
a
pornit cu mâinile întinse
către
ochiul meu stâng
și
ochiul meu stâng a pornit
ca
o săgeată cu mâinile
întinse
către ochiul tău drept
atunci
s-au auzit
la
marginea universului
aștri
cum plâng
în
deșert
și
după ce s-au îmbrățișat
au
alunecat
fiecare
înspre
adâncul celuilalt
orbitor
ca un soare
simțindu-și
fiecare
adâncul
din el
sfâșietor
cum
îl doare
și
inima ta a pornit
cu
mâinile întinse
către
inima mea
și
inima mea
a
pornit cu
brațele
deschise
către
inima ta
și
după ce s-au îmbrățișat
au
continuat
să
alunece
una
în adâncul celeilalte
înspre
esență
și
înspre moarte
că
s-au auzit
cutremurându-se
hăurile
și
bolțile înalte
și
sângele meu
a
pornit cu brațele întinse
către
sângele tău
și
sângele tău
a
pornit cu brațele întinse
către
sângele meu
și
atunci s-a auzit
în
cer
murmurând
fericit
Dumnezeu
și
după ce s-au
îmbrățișat
au
continuat să plutească
unul
înspre adâncul
celuilalt
materia
a început
să
foșnească
dureros
sfâșietor
și înalt
și
plămânii mei
au
plonjat
în
adâncul plămânilor tăi
și
plămânii tăi
au
plonjat
în
adâncul plămânilor mei
și-a
început să
răsune
în cosmos
corul
bătrânilor zei
și
oasele mele
au
pornit cu brațele întinse
către
oasele tale
că
s-a umplut lumea
de
jale
și
oasele tale au pornit
cu
brațele întinse
către
oasele mele
și
au plonjat unele în adâncul
celorlalte
ca
în niște tunele
călătorind
la nesfârșit
către
abisul din ele
trecând
dincolo
de moarte
și
de stele
fiecare
celulă a trupului
meu
a
pornit cu mâinile
întinse
către fiecare
celulă
a ființei tale
și
după ce s-au îmbrățișat
au
pornit mai departe
înspre
adâncul din ele
trecând
de moarte
de
stele
și
de hăuri deșarte
în
univers s-a auzit
o
muzică divină
un
cutremur dulce
un
clipocit
semn
că noi
vom
călători, iubito,
la
infinit
~*~
Ștefan
Dumitrescu, 1950
<iframe src="https://drive.google.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu