Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXVI(2026), nr. 574(1 –15 Noiembrie)
Dragii mei enoriași!
Taina Sfântului Botez reflectată în
proverbele românești. Lucrarea noastră este o premieră în
domeniu. Cunoaștem multe studii privind elementele religioase reflectate în
colindele românești, dar nu am găsit până acum un studiu similar asupra
proverbelor. Proverbele românești sunt numeroase și nu avem pretenția de a
susține că am epuizat aceste creații ale neamului românesc. Am conspectat însă
cele zece volume din colecția lui Iuliu Zanne[1], care
cuprind peste 130.000 unități paremiotice și sperăm că vom continua această
cercetare asupra altor colecții fundamentale. Proverbele ne oferă exemple concludente ale felului cum
s-a reflectat învățătura dogmatică și practica liturgică în mentalitatea
colectivă. Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din
popor a receptat adevărul teologic, l-a
trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a concentrat în cupa
foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în
generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la
lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de
etnoteologie bazată pe tezaurul inestimabil al paremioticii românești. Studiul
de față este un început. Facem precizarea că, pentru economie de spațiu,
citările nu le-am făcut la subsolul paginii, ci în text, după fiecare proverb
menționând volumul și pagina la care poate fi regăsit.
I. Necesitatea
Botezului. Copilul este darul pe care Dumnezeu îl face unei
familii. Familia respectivă, primindu-l, trebuie să-l închine lui Dumnezeu, ca
semn de mulțumire. Tocmai de aceea, copilul
,,Trebuie dus la biserică”(VI,
492). Botezul devine astfel un răspuns de mulțumire, pe care omul îl dă lui
Dumnezeu. Este o datorie firească pentru părinți, ca să boteze copilul, prin
această Sfântă Taină introducându-l și pe el în lume. ,,A fi botezat”(VI, 498) este un adevărat statut social pentru
cineva. Cel botezat luptă mai ușor cu bolile, cu moartea, doarme mai liniștit,
are vise frumoase, e mai sănătos. Numai turcii și păgânii nu se botează. Chiar
se spune copilului nebotezat, că este ,,păgân”,
,,turc”, ,,necreștin”. Despre răufăcători, despre oamenii răi sau proști se
spune că ,,nu sunt
botezați”(VI, 497). Iată cum, prezența sau lipsa Botezului din viața
unui om îl marchează pentru tot restul vieții. Săvârșindu-se Botezul la vârste
fragede, omul pleacă la drum în viață cu Dumnezeu: ,,A porni cu Dumnezeu”(VI, 686), ceea ce-i mărește convingerea și
speranța că va reuși. ,,Cine are parte de
Dumnezeu pe pământ, are parte de El și în cer”(VI, 666). Omul din popor a
știut întotdeauna să-și facă rugăciunea la începutul și la sfârșitul lucrului
și al călătoriei. Socotind viața ca pe o călătorie prin lume, el spunea cu
convingere despre cel botezat: ,,Cine
începe cu Dumnezeu, cu Dumnezeu sfârșește” (VI, 662).
II.
Întemeietorul Botezului. Nu este numit în mod special, dar din
toate proverbele referitoare la Taina Sfântului Botez reiese că această Sfântă
Taină este dată omului cu știrea și cu voia lui Dumnezeu, fiindu-i absolut
necesară pentru mântuire: ,,Dumnezeu nu
lasă pe om”(VI, 640).
III.
Săvârșitorul Botezului este preotul. Nu întâlnim în proverbe
cazuri de forță majoră, în care Taina Sfântului Botez să fie săvârșită de
altcineva decât preotul. ,,Popa botează,
dar zile nu dă”(VII, 91) este un
proverb care ne introduce într-o discuție foarte interesată. El vrea să
spună că preotul nu face farmece sau descântece prin Taina Sfântului Botez. El
are darul Preoției și săvârșește Taina Sfântului Botez. Atât. Orice atribuții
și puteri în afara Tainei, pe care preotul și le-ar atribui, îl compromit.
Același lucru spune și următorul proverb: ,,Eu
botez și miruiesc, El va ști de va trăi”(VI, 496). Totodată, nu este nevoie
ca să aibă puteri taumaturgice pentru a avea competența de a boteza. Prin el
lucrează Dumnezeu cu harul Său. El este un adevărat instrument prin care
acționează divinitatea în lume. Harul operează asupra primitorului Tainei, indiferent
de vrednicia sau nevrednicia săvârșitorului. Și, totuși, alte proverbe vor să ne convingă, că lipsa de
vrednicie a săvârșitorului are multe repercursiuni asupra creșterii spirituale,
morale și intelectuale ale primitorului: ,,A
fi botezat cu zeamă de varză”(VI, 497), adică este un om rău din fire, ,,A fi botezat de-un popă beat”(VI, 497), ,,E smintit din Botez și
smucit cu capul de cristelniță”(X, 363),
,,Îi smucit din Botez”(X, 363), ,,Nu e botezat cu toată apa”(VI, 497),
,,Parcă n-ai fi crescut în biserică”(X, 362), ,,Nu-s din luna lui Pilat/ Și din
noapte botezat”(VI, 497) etc. Uneori,
în timpul vieții, creștinul își poate dovedi unele patimi și apucături foarte
grave din punct de vedere religios – moral și aceasta îl făcea pe creatorul
anonim să exclame: ,,Să te ferească
Dumnezeu de dracul botezat; căci de dracul nebotezat te închini și fugi, iar de
dracul botezat te închini și el dă peste tine”(VI, 595) și exemplele pot
continua.
IV.
Primitorul Sfântului Botez este copilul la vârstă fragedă, dar nu
sunt excluși nici adulții. Într-un cuvânt, primitorii Botezului sunt
nebotezații, fără nici o discriminare: ,,Biserica
lui Hristos/ Îi deschisă pentru toți”(VI, 488). Există numeroase
superstiții, care privesc pe candidatul la Botez, semn că momentul respectiv
are o semnificație covârșitoare pentru viața lui, pentru evoluția lui
ulterioară: ,,Când copilul este dus la
botez, trebuie băgat pe sub proptelele gardurilor, ca să nu fie supus la
boli”(IX, 276). Candidatul la Botez trebuie botezat în ritul părinților,
moșilor și strămoșilor săi. Schimbările de confesiune prin botez sunt aspru
sancționate în opinia publică: ,,Cine-ntr-altă
lege sare/ Nici un Dumnezeu nu are”(VII, 32). Păstrarea credinței moșilor
și strămoșilor este un gest elementar de respect față de aceștia, față de
propriul neam: ,,Omul trebuie să
cinstească/ Legea lui cea părintească”(VII, 32). La Taina Sfântului Botez
este obligatorie participarea nașilor, ca
părinți spirituali. Despre ei există multe proverbe în tezaurul paremiotic
românesc: ,,A dat de nașul său”(IV, 483),
,,Nașul botează, nașul cutează”(IV, 481),
,,Îndrăznește ca nașul”(IV, 481), ,,Cine botează cutează”(VI, 497),
,,Numai o dată vede nașa ceea a finului”(IV,
483), ,,Odată vede nașul buricul finului”(IV, 483), ,,Tot nașul are naș”(IV,
481) etc. Legătura dintre naș și
fin este atât de strânsă, încât anumite trăsături ale celui dintâi se transmit
și celui de-al doilea, întocmai ca în cazul rudeniei trupești, de
consângenitate: ,,Cum e nașul și
finul”(IV, 481). Cu valoare de superstiție, există reglementări clare cu
privire la raportul dintre nași și fini: ,,Când botezi pentru prima dată, e bine ca
bărbatul să boteze fată, iar femeia băiat”(IX, 276). La Botez se dă nume
pruncului: ,,A fi numit din Botez”(VI,
496) sau ,,Botează copilul pe nume”(X, 363). Taina Sfântului Botez se primește
o singură dată de către un om: ,,Numai
odată-s botezat”(VI, 498).
V.
Materia folosită la Taina Sfântului Botez este apa: ,,botezat cu toată
apa”(VI, 497). Cu privire la apa folosită la Botez există multe practici
superstițioase, dar nu e locul să le menționăm aici. Apa se pune în cristelniță: ,,smucit cu capul de cristelniță”(X, 363). Lumânarea este nelipsită
de la Botez, ea intrând în conținutul unor proverbe care privesc diverse
aspecte ale vieții sociale și particulare. Caracteristica ei principală este
forma dreaptă ,,Ca o lumânare de
Botez”(VI, 496), numai că această lumânare se găsește numai la biserică: ,,A găsit lumânarea în biserică”(VI, 489).
Având în vedere că ea este simbolul luminii, virtuții, harului ce se
primește de la Dumnezeu, trebuie observat din acest proverb, că numai în
Biserică se găsește lumina(lumânarea) adevărată. Ea are un statut aparte,
influențând asupra duratei și evoluției vieții celui botezat: ,,Dacă lumânarea cu care botezi copilul nu
se stinge de la biserică și până acasă, e semn că va trăi mult acel copil” (IX,
327), sau ,,Lumânarea de la botez o
stingi în podeala casei sus, făcând semnul crucii, ca să trăiască copilul și să
ajungă așa de înalt”(IX, 327). La fel sunt și alte materiale și obiecte
folosite la Botez: ,,La botez să nu-i dai
bete lungi, că nu se mai însoară, ori mărită, finul”(IX, 276).
VI.
Efectele Sf. Botez nu sunt
specificate în totalitate. Unele sunt exprimate voalat. Așa,
bunăoară, prin Taina Sfântului Botez copilul devine om în deplinătatea
trăsăturilor spirituale. ,,A fi
botezat”(VI, 498) presupunea înțelepciune, cumpătare, dreptate, virtute,
într-ajutorare, frățietate, maniere elegante, ce mai, ieșirea din lumea
necivilizată, din zona barbariei. Împărtășindu-se de Taina Sfântului Botez,
omul nu mai este singur pe lume. În primul rând, el devine creștin, această ,,devenire”
echivalând cu o nouă naștere. Nu se naște același om de până atunci; se naște un adevărat Hristos: ,,I
s-a născut Hristos în casă”(X, 373), adică omul este înfiat de Dumnezeu,
devine adevărat fiu al lui Dumnezeu. În această calitate, omul botezat,
creștinul, nu mai este singur pe pământ. El face de acum parte din comunitatea
Bisericii, iar Dumnezeu va fi permanent împreună cu el: ,,Cine începe cu Dumnezeu,
cu Dumnezeu sfârșește”(VI, 662). Botezul este poarta prin care omul intră
în Biserică, devenind membru al ei, iar Biserica este poarta prin care
creștinul intră în împărăția lui Dumnezeu: ,,Biserica deschide pe om”(VI, 488). Ori, dacă Biserica îi dă omului
perspectiva și garanția eternității, este firesc să facem un îndemn de genul
acesta: ,,Aflași biserică, să te
închini”(VI, 490). Chiar și alte persoane care au anumite roluri în
procesul de aducere pe lume al copiilor au răsplată de la Dumnezeu: ,,Moașele se duc în rai”(IX, 339). Oamenii
din popor sunt conștienți că prin Taina Sfântului Botez omul primește multe
daruri de la Dumnezeu. Se alătură și ei, dăruidu-i noului creștin din prisosul
inimii lor, dar neuitând să spună cu acest prilej: ,,De la mine puțin, de la Dumnezeu mult”(VI, 679).
*
Rugăciune către Maica Domnului.
Din poeziile poetului Vasile Militaru, am selectat pe cea care
poartă acest titlu, considerându-o foarte potrivită pentru sufletul nostru.
*
Gustul
faptei bune. Numai cine n-a făcut o faptă bună nu-i știe gustul!
Răsplata pe care ți-o oferă conștiința ta este mai de preț decât toate premiile
și bogățiile lumii. Parcă Însuși Dumnezeu te-ar mângâia. Amintirea faptei bune
se păstrează de multe ori generații de-a rândul. Trei întâmplări le voi relata
mai jos și sper să conving pe mulți.
Aveam 4-5 ani. Eram în drum, la piatra lui
Nicolae al lui Pătruț. Mă jucam. Cred că la un moment dat am rămas singur.
Probabil era vremea mesei și ceilalți parteneri de joacă plecaseră acasă unul
câte unul. A trecut pe drum maica Păuna lui Sandru, fierarul satului. Mânca o
pară. Mai avea foarte puțin din fructul respectiv. Când a ajuns în dreptul meu,
s-a oprit și mi-a dat mie restul de pară. Cred că a fost cea mai bună pe care
am mâncat-o vreodată. Pe maica Păuna o văd și azi în amintire, parcă lucrurile s-ar
fi petrecut ieri. Mai târziu am ajuns preot în sat. Ani de-a rândul maica Păuna
a venit la biserică, am spovedit-o și am grijit-o, dar chipul ei din această
perioadă îmi este învăluit în ceață. Nu-l pot reconstitui. În schimb, o văd
clar cu ochii minții în momentul acela când mi-a dat para.
Altă întâmplare o păstrez în amintire tot din
vremea premergătoare școlii. Îmi făcuseră părinții o cobelcuță mică-mică. Îmi
cumpăraseră două găletuțe, care însumau 5-
Un prieten mi-a povestit o întâmplare demnă de
a fi consemnată. Avea un ARO. Cobora pe Stârmina, prin pădure. Era aproape de
chindie. Pe la jumătatea coastei atenția i-a fost atrasă de doi bătrâni cu două
care cu coviltir. La unul dintre care ieșise roata din spate de pe osie și
aceasta se prăbușise pe asfalt. Bătrânii se chinuiau cu niște crengi să ridice
osia carului, ca să pună roata la loc. Treceau mașini în sus și în jos, dar
nimeni nu se îndura să oprească să ajute pe cei doi amărâți. Prietenul meu, înțelegând
dintr-o ochire situația, a oprit mașina
în spatele carelor. A coborât. Bătrânii plângeau. Erau de la Podeni. Fuseseră
cu var prin satele de câmpie și cumpăraseră porumbi. Erau carele pline. La un
car ieșise cuiul de la osie și roata căzuse. Nu-i ajuta nimeni să ridice, iar
ei singuri nu puteau. Le era teamă că rămân acolo peste noapte. Știau că la
poalele dealului sunt zeci de case de țigani și se temeau să nu fie jefuiți
peste noapte. Prietenul meu i-a încurajat. S-a întors la mașină, a luat cricul,
l-a pus sub osia carului, a dat de câteva ori la manetă și carul s-a ridicat ca
un fulg. Le-a așezat roata la locul ei pe osie, a căutat pe la mașină un șurub
și l-a pus în locul cuiului pierdut. ,,-Nu
am văzut în viața mea, îmi spunea el, niște oameni atât de fericiți. Nu
mi-a mulțumit nimeni cu lacrimi în ochi cum au făcut acei oameni. Zăbovisem
doar câteva minute, nu făcusem nici un efort și, totuși, pentru ei era
extraordinar ajutorul pe care li-l dădusem. Mă rog la Dumnezeu de atunci să-mi
mai dea prilejuri să mai pot ajuta și pe alții, ca să mai am în suflet încă o
dată fericirea pe care am avut-o atunci!”
Pentru asemenea răsplătiri se merită să
întinzi o mână de ajutor celui ce are nevoie de el.
*
Cuvinte
duhovnicești. Vom reda câteva reflecții ale filozofului și teologului
Nicolae Steinhardt despre post și nu numai. Le socotim foarte potrivite în
această perioadă pregătitoare pentru Postul Nașterii Domnului:
,,Dacă
reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o
să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai
apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de
frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu
posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi
a izbânzii trufaşe asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia rămâne
trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te
agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al
orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii
tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau
ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia
reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe
cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci!
Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie
şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin
şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le
cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne,
poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi
grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment
neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul
grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există
profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre...Acum știu, știu
că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de
milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii
care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un
păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea,
înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura
rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.
Acum știu, am aflat și eu... "
*
Pomelnicul. Oricare dintre
Dumneavoastră ați scris măcar o dată un pomelnic și l-ați dus la biserică să-l
pomenească preotul la un praznic, la o sărbătoare, ori să-l aibă în altar la
Sfânta Liturghie. Știți că pomelnicul poate să fie de vii, de morți sau și de
vii și de morți. Rugăciunile noastre se împletesc cu ale preotului și de mare
folos sunt pentru cei înscriși în pomelnice. M-am confruntat însă de-a lungul
timpului cu câteva cazuri ieșite din comun. Am primit pomelnice din țară, ba
chiar și din străinătate. Este extraordinar. Ce te faci, însă, când primești un
pomelnic cu 260 de nume? Ce te faci,
când primești pomelnic în care sunt trecuți toți ierarhii Sfântului Sinod, toți
miniștri și o parte din parlamentari, arhimandriți și ieromonahi de pe la nu
știu câte mânăstiri, iar în final, autorul pomelnicului. Trebuie să se fi
simțit foarte măgulit respectivul, văzându-și numele printre atâtea somități!
Ce te faci când, pe lângă câteva nume de decedați ai familiei, pomelnicul are
zeci și zeci de nume de voievozi, de regi, de scriitori și poeți?
Preotul
primește pomelnicele respective și le citește în timpul Proscomidiei, când la
strană se slujește Utrenia. Sunt biserici unde sunt sute de pomelnice în altar.
Dacă fiecare pomelnic conține sute de nume, preotul nu are timpul necesar ca să
citească toate pomelnicele, până cântărețul zice cântările ce-i revin. Un preot
conștiincios nu va zice niciodată: ,,Pomenește, Doamne, și pe cei din sac, pe cei din traistă ori pe
cei din plasă!” El este dator să citească fiecare nume în parte. Unele nume
sunt ale unor oameni grav bolnavi, altele ale unor copiii aflați în examen,
altele ale unor oameni aflați în grea cumpănă. Este păcat ca să rămână astfel
de pomelnice nepomenite, fiindcă preotul a trebuit să citească numele membrilor
Sfântului Sinod, guvernului, parlamentului, Uniunii Scriitorilor etc. Sunt
rugăciuni speciale, în care se face referire și la astfel de personalități,
conducători bisericești și lumești, dar nu-i poți nominaliza pe toți la fiecare
slujbă. Este destul să pomenești pe episcopul locului pe nume.
Așadar, când
mai aduceți pomelnice sau le trimiteți prin poștă, rezumați-vă la membrii
familiei Dvs., la rude, prieteni, cunoscuți, vii și morți, dar nu căutați să
încărcați pomelnicul cu sute de nume. Nu numai pe al Dumneavoastră trebuie să-l
citească preotul!
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații
astfel: Doamna Elisabeta Leferenz(Germania): 263 lei; Doamna Mierluș
Maria(Rm. Vâlcea): 220 lei; Doamna Rolea Violeta(București), fiică a
satului Bârda: 50 lei.
Mulțumim
cordial donatorilor. Dumnezeu să le răsplătească!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Ofertă de carte – noiembrie, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 10 nov. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); Îngerul toreador, în ,,Națiunea”, București, 8
nov. 2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor); ,,Scrisoare pastorală”- 573, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 9 nov. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 10 nov. 2026, ediție și
on-line (https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Moara
lui Gelu”, Baia Mare, 11 nov. 2026, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); Împărăteasa, în
,,Națiunea”, București, 10 nov. 2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor);
,,Scrisoare pastorală”- 573, în ,,Observatorul”, Toronto-Canada,
14 nov. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); Procesul lui Dumnezeu, în ,,Națiunea”,
București, 15 nov. 2026, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor);
*
Parohia noastră
a publicat cartea preotului Dvs., Muzica. Contribuții
bibliografice(1874-2018)(76 pag.).
Cu ajutorul lui Dumnezeu dăm la lumină azi o nouă
lucrare bibliografică din domeniul teologic, care se alătură altora de acest
gen, menite să ușureze munca de documentare a confratelui ostenitor într-ale
scrisului și nu numai. Prețurile uluitoare la care s-a ridicat hârtia și
lucrările tipografice, ne-au determinat să găsim soluții mai simple, mai
ieftine, mai practice, menite să contribuie la stimularea studiilor teologice,
chiar și în condiții economice mai dure. Așa, bunăoară, am realizat o serie de bibliografii
tematice, precum este și aceasta. Costul redus îl ajută pe confratele stăruitor
într-ale studiului teologic să-și selecteze materialele care-l interesează din
domeniul unui capitol atât de important în viața religioasă, precum este cel
muzical. Revistele conspectate, ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014),
,,Ortodoxia” (1949-2008), ,,Studii Teologice”(1927-2018) și
,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008), acoperă o perioadă imensă de
timp. Fără un instrument bibliografic, o documentare exhaustivă necesită timp enorm, energie,
răbdare și nu întotdeauna reușește să depisteze tot materialul de care
cercetătorul are nevoie pentru lucrarea ce și-a propus s-o realizeze. Ne-am
bucura enorm, dacă am afla că, într-adevăr, lucrările noastre de acest gen au
ușurat munca, au stimulat noi energii și condeie să realizeze studii de
profunzime în domeniile atât de vaste și importate ale Teologiei. Nu-mi pare
rău pentru timpul acordat unor asemenea lucrări, nu-mi pare rău de volumul de
muncă imens pe care l-am depus, fiindcă sunt conștient că este o muncă utilă
semenilor mei de azi și de mâine, că este o repunere în valoare a muncii a sute
de truditori ai condeiului, care și-au dăruit din timpul și puterea lor
studiului.
*
Simpozioane.
În
zilele de 2-3 noiembrie a avut loc la Tr. Severin un simpozion organizat de
Episcopia Severinului și Strehaei cu tema Țara Severinului-Oameni, fapte, locuri. Preotul Dvs. s-a
înscris cu comunicarea Personalități de seamă în trecutul comunei
Malovăț. Au participat istorici și iubitori de istorie din Mehedinți, Vâlcea,
Bulgaria și alte zone. Simpozionul a fost prezidat de Preasfințitul Episcop
Nicodim.
Preotul Dvs. a
vorbit în comunicarea sa despre următoarele personalități: Prof.
Univ. Ecaterina Andronescu(Colibași), fost rector al Universității
Politehnice București, fost ministru al Învățământului, Prof.
Univ. Dr. Dumitru Berciu (Bobaița), arheolog, autor de cărți și studii, fost
director al Institutului de Tracologie din București, Dumitru Gheață(Colibași), pictor
de talie națională și internațională, Prof. Univ. Dr. Pătru Meilă(Malovăț), fost
director al Spitalului ,,Gr. Alexandrescu”(București), redactor șef al revistei
,,Pediatria”, om de știință, Col. Iulian Paicu(Malovăț), fost
comandant al Inspectoratului de Poliție Gorj, Dr. Pan Izverna(Pandele
Tărăbâc)(Malovăț), medic, scriitor și traducător, Prof. Univ. Dr. Ion Popescu(Malovăț),
ambasador, diplomat, profesor universitar,
autor de cărți și studii, Înv.
Elena Sfetcu(Bârda), învățătoare, Prof. Gheorghe Sfetcu(Bârda), profesor,
înalt funcționar ministerial, Pr. Ioan Sfetcu(Bârda), preot, Prof.
Virgil Sfetcu, inspector general în Ministerul Învățământului timp de 23 ani, Maria
Tărăbâc (Malovăț), asistentă medicală, Ing. Gheorghe Trocan(Bârda), fost
ministru Industriei Lemnului, funcții politice.
Comunicările de la
acest simpozion vor fi publicate în volum. În anii următori vom prezenta alte
personalități ale comunei noastre.
*
Excursii
– pelerinaje. Joi, 12 noiembrie, parohia noastră a organizat o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg.
Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca-Caransebeș-Mănăstirea Sf. Treime-Orșova-Malovăț-Bârda.
Au participat 42 persoane din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Cocorova și
Colibași. Totul s-a desfășurat în bune condiții, fără evenimente nedorite. A
fost un evident câștig duhovnicesc. Dumnezeu să ne ajute să mai facem și
altele!
*
Zâmbete. ☺
,,– Dragule, ia vezi: sunt bine machiată?” ,,–
Nuuu...! Uite ca încă ți se vede faţa!!” ☺ O blondă într-un restaurant comandă: ,,-O pizza, vă rog
frumos!” ,,-Cu cea mai mare plăcere, domnişoară! O doriţi în patru sau opt
bucăţi?” ,,-În patru bucăţi, vă rog! Nu pot mânca opt, este prea mult!”☺Am
pierdut multe în viață, dar niciodată
pofta de mâncare! ☺ Am așa un somn, că
aș putea candida la senat! ☺La noi în sat și iarna se consumă foarte multe
fructe, numai că de data aceasta din pahare!
*
Înmormântări.
În ziua de 31 oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Mema
Dorinel (56 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!
*
Contribuția
de cult. Pentru 2027, contribuția de cult rămâne la fel ca până acum: fiecare familie dacă poate și cât poate. Nimeni nu este obligat să achite nici măcar
un leu. Cine nu este mulțumit, să spună, negociem și mai scădem! Preotul va fi
la dispoziția tuturor, indiferent dacă au achitat sau nu ceva pentru
contribuția de cult 365 zile pe an. În rest e liber!
Rugăm însă și pe cei care nu au achitat nimic
până acum pe 2026, să vadă dacă nu cumva pot să se înscrie și dânșii în rândul
celor ce susțin biserica. Mai ales că
mulți sunt printre fruntașii satului. Fruntași sub aspect economic!
*
Program. În
cursul lunii decembrie avem următorul program de slujbe: 5 Dec.(Malovăț-Bârda);
6 Dec.(+Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 12 Dec.(Malovăț-Bârda);
13 Dec. (Malovăț); 17 Dec.(spovedit și împărtășit la biserică și
în sat la Malovăț); 18 Dec.(spovedit și împărtășit la biserică și în sat
la Bârda); 19 Dec. (colindul cu icoana în Malovăț); 20 Dec.(slujbă
la Bârda); 21-22 0Dec.(colindul cu icoana în Malovăț); 23-24 Dec.(colindul
cu icoana în Bârda); 25 Dec.(Malovăț);
26 Dec.(Bârda); 27 Dec.(Malovăț). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la
telefonul 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
[1] Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor din România,
Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, vol. I, București,
Editura Socec, 1895, 782 pag.; vol. II, 1897, 940 pag.; vol. III, 1899, 764
pag.; vol. IV, 1900, 780 pag.; vol. V,
1900, 742 pag.; vol. VI, 1901, 776 pag.; vol. VII, 1901, 956 pag.; vol. VIII, 1900, 772 pag.; vol. IX, 1901, 740
pag.; vol. X, 1903, 426 pag.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu