Reconstituirea
istorico-biografică a Sfintei Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratic
Cronică de
carte
Maria Diana Popescu
Cronică
05
Octombrie 2026
După „Anotimpurile poeziei lui Eminescu la Văratic”
(autori: Stavrofora Iosefina Giosanu și Emilia Țuțuianu) și monografia „Mănăstirea
Văratic în izvoare teologice, laice și culturale” (autor: Dan Toma Dulciu),
a apărut sub oblăduirea Centrului Cultural Spiritual Văratic și a Editurii
Mușatinia cartea „Sfânta Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratic –
viața, ctitoria și nevoința”, tipărită cu binecuvîntarea
Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Inițiată și
coordonată de Maica Stareță Iosefina Giosanu și împlinită prin contribuția
substanțială a doamnei Emilia Țuțuianu, lucrarea a parcurs un amplu proces de
revizuire, îndreptare și actualizare a limbajului, cu respectarea normelor
literare și a fidelității față de textele originale.
Lucrare de o valoare rară pentru patrimoniul cultural
și spiritual românesc, această cartea ne oferă o luminată și necesară
perspectivă asupra istoriei şi spiritualității așezămîntului monahal de la
Văratic. Munca întregului colectiv de maici și cercetători merită din plin să
fie cunoscute și apreciate la adevărata lor valoare academică și spirituală.
Efortul lor conjugat oglindește o rară capacitate de a îmbina rigoarea
cercetării de arhivă cu trăirea duhovnicească. Doamna Emilia Ţuţuianu, editorul
cărţii şi director al Centrului Cultural de la Vărate, căreia i se datorează
apariţia, afirmă: „a trebuit să completez și să așez toate textele într-o
formă cât mai documentată și mai veridică, tocmai pentru ca, fiind vorba despre
o carte dedicată canonizării, să nu existe niciun motiv de îndoială asupra
informațiilor. Am căutat imagini din diferite locuri ale țării și le-am
prelucrat în Adobe Photoshop, din dorința de a reda cât mai concret atmosfera
și lumea în care a trăit Safta Brâncoveanu. Mărturisesc că viața ei m-a
fermecat profund. De aceea am încercat să adun și să valorific cât mai multe dintre
consemnările literare, articolele de presă, mărturiile istorice și documentele
pe care le-am găsit, pentru a contura cât mai fidel chipul Sfintei Elisabeta
(Safta).” În spatele acestei lucrări se află un important efort de
recuperare, îngrijire și valorificare a memoriei documentare. Un rol deosebit
i-a revenit scriitoarei și editoarei Emilia Țuțuianu, a cărei contribuție la
diortosirea și editarea textelor a fost esențială pentru a transforma
documentele de arhivă într-o lucrare coerentă, vie și accesibilă cititorului de
astăzi. Demersul a fost coordonat de Maica Stareță Iosefina Giosanu, a cărei
implicare atentă a oferit întregului proiect direcție, unitate și rigoare.
Prin această colaborare, mărturii păstrate în timp
și-au recăpătat glasul și au fost așezate într-o formă care le permite să
depășească granițele unui simplu document de arhivă. Rodul acestei munci se
constituie astfel într-o operă de autentică valoare literară și culturală, dar
și într-o contribuție importantă la păstrarea și transmiterea memoriei, cu o
semnificativă deschidere către cercetarea academică.
În limbajul bisericesc și editorial, diortosirea
înseamnă revizuirea, corectarea, șlefuirea și îndreptarea unui text pentru a-i
reda claritatea, acuratețea teologică și frumusețea literară. În cadrul acestui
proiect aportul Emiliei Ţuţuianu s-a definit prin trei direcții majore:
Îmbinarea acribiei de cercetător cu sensibilitatea literară. Ca scriitoare,
Emilia Țuțuianu a adus în paginile cărții o profundă sensibilitate și iubire de
frumos. Dosarele de canonizare și actele de arhivă de secol XIX sînt, prin natura
lor, rigide, administrative și pline de termeni juridici sau arhaici. Rolul
editorului Emilia Ţuţuianu a fost să păstreze neatins adevărul istoric stabilit
de cercetători, dar să şi îmbrace textul într-un veșmînt literar fluid, cald și
accesibil cititorului modern, fără a-i știrbi adevărul şi sobrietatea. Pentru
că multe dintre scrisorile și documentele din anexă proveneau din traduceri din
greaca veche sau transcrise din paleografia chirilică Emilia Ţuţuianu a
realizat o muncă migăloasă de armonizare stilistică. A uniformizat limbajul din
epoci diferite, a corectat punctuația, topică și arhaismele excesive,
asigurîndu-se că mesajul duhovnicesc și mărturia istorică a Sfintei Elisabeta
Brâncoveanu își păstrează „splendoarea originală”.
Așa cum se menționează în prezentările volumului,
munca sa nu a fost un simplu efort tehnic individual, ci s-a desfășurat într-o
comuniune strînsă de suflet cu obștea Mănăstirii Văratic, sub îndrumarea
stavroforei Iosefina Giosanu. Emilia Ţuţuianu a reușit să unifice materialele
trimise de istorici (precum prof. Dan Toma Dulciu) cu însemnările duhovnicești
ale maicilor, transformînd întregul triptic într-o lucrare omogenă și unitară.
Prin această diortosire de excepţie a editorului Emilia Țuțuianu volumul a
devenit un monument deopotrivă istoriografic și literar, transformînd citirea
cărții dintr-un studiu arid într-o lectură profund formatoare și duhovnicească.
La baza cărţii stă un impresionant aparat de cercetare
bazat pe izvoare istorice primare, documente de arhivă și mărturii scrise. Un
colectiv de maici (viețuitoare) ale Mănăstirii Văratic a adunat cu dăruire
aceste documente originale, care au servit inclusiv ca fundament științific și
istoric pentru alcătuirea dosarului de canonizare înaintat Sfântului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române. Pentru alcătuirea și fundamentarea științifică a
lucrării s-au utilizat: Acte vechi, manuscrise și însemnări păstrate în
colecțiile Mănăstirii Văratic, precum şi o structură documentară riguroasă,
extrasă din studiul monografic, dosare de arhivă și izvoare istorice de secol
XIX. cum ar fi: Izvoare arhivistice și documente de epocă, acte de ctitorire și
lăsăminte testamentare, documente juridice privind înființarea și finanțarea
Siptalului Brâncovenesc Bucureşti (inaugurat în 1838) și rezidirea Bisericii
Domnița Bălașa. Documente din Arhiva Mănăstirii Văratec: Înscrisuri bisericești
care atestă primirea schimei mari (sub numele de Elisabeta) și viața ei
monahală timp de 17 ani (1840–1857). Corespondența activă: Epistole, scrisori
oficiale și private trimise sau primite de domniță în perioada retragerii sale
în Moldova. Acte de danie: Documente de donație către așezăminte din Țara
Sfântă și mănăstiri din țară și din Muntele Athos (Bistrița, Viforâta,
Xiropotamu, Dohiariu). Volumul integrează rapoartele, dovezile și documentația
canonică înaintate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru
aprobarea canonizării din 1 iulie 2025. Mărturii monahale: însemnări scrise ale
maicilor contemporane cu ea și documente interne culese de soborul mănăstirii
sub îndrumarea maicii starețe. Analize teologice: Studii privind viața
duhovnicească, nevoința și profilul spiritual al schimonahiei Elisabeta.
Izvoare laice, genealogice și culturale, cronici de familie și documente
boierești, acte legate de marea familie Balș (părinții ei fiind logofătul
Teodor Balș și Zoe Rosetti) și de căsătoria cu banul Grigorie Basarab
Brâncoveanu. Monografii istorice anterioare: Materiale preluate din cercetarea
amplă realizată de Dan Toma Dulciu, intitulată „Mănăstirea Văratic în
izvoare teologice, laice și culturale”, care a servit ca bază documentară
directă pentru acest volum. Toate aceste izvoare au fost sistematizate și
redactate cu rigoare științifică prin colaborarea dintre colectivul mănăstirii,
editorul Emilia Țuțuianu și cercetătorul Dan Toma Dulciu, cel care semnează
prefaţa volumului.
Depășind canoanele unei simple biografii hagiografice,
această lucrare colectivă se impune ca o cercetare academică de tip integrat,
valorificînd un corpus documentar primar extras din Arhivele Naționale ale
României (filialele Iași și Neamț), Biblioteca Academiei Române și, în mod
inedit, din Fondul Românesc al Arhivei Mănăstirii Xiropotamu din Sfântul Munte
Athos. Volumul este, în esență, o biografie hagiografică, cercetarea realizată
de colectivul Mănăstirii Văratic s-a concentrat pe: viața duhovnicească a
schimonahiei Elisabeta; păstrarea memoriei și a evlaviei locale; mărturiile
monahale interne și scrisorile de mulțumire. Documentele și scrisorile traduse
sau transcrise (inclusiv cele din Muntele Athos sau din arhivele locale) sînt
acte de danie spirituală, testamente bisericești și corespondență privată. Ele
reflectă dreptul canonic bisericesc și rînduielile monahale, iar colosala muncă
de diortosire realizată de Emilia Țuțuianu a urmărit actualizarea limbajului,
corectarea gramaticală și fluidizarea teologică a textului.
Colectivul de autori oferă o paradigmă interpretativă
modernă asupra modului în care o mare principesă a transfigurat o avere
pământească colosală într-un mecenat multidimensional, ce a îmbinat avangarda
sanitară cu o profundă lucrare de sprijinire a bisericilor și așezămintelor
monahale, culminînd cu recunoașterea oficială a sfințeniei sale de către
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2025. Această operă
monografică nu reprezintă doar o simplă restituire istorică, ci o veritabilă
pildă de acribie științifică, dăruire academică și conlucrare spirituală.
Colectivul de autori – format din monahii ale lavrei Văratec, coordonate cu o
viziune luminoasă de Stavrofora Iosefina Giosanu, în simbioză cu cercetători
mireni de prestigiu Emilia Ţuţuianu, Dan Toma Dulciu, și clerici din alte vetre
monahale - merită cele mai înalte cuvinte de elogiu. Efortul lor conjugat
oglindește o rară capacitate de a îmbina rigoarea cercetării de arhivă cu
trăirea duhovnicească. Săpînd în manuscrise greu descifrabile, traduse din
limbi vechi sau transcrise din paleografia chirilică, autorii au transformat un
dosar brut de canonizare într-o lucrare de o înaltă ținută academică, redînd
culturii române, în toată splendoarea sa, chipul Sfintei Elisabeta Brâncoveanu.
Da, exact acesta a fost meritul colectivului de cercetători și editori. Aceștia
au preluat o documentație brută și adesea aridă și au transformat-o într-o
operă de o reală ținută academică și culturală.
Procesul din spatele cărții a presupus o muncă
deosebit de complexă : Descifrarea paleografiei chirilice: Multe dintre
documentele din secolul al XIX-lea, provenite din filialele Arhivelor Naționale
sau din fondurile mănăstirești, erau redactate în alfabetul chirilic românesc
de tranziție, necesitînd o transcriere minuțioasă. Traducerea din limbi vechi:
Documentele inedite din Fondul Românesc al Mănăstirii Xiropotamu de la Sfântul
Munte Athos, precum și corespondența oficială a vremii, au implicat traduceri
din limba greacă veche (sau curată) și din slavonă. Diortosirea și transpunerea
literară: Prin contribuția maicii starețe Iosefina Giosanu și a editoarei
Emilia Ţuţuianu textul a fost îngrijit și adaptat pentru a îmbina rigoarea
științifică a unui dosar istoric cu frumusețea fluidă a limbajului hagiografic
modern. Prin această metodologie riguroasă lucrarea oferă culturii și
istoriografiei române o imagine completă, vie și profund documentată a Sfintei
Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, punînd în lumină atît dimensiunea ei istorică de
mare ctitor, cît și pe cea duhovnicească de smerită monahie. Structura pe
capitole a lucrării reflectă întocmai subtitlul acesteia - viața, ctitoria și
nevoința. Volumul este conceput pentru a purta cititorul printr-o călătorie cronologică
și tematică, printr-o narațiune biografică și teologică de excepție. Conform
organizării riguroase a cărții viața sfintei este împărțită pe următoarele
coordonate și mari secțiuni:
- Introducere
și binecuvântări editoriale
- Cuvânt
de binecuvântare: Semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
- Cuvânt-înainte:
Realizat de coordonatoarea volumului, Stavrofora Iosefina Giosanu, Stareța
Mănăstirii Văratic.
- Prefață
istorică: Un studiu introductiv semnat de prof. Dan Toma Dulciu, axat pe
importanța izvoarelor teologice și laice.
- Viața
și noblețea originilor (Anii din lume)
- Originile
boierești și educația: Capitol dedicat copilăriei și formării culturale a
Saftei în Moldova, ca fiică a logofătului Teodor Balș și a Zoei Rosetti.
- Căsătoria
și viața în înalta societate: Detalierea legăturii cu marele ban Grigore
Basarab Brâncoveanu și asumarea tradiției voievodale brâncovenești.
- Încercările
vieții: Secțiune ce analizează lipsa pruncilor proprii, înfierea nepoatei
Zoe Mavrocordat și marea durere a văduviei timpurii (1832).
- Ctitoria
și opera filantropică
- Așezămintele
Brâncovenești: Istoricul înființării, dotării și administrării Siptalului
Brâncovenesc Bucureşti (inaugurat în 1838).
- Mecenatul
ecleziastic în țară: Documentarea rezidirii Bisericii Domnița Bălașa și a
donațiilor uriașe către mănăstirile Bistrița sau Viforâta.
- Daniile
universale: Studiu dedicat ajutoarelor trimise Patriarhiei Ierusalimului
și, în mod special, Sfântului Munte Athos (Mănăstirea Xiropotamu).
- Nevoința
și transformarea duhovnicească
- Retragerea
la Mănăstirea Văratic (1840): Motivațiile spirituale ale părăsirii lumii
și alegerea simplității austere în munții Moldovei.
- Tăierea
voii și Schima Mare: Primirea numelui de Elisabeta și asumarea deplină a
voturilor monahale. Modelul de viețuire monahală: Viața de zi cu zi în
incinta mănăstirii, rugăciunea neîntreruptă și mutarea la Domnul în anul
1857.
- Trecerea
în veșnicie și recunoașterea sfințeniei
- Testamentul
spiritual și lăsămintele administrative: Analiza juridico-teologică a
actelor lăsate în grija Bisericii.
- Dosarul
istoric de canonizare: Rapoartele științifice prezentate Sfântului Sinod
al BOR. Proclamarea canonizării: Actul oficial și cinstirea liturgică a
Sfintei Cuvioase Elisabeta
Lucrarea nu s-a limitat la simple compilații de texte
hagiografice, ci a reprezentat fructul unei cercetări academice de anvergură şi
va servi atît ca un studiu istoric de referință, cît și ca o mărturie a
recunoașterii oficiale a cultului Sfintei Elisabeta în Biserica noastră.
Această riguroasă integrare de documente primare se datorează cercetărilor
prof. Dan Toma Dulciu (autorul prefeței și expert în sursele teologice și laice
legate de Văratic) și eforturilor colosale al psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul
Centrului Cultural Văratic), care a transformat această apariție într-o lucrare
de referință istorică și științifică, ce oferă culturii și istoriografiei
române o imagine completă, vie și profund documentată a Sfintei Elisabeta
(Safta) Brâncoveanu, punînd în lumină atît dimensiunea ei istorică de mare
ctitor, cît și pe cea duhovnicească de smerită monahie. Importanța apariției
acestei cărți este capitală pentru peisajul istoriografic și teologic
contemporan. Într-o epocă marcată adesea de superficialitate, volumul vine să
umple un gol imens, aducînd la lumină detalii inedite din arhive internaționale
și corectînd erori de lectură paleografică care au persistat decenii în
istoriografia europeană. Lucrarea demonstrează că secolul al XIX-lea românesc
nu a fost doar o perioadă de zbucium politic, ci și o eră în care elitele
aristocratice au știut să zidească instituții medicale și culturale capabile să
rivalizeze cu marile modele occidentale. Pentru cercetare și studiu, cartea
deschide noi punți hermeneutice. Este o biografie hagiografică și monografică,
iar scopul central al cărții este restaurarea profilului spiritual al Sfintei
Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, urmărind viața ei, ctitoriile și nevoința sa
monahală. Ea a fost gîndită ca un model de credință și filantropie pentru
credincioși. În acelaşi timp oferă cercetătorilor documente primare transcrise
impecabil şi analize comparative care vor servi drept fundament pentru viitoare
studii doctorale și tratate de specialitate, devenind o referință obligatorie
pentru oricine dorește să studieze istoria filantropiei și a monahismului
clasic.
Pentru generațiile viitoare, această operă nu
reprezintă doar o simplă restituire istorică, ci o veritabilă pildă de acribie
științifică, dăruire academică și conlucrare spirituală, un testament spiritual
de o valoare inestimabilă pentru Ortodoxie. În concluzie, cartea „Sfânta
Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratic: viaţa, ctitoria şi nevoinţa”
reprezintă o lucrare fundamentală pentru istoriografia ecleziastică și
culturală românească. Prin rigurozitatea aparatului critic și noutatea
izvoarelor aduse la lumină, volumul demonstrează că Sfânta Elisabeta a
reprezentat tipul aristocratei moderne și al monahiei desăvîrșite, care a știut
să cultive „noblețea binelui discret”, lăsînd posterității o moștenire
spirituală nepieritoare, consfințită prin canonizarea sa oficială. Viața
Sfintei Elisabeta demonstrează că filantropia autentică nu este simplu act
social, ci o teologie aplicată, o liturghie a milosteniei în care cel aflat în
suferință devine însuși chipul lui Hristos. Prin unirea ascezei isihaste cu
jertfa averii, ea rămîne un reper nepieritor, chemînd generațiile viitoare la
redescoperirea iubirii jertfelnice. Sămînța filantropiei i-a fost sădită în
copilărie. Safta a înțeles de timpuriu că avuțiile pămîntești nu sînt
instrumente de asuprire, ci responsabilități încredințate de Dumnezeu pentru
mîntuirea societății. Safta Brâncoveanu a fost un manager spitalicesc vizionar.
Ea nu a oferit doar milostenie sporadică, ci a clădit un sistem sanitar privat,
sustenabil, non-profit, care s-a triplat în două decenii și a devenit baza
clinică a învățămîntului medical românesc. Lepădîndu-se de coroane și palate,
Sfânta Elisabeta a ales chilia simplă și fusul. Smerenia ei a fost atît de
profundă încît a ascuns cu desăvîrșire faptele sale, trimiţînd în taină mii de
galbeni centrelor monahale din Orientul Ortodox, sub regula evanghelică a
discreției absolute. Lucrarea reprezintă o operă de referință, fundamentală
pentru înțelegerea modului în care elitele aristocratice românești au asigurat
tranziția societății de la structurile feudale bizantino-otomane la
instituțiile moderne europene. Prin rigoarea documentară și curajul
rectificării unor erori istoriografice anterioare, volumul se impune ca un
instrument de lucru indispensabil cercetătorilor, teologilor și istoricilor
culturii.
Coordonator științific:
Stavrofora Iosefina Giosanu, Stareța Sfintei Mănăstiri Văratec
Colectiv de realizare (Autori & Cercetători): Schimonahia Doroteea
Iordache, Monahia Anatolia Bălăiță, Monahia Martiniana Dragomir, Monahia
Nectaria Prepeliță, Monahia Serafima Țăruș, Monahia Macrina David. În
colaborare cu Monahul Filotheu Bălan (Mănăstirea Petru Vodă) și cercetătorii
Emilia Țuțuianu, Dan Toma Dulciu și Toma Rețeanu.
Aparat editorial:
Editura Mușatinia, Cordun, 2026; Editor: Emilia Țuțuianu; Redactor: Dorin
Dospinescu;
Binecuvântare arhierească:
Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu